ReginaFiore

Există momente în care o femeie se îmbracă nu pentru a fi privită, ci pentru a se privi altfel. În fața oglinzii, ea se privește, nu cu grabă, ci cu calmul celei care încearcă să descopere ce îi dă zâmbetul și ce îi luminează pielea..

Moliciunea țesăturii devine un nou limbaj, iar fiecare gest este o întrebare la care răspunde cu senzații. Învață să-și asculte corpul: modul în care umerii ei se relaxează sub efectul unei dantele ușoare, cum respirația ei se schimbă sub efectul unei bretele care îi mângâie clavicula, a cărei culoare profundă pare să-i șoptească povești la ureche..

Nu există nici un scenariu. Fără public. Doar ea, oglindirea ei, şi certitudinea tot mai mare că ceea ce iubeşte nu se măsoară prin privirea celorlalţi, ci prin complicitatea unei senzaţii de stăpânire deplină asupra ei însăşi..

Există zâmbete care sunt doar gesturi de curtoazie. Și apoi a lui. Larg, moale, perfect încadrată de lumină, pare a fi cea a unei fete tinere care încă se minunează de lume. Dar în strălucirea ochilor săi există ceva mai mult: o strălucire care contrazice orice naivitate. Zâmbetul ei este un cârlig invizibil. El nu promite nimic, dar lasă să se întrevadă totul.

Are subtilitatea cuiva care știe că dorința nu se strigă, se șoptește. Cu fiecare curbă a buzelor, ea dezvăluie o încredere senină, aceea a cuiva care a învățat să se joace cu tăcerea și să mute piesele pe tabla de șah fără ca nimeni să observe că jocul a început..

Mulți se vor lăsa păcăliți de aparența sa inocentă, și poate că acesta este cel mai mare talent al său: să-și ascundă experiența în spatele unui gest fermecător. Și să te dezarmez înainte să-ți dai seama că deja ai pierdut.

Există în mine un foc care nu se stinge niciodată: nevoia de a merge dincolo de ceea ce știu, de a-mi umple zilele cu noi orizonturi și nopțile cu povești care trăiesc doar în altă parte.. Călătoria nu înseamnă doar deplasarea dintr-un loc în altul; înseamnă deschiderea ușii către lumi întregi de descoperit. Îmi imaginez plimbându-mă pe străzi parfumate de mirodenii și muzică, atingând pietre care au văzut secole de istorie, pierzându-mă în conversații cu oameni care mă învață că există o mie și una de moduri de a vedea viața.. Fiecare cultură este o oglindă diferită în care mă pot vedea și, în același timp, mă pot reinventa. Cel mai mare vis al meu nu este doar să descopăr locuri, ci să mă las transformat de ele. Să fac parte din peisaje care înainte erau doar fotografiate, să simt că inima mea colecționează mai degrabă momente decât lucruri. Și fiecare aventură mă face mai liberă, mai vie, mai eu însămi.