EvelinLuna

În ritmul fiecărei bătăi de inimă se ascunde briza care animă lumea, o femeie care, în timp ce merge, s-a îmbrăcat în viață, în foc, în lumină pe buze. Corpul ei este o poezie care aduce un omagiu artei supreme de a se cunoaște ca fiind frumoasă, de a se bucura de moment, de a savura fructul, lăsându-și propria amprentă pe pământ..

Ea adoră modul în care vântul îi mângâie, dansul mușchilor ei, ritmul trotelui; viața ei este un toast, un pahar de vin, un vers infinit care se revarsă liber. Sensuală în pașii ei, curajoasă în bătăile inimii, templul ei este sufletul care știe să simtă..

Viteza este preludiul, motorul bate în ritmul șoldurilor tale. Eu controlez curba și dorința, fiind cea mai sălbatică femeie de pe drum..

El a așezat o cizmă neagră de piele pe pământ, înclinând mașina cu o familiaritate aproape intimă. Cu o mișcare deliberată, și-a descheiat casca și a tras-o de pe cap. Vântul costier, încărcat de sare, i-a prins imediat părul închis la culoare, împrăștiindu-l peste umeri ca pe niște fire de mătase..

Ea și-a trecut degetele pe ceafa, arcuindu-și ușor spatele pentru a întinde mușchii încordați de călătorie. Jacheta ei de piele, deschisă pe jumătate, îi dezvăluia clavicula și pielea netedă a gâtului, care în acel moment capta nuanțele vibrante ale după-amiezii. Soarele atinge deja marginea apei, colorând cerul într-un roșu purpuriu și un auriu lichid care părea să se contopească cu marea..

Un zâmbet mic, abia perceptibil, i-a atins colțul buzelor umede. Ea savura singurătatea, căldura persistentă dintre picioare și vibrația care încă rezonă în corpul ei. Pe acel țăruș, scăldată în lumina aurie a amurgului, ea nu era o simplă observatoare a lumii; ea era stăpâna absolută a propriului drum..

Esența ta strălucește pe fundalul lenjeriei galbene, ca o zori de grație și pace. Lumina se oprește în fața elocvenței tale, urmând calea pe care o lași în urmă. Postura ta este calmă, mersul tău este bucurie, un orizont de aur și căldură, aura ta de armonie nobilă mă învăluie, strălucind constant cu o splendoare extraordinară..

Galbenul rochiei mele este preambulul unei după-amieze care miroase a flori de portocal și iasomie. Mătasea acompaniază ritmul pașilor tăi, un dans de lumini care nu are sfârșit. Prezența mea este strălucirea care luminează totul, raza de soare care iluminează vocea, tu ești forța care protejează sufletul, lumina care înflorește între noi..

Sub marginea pălăriei tale roșii, noaptea devine un joc de piele. Privirea ta ascunde păcat și dorință, în timp ce gura mea se pierde în mierea ta. Coroană carminie de stil și eleganță, care îți încadrează strălucirea și seninătatea, ești centrul întregii încăperi, sub acel cer de lână atât de plin..

Dincolo de ani și de vânt, dincolo de ceea ce se poate schimba, te port în gândurile mele, așa cum apa aparține mării.. Nu te iubesc doar pentru un moment, nici pentru timpul cât durează soarele; acest sentiment este imens, un ritm cardiac etern în inima mea.. Dacă universul și-ar stinge lumina, iar timpul s-ar opri din curs, calea mea tot m-ar conduce spre crucea ta, pentru a ne putea iubi din nou.. Pentru că această legătură nu uită niciodată, nu înțelege nici moartea, nici sfârșitul; este cea mai frumoasă călătorie pe care am trăit-o vreodată, o iubire eternă, pură și nemuritoare..