DakotaBey

Numele meu este... nu este atât de important ce nume am. Uneori, mi se pare că adevăratul meu nume este lumină. Pentru că este lumina pe care o surprind de fiecare dată când ridic aparatul foto. Îmi place să fac fotografii. Îmi plac acele momente care de obicei trec neobservate - cum o rază de soare alunecă pe fața unei persoane, cum vântul joacă cu părul, cum ochii cuiva se umplu brusc de o bucurie sinceră. În astfel de momente, simt că lumea este incredibil de vie. Și eu fac parte din ea..

Dar îmi place să fiu de cealaltă parte a camerei. Să fiu în cadru. Când obiectivul mă privește, par să mă deschid puțin mai mult către lume. Nu mă ascund, nu mă tem - pur și simplu mă las să fiu. Cea reală. Blândă, sensibilă. Fotografiile, pentru mine, nu sunt doar imagini. Sunt emoții înghețate în timp. Uneori, mă uit la o fotografie și îmi amintesc cum mirosea aerul în acea zi, cum suna râsul din apropiere, ce sentiment trăia în inima mea..

Mi se spune adesea că sunt foarte sensibilă. Și, probabil, este adevărat. Simt oamenii mai profund decât mi-aș dori uneori. Observ starea de spirit din ochi, pauzele din voce, tăcerea dintre cuvinte. Dar tocmai asta face lumea atât de reală pentru mine. Îmi place această lume. Cu toate culorile ei, zgomotul orașelor, serile liniștite, oamenii noi și întâlnirile întâmplătoare. Îmi place să mă plimb cu un aparat foto, ca și cum ar fi o mică cheie spre magie. Pentru că în fiecare zi poți descoperi o nouă poveste..

Uneori, este o poveste despre îndrăgostiți care își țin mâinile. Uneori, despre o femeie care pur și simplu zâmbește soarelui. Uneori, despre mine. O fată care crede că viața este o galerie imensă de momente. Și fiecare dintre ele merită să fie văzută, trăită și păstrată. Și eu cred că cea mai frumoasă fotografie nu este cea în care totul este perfect, ci cea în care există viață. Și, probabil, de aceea continui să privesc această lume cu ochii larg deschiși - să trăiesc, să mă bucur și să iubesc.. 📷✨