SexyChubbyHot

SEXXCHUBBY

Bună dimineaţa! Sunt Cristal, o femeie cu o siluetă generoasă și am învățat să-mi port corpul cu puterea cuiva care îi cunoaște valoarea. Fiecare pas al meu este o afirmație: de încredere, senzualitate, prezență. Mă mişc natural, ca şi cum lumea ar fi coregrafiată să mă urmeze. Nu caut atenția; este doar greu să mă ignori. Buzele mele, care abia schițează un zâmbet răutăcios, ascund povești și secrete care se dezvăluie doar cu timpul. Ei exprimă mai puțin ceea ce simt, dar sugerează mai mult decât mulți ar putea imagina. Şi privirea mea. Privirea mea nu minte. E foc în el, adâncime, întrebări care spun mai mult decât cuvintele mele. Nu a fost întotdeauna așa. A fost o vreme când m-am îndoit, ca mulți, ca toată lumea. Dar m-am regăsit în reflexia propriei mele pieli și am descoperit că adevărata frumusețe nu se măsoară prin înălțime sau prin standardele altora.. E vorba de atitudine, de dorința de a fi tu însuți, fără a cere permisiune.. Astăzi sunt propria mea muză. Și acest corp, această minte și acest suflet în mișcare, sunt felul meu de a scrie adevărul meu lumii.

Fiecare parte din viaţa mea poartă în ea ceva din tine, şi nu e nimic extraordinar; tu ştii asta la fel de obiectiv ca şi mine.. Cu toate acestea, există un lucru pe care aș vrea să-l clarific. Când spun fiecare parte, nu mă refer doar la acest moment prezent, la această așteptare după tine și la descoperirea ta, și, la naiba, la pierderea ta și la reîntâlnirea ta, și sper că nu mai mult.. Nu vorbesc despre tine spunând dintr-o dată, "Am de gând să plâng", și eu, cu gâtul legat, "OK, plânge ». Și o ploaie blândă și invizibilă ne protejează, și poate de aceea soarele va răsări în curând. Nu vorbesc nici numai despre faptul că, zi de zi, numărul micilor noastre complicităţi decisive creşte, nici despre faptul că pot sau cred că pot să-mi transform eşecurile în victorii, nici despre faptul că tu îmi oferi cadou tandru ultima ta disperare..

Nu. Chestia e mult mai gravă.. Când spun toate intrigile, vreau să spun că, pe lângă acest dulce cataclism, îmi rescrii şi copilăria, acea vârstă în care se spun lucruri adulte şi solemne şi adulţii solemni le sărbătoresc, şi tu ştii că e un semn rău. Vreau să spun că îmi reconstitui adolescenţa, acel timp când eram un bătrân împovărat de îndoieli, şi tu ştii să extragi din acest deşert sămânţa mea de bucurie şi s-o uzi privind-o. Vreau să spun că îmi scuturi tinereţea, acest ulcior pe care nimeni nu l-a apucat vreodată, această umbră de care nimeni nu s-a apropiat, şi tu ştii să o scuturi până când frunzele uscate încep să cadă şi ţesătura adevărului meu rămâne fără exploatări. Vreau să spun că îmi îmbrățișezi maturitatea, acest amestec de uimire și experiență, aceste frontiere ciudate de angoasă și zăpadă, această lumânare care luminează moartea, această prăpastie a vieții sărace. După cum vedeți, este mai grav, mult mai grav, pentru că cu aceste și alte cuvinte vreau să spun că nu ești doar fata dragă care ești, ci și femeia splendidă sau prudentă pe care am iubit-o sau pe care o iubesc.

Te iubesc cu sprâncenele, cu părul, discut cu tine pe coridoarele de un alb imaculat unde se joacă fântânile de lumină, discut cu tine despre fiecare nume, te smulg cu delicateţea unei cicatrici, voi depune în părul tău cenuşă de fulgere şi panglici adormite În ploaie. Nu vreau să ai o formă, să fii exact ceea ce vine după mâna ta, căci apa, priveşte apa, şi leii când se dizolvă în zahărul basmului, şi gesturile, acea arhitectură a nimicului, aprindendu-şi lămpile în mijlocul întâlnirii. Tot mâine este tabla pe care te inventez şi te desenez, gata să te şterg, nu eşti aşa, nici cu părul ăsta drept, nici cu zâmbetul ăsta. Caut suma ta, marginea paharului unde vinul este și luna și oglinda, caut acea linie care face un om să tremure într-o galerie de muzeu. Mai mult, te iubesc, și e lungă și rece.