Halide

Bună ziua tuturor, mă numesc Dana. Sunt bucuroasă să vă invit să vizitați pagina mea și să petreceți timp cu mine..
Întotdeauna am cu mine un caiet. Mic, cu colțurile uzate, cu pete de cerneală între pagini și cu miros de cafea și scorțișoară. În el se găseau fragmente de povești, expresii aleatorii, schițe ale oamenilor din tramvaie, dialoguri pe care i-a auzit în cafenele și întregi lumi care s-au născut în mintea ei în miezul nopții..

Sunt una dintre acele persoane care pot vedea frumusețea acolo unde alții trec pe lângă ea. Într-o crăpătură din asfaltul vechi, prin care a răsărit o floare mică. În lumina felinarelor după ploaie. În mâinile unui artist pătate de vopsea. În oamenii care zâmbesc cu ochii, chiar și atunci când sunt tăcuți..

Eu iubesc arta, nu ca pe un hobby - eu trăiesc prin ea.. Aș putea sta ore întregi în fața pânzei, amestecând culori, până când seara se transformă imperceptibil în noapte.. Uneori, picturile mele erau luminoase și haotice, ca emoțiile care nu pot fi reținute.. Și uneori - liniștit, blând, aproape transparent, ca amintirile. Literatura ocupă un loc special în viața mea.. Pentru mine, cărțile sunt mult mai mult decât simple povești pe pagini.. Ele mă ajută să trăiesc sute de vieți, să simt emoțiile mai profund, să privesc lumea dintr-o perspectivă mai largă și să găsesc frumusețe chiar și în cele mai banale lucruri.. Prin cărți, învăț să înțeleg oamenii, experiențele, visele și temerile lor.. Uneori mi se pare că fiecare poveste pe care o citesc lasă o mică urmă în sufletul meu, care devine o parte din mine pentru totdeauna.. Îmi place foarte mult să-mi creez propriile povești.. Îmi place momentul în care o idee obișnuită se transformă treptat într-o poveste completă, iar personajele încep să-și trăiască propriile vieți.. Îmi place să privesc lumea într-un mod puțin diferit, să observ lucrurile pe care alții s-ar putea să nu le vadă.. Pentru unii, ploaia este doar vremea, dar pentru mine este atmosfera unei povești viitoare.. Pentru unii, o întâlnire întâmplătoare este o nimica toată, iar pentru mine este începutul unei noi povești..

Scriu povești ca și cum m-aș salva pe mine însămi. În textele mele a existat întotdeauna multă emoție: puțină tristețe, puțină speranță, dialoguri calde, personaje cu inimi rănite și momente în care cineva își găsea în sfârșit locul în lume..

Se pare că eman o lumină interioară. Sunt tânără, plină de viață și optimistă. Îmi plac puloverele mari, stilourile, cărțile vechi, mirosul de ploaie și al mării pe vreme răcoroasă. Adesea fotografiez cerul - pentru că cred că nu este niciodată același..

Seara, îmi place să fiu singură, cu lumea mea. Pun muzică, aprind o lampă mică lângă masă și scriu. Uneori despre dragoste. Uneori despre oamenii care s-au temut să fie ei înșiși. Și uneori despre o fată care a vrut foarte mult să găsească un loc unde să fie înțeleasă fără cuvinte. Și cel mai interesant lucru era că eu însămi am devenit ca una dintre poveștile mele. Caldă. Frumoasă. Un pic tristă, dar foarte reală..
Am realizat că în această viață există mult sens, multă iubire, viață, frumusețe.. Viața te învață să te valorizezi, să te iubești și să ai grijă de tine.. Prin urmare, cred că viața este o artă, iar noi, în viață, suntem ca vopseaua și pensulele. Eu îmi pictez propria viață, creând imaginea mea proprie, valoarea mea personală și sentimentul unei vieți pline și împlinite. Nu aspir să fiu perfect.. Pentru mine, este mult mai important să fiu autentic.. Să iubesc ceea ce iubesc.. Pentru a simți ceea ce simt eu.. Pentru a crea ceea ce se naște în inimă.. Și dacă există ceva care mă descrie cel mai bine, probabil că este dragostea pentru creativitate, pentru povești și pentru viață însăși.. În fond, cred sincer că lumea devine mult mai interesantă atunci când o privești prin ochii unei persoane care nu încetează niciodată să viseze.. ✨