KathePalmer

Există un foc la distanță, în umbra ta, o flacără care nu strigă, dar care arde, care alunecă încet pe pielea tăcerii și transformă fiecare moment într-un abis dulce..

Nu este vorba de grabă ceea ce simt, ci de o bătaie fermă, constantă, inevitabilă, ca noaptea atunci când decide să rămână și să învelească totul în misterul ei..

Prezența ta nu poate fi atinsă. Ea se simte, ca aerul înainte de furtună, ca șoapta invizibilă care tulbură liniștea și trezește simțurile..

Nu există inocență în ceea ce se naște, dar nici nu există greșeală, ci doar o adevăr care se impune ca o dorință de a se apropia fără măsură.

Și în acest joc fără reguli sau nume, unde timpul se estompează în intensitate, fiecare secundă devine un univers care se învârte în jurul a două prezențe..

Nu există grabă, dar nici o pauză. Doar un ritm care se construiește la granița dintre ceea ce este și ceea ce ar putea fi..

Dacă este o eroare, să nu o corecteze nimeni. Dacă este un risc, să nu-l oprească nimeni..

I. Preludiul Amurgului

În sfârșit, noaptea se lasă, învăluită într-o pânză de catifea neagră.,

Și în umbra întunecată unde moare ultima seară.,

Îmi imaginez corpul tău ca pe un secret profan.,

Un tărâm al extazului unde timpul este profanat..

Ochii tăi sunt două cărbuni în liniștea întunecată.,

Respirația ta este o tresărire pe hârtia de pe perete..

Mâna mea, ezitantă, începe o călătorie lentă.,

O trasă delicată și timidă, adâncită în chipul tău.,

Apoi alunecă spre curba unde se odihnește gâtul tău alb.,

Unde pulsul accelerează într-un ritm sclipitor..

II. Incendiul din Carne

O lenjerie intimă cedează, o mătase se destramă.

Frontiera de carne pe care mi-o oferi grația ta..

Buzele mele, pe pielea ta, trasează căi.,

Arhipelagurile secrete, dezvăluite sub focul mâinilor mele..

Ofurile tale sunt ca valuri, un cântec șoptit.,

Fiecare atingere țese o capcană sub degetele tale..

Respirația mea pe gâtul tău este ca o cărbune incins.,

Beau, pe pieptul tău, beau o apă pură și captivantă..

Cureaua de sub șaua ta se îndoaie ușor sub greutatea mea redusă.,

În acest ocean, nu știm unde vom înota..

III. Vârful Dorinței

În pat, transformat într-un foc de zorzi.,

Fiecare milimetru din tine mai cere încă..

Picături de sudoare, clare ca un colier de flori.,

Corpurile noastre sunt două torente topite în căldură..

Acorduri de scurtă durată, emoții intense până la amețeli.,

Plăcerea se desfășoară ca o floare pe tulpina ei..

Degetele tale calde se afundă în curba spatelui meu gol.

, Cucerit de o amețeală nemaivăzută până acum.

. Furtuna se ridică, iar lumea dispare.,

De noi nu a mai rămas decât această grație arzătoare..

IV. Calmarea și noaptea

Apoi, liniștea revine în umbra pădurii.,

Obosiți, sufocați, tremurând de o mie de emoții..

Valul s-a spărs în scântei.,

Și în sfârșit plutim sub nopți eterne..

Chipul tău adormit se odihnește pe inima mea.,

În îmbrățișarea somnoroasă a unei călduri blânde..