CristalWright

Viaţa mea este tributară vieţii tale, fie că pare tumult sau singurătate, ca o singură floare disperată. Atârnă de el ca orhideea de lemn tare, sau ca iedera de pe zid, care numai în el respiră înălţată.

Printesa este trist. Ce va primi printesa? Oftate ies din gura lui de căpșună, care și-a pierdut râsul, care și-a pierdut culoarea. Prințesa e palidă pe scaunul ei de aur, tastatura cheii ei sonore e mută, iar într-un pahar, uitată, o floare leșină..

Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă în întregime, nu în zone de lumină sau umbră. Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă albă şi neagră, gri şi verde, blondă şi brunetă. Iubeste-ma ziua, iubeste-ma noaptea. Și zorii devreme pe fereastra deschisă! - Da. Dacă mă iubeşti, nu mă tăia: iubeşte-mă pe toată. Sau nu mă vrei

Că iubirile au fugit, singurătăţile au venit. Mă înghiţi durerea..

Dacă omul ar putea spune ce iubeşte, dacă omul ar putea ridica dragostea sa spre cer ca un nor în lumină, dacă, ca zidurile care se prăbuşesc, să salute adevărul ridicat în mijloc, ar putea prăbuşi corpul său, lăsând numai adevărul iubirii sale, adevărul despre sine, care nu se numeşte glorie, bogăţie, Nu ambele sunt ambiţii, ci iubire sau dorinţă. Eu aş fi cel pe care mi l-am imaginat. Cel care cu limba, ochii şi mâinile sale, le spune oamenilor adevărul necunoscut, adevărul dragostei sale adevărate..

Împrăştiind pentru el părul pe care Amor l-a scos din aurul minelor sale, spargând în acele mărgăritare fine o mie de cuvinte dulci fără merecel, smulgând de pe fiecare buze frumoase trandafiri purpurii fără teamă de spini, eram, o, soare strălucitor invidios, când lumina ta, lovindu-mi ochii, mi-a ucis gloria. Şi norocul meu s-a terminat. Dacă cerul nu mai este mai puțin puternic, pentru că nu dau mânia lor mai mult, fulgere, ca fiul tău, te dau moartea.

Că stelele erau rouă, că căldura era zăpadă. Dar se înşela. Că fusta ta era bluza ta; că inima ta era casa ei. Dar se înşela. (Ea a adormit pe mal. Tu, în vârful unei ramuri.)

Ştiu foarte bine că vi se va spune că viaţa nu are scop, că este o treabă nefericită. Atunci aminteste-ti mereu ce am scris odata gandindu-ma la tine asa cum ma gandesc acum. Viata este frumoasa, vei vedea ca in ciuda durerilor vei avea prieteni, vei avea dragoste. Un singur bărbat, o singură femeie, luaţi unul câte unul, sunt ca praful, nu sunt nimic.

Cum toate lucrurile sunt pline de sufletul meu, ieşi din lucruri, pline de sufletul meu.. Butterfly somn, te asemeni sufletului meu, și te asemeni cuvântul melancolie. Îmi place când eşti tăcut şi eşti ca şi îndepărtat.. Şi eşti ca şi cum ai plânge, fluture în curmură. Şi mă auzi de departe, şi vocea mea nu ajunge la tine: Lasă-mă să mă tacă cu tăcerea ta. Lasă-mă să vorbesc şi cu tine, cu tăcerea ta, clară ca o lampă, simplă ca un inel.. Eşti ca noaptea, tăcută şi însemnată.. Tăcerea ta este ca o stea, atât de departe şi de simplu..

Vreau să fiu grădinarul plângând al pământului pe care îl ocupi și îl îngrășești, sufletul pereche, atât de devreme. Hrănind ploile, scoicile şi organele cu durerea mea fără instrument, macilor descurajaţi le voi da inima ta ca hrană. Atât de multă durere se adună în coasta mea, încât mă doare până la respirație. O lovitură puternică, o lovitură rece, un topor invizibil și ucigaș, o împingere brutală te-a doborât.