CatsyCaty

O cabană în pădure Lucas şi câinele său au fost deja o vreme într-o relaţie formală şi au fost în considerare ideea de a merge să trăiască împreună, au fost un cuplu de folos în ochii celorlalţi, dar uniunea lor a fost dincolo de convenţionalităţi. Ea şi-a pierdut numele acum câteva luni, când erau singuri, el o numea porcă, târfă, căţea, porcă, nebună, târfă, târfă, inutilă... orice cuvânt care pentru el defineşte proprietatea lui, indiferent dacă erau în şedinţă sau nu, el o numea mereu aşa, când erau alte persoane prezente, el O numea dragoste, iubire, dragă.…. Totul în afară de numele ei, el i-a explicat că numele aparţinea persoanei pe care ea a interpretat-o în viaţa ei anterioară, şi că acum numele era mort, nu se va mai repeta între ei, ea nu mai avea nume, ea nu mai era acea persoană, ea era un obiect de proprietate, un animal în formare, O târfă antrenată, dar niciodată o persoană.. În acel weekend, el a rezervat o cabană în pădure pentru amândoi, departe de tot, în mijlocul naturii, era un cadou de ziua lui de naştere şi avea multe aşteptări în aceste zile.. - ¿Ştii ceva, târfă? În acest weekend vei primi o antrenament special, nu vreau să fac pasul de a intra în casa mea fără a te antrena în condiții, nu vreau o submisă chat, am nevoie de o sclavă dedicată și ascultătoare, așa că trebuie să crească nivelul de antrenament, care va fi mai dureros, mai umilitoare şi mai exigentă în fiecare zi.. Nu te voi lăsa să intri în casa mea decât când vei demonstra că vei asculta orice poruncă îţi dă stăpânul tău, fără să pui bătaie şi fiind fericit să o asculţi. - Da, stăpânul meu.. – A spus căţeaua, cu ochii la el, pentru că nu i se permite decât să-i privească în ochi când îi ordonăm.. Au ajuns la cabană chiar la prânz, nu fără efort, deoarece locaţia, deşi era perfectă pentru ceea ce Lucas avea în minte, făcea ca ajungerea la ea să nu fie uşoară.. Câinele conducea, ca de obicei, iar stăpânul se distra cu telefonul în spatele scaunului, au ajuns la gardul care limitea terenul cabanei.. - Dezbracă-te şi deschide uşa, târfă.. – A spus Stăpânul, coborând din maşină.. Căţeaua a ascultat şi a coborât din maşină goală, erau la începutul lunii ianuarie şi aerul de pe sîrbă îngheţa până la oase, dar căţeaua a vrut să demonstreze că era o sclavă bună şi a deschis gardul de fier tremurând de frig.. Când sa întors la mașină, și-a văzut Maestrul așezat pe scaunul șoferului, a rostogolit geamul și a scos un guler pe o lesă, când câinele sa apropiat, a pus gulerul pe ea și a ținut lesa strâns în timp ce a pornit mașina, câinele a început să meargă lângă mașină, care se deplasa încet pe drum spre cabină, apoi Maestrul a apăsat puțin mai mult accelerația, fără a da drumul lesei, iar cățea a trebuit să înceapă jogging-ul, vederea curvei sale l-a înnebunit, alergând lângă mașină, gol în acea zi rece de iarnă, sfârcurile ei tari, ugerele ei uriașe sărind în ritmul trotuarului, Maestrul a accelerat puțin mai mult în ultimii metri, Câinele abia putea ține pasul și cădea în urmă, încerca să alerge mai repede, picioarele îi dureau de la alergarea goală pe pământ, ugerul ei răni și sărea necontrolat, strângea lesa pe care Maestrul o ținea ferm, dar era aproape în cabină, trebuie să fie o cățea bună și să continue.. Când a ajuns, stăpânul a oprit brusc şi căţeaua a căzut pe podea lângă uşa lui, el a deschis maşina şi a folosit-o pe târfa lui ca pe un felpudu când a ieşit, călcând pe corpul ei gol fără nici o consideraţie. - Ridică-te şi încarcă-ţi bagajele, trebuie să faci asta într-o singură călătorie.. "Căţeaua s-a ridicat şi a scos cele trei valize grele din portbagaj, "deşi nu aveau decât două nopţi de petrecut acolo, "purtând jucării, hainele şi accesoriile pentru jocurile lor, "care umpleau cele trei valize pe care acum căţeaua se străduia să le cară până la cabană.. Cabana era foarte plăcută şi primitoare, încălzirea era deja pornită şi căţeaua s-a bucurat de asta, a lăsat valizele în cameră şi s-a întors în salon unde s-a aşezat în genunchi lângă stăpânul ei, aşteptând ordine.. - O să mă odihnesc puţin, o să curăţ cabana în timp ce repet mantra ta.. Maestrul s-a întins pe canapea, și-a pus căștile și a închis ochii în timp ce câinele a început să curețe cabina, este ceva ce făcea în mod regulat, Maestrului îi plăcea să aibă totul curat și ordonat și câinele sa asigurat că totul este întotdeauna perfect, și-a pus mănușile de spălare pe care le-a găsit sub chiuvetă în timp ce în mintea lui a repetat "Sunt un obiect de folos, numai plăcerea Maestrului contează, eu sunt un obiect de folos, doar plăcerea Maestrului contează..." Maestrul a învățat-o această mantră la începutul relației lor, forțând-o să o repete zilnic, în timp ce face curățenie, în timp ce conduce, în timp ce face duș... Cel puțin o oră pe zi, cățeaua trebuia să repete acea mantră, insistența era atât de mare, încât uneori ieșea singură, era surprinsă la coafor sau în piață, mormăind sub respirație fără să fie conștientă de asta: sunt un obiect de folos, doar plăcerea Maestrului contează. După o jumătate de oră, căţeaua a trecut prin sală şi baie, şi stăpânul s-a ridicat: - Pune-ţi pantaloni şi cizme, pune-ţi supturile de pe sfârcuri şi haina pe ele, să aruncăm o privire pe loc şi, de-a-ncela-n-acolo, o luăm pe căţea să se plimbe.. Câinele s-a supus Maestrului și au ieșit amândoi la plimbare, lumina era albastră și vântul tăia pielea de frig, dar se bucurau de plimbare, de liniștea pădurii, de mirosul proaspăt al pământului, de păsările care cântau în depărtare, totul părea să se miște încet în acel loc. - Scoate-ţi haina şi supturile, începem antrenamentul, de acum înainte nu poţi vorbi decât dacă îţi spun eu.. Căţeaua a făcut-o şi a lăsat haina pe nişte pietre, şi-a scos supturile, lăsând la vedere nişte ţâţâni umflate şi roşii.. Stăpânul a luat o ramură de pe pământ.. – Vei fi o cățea bună și vei alerga să iei bățul, nu? Urcă-te pe toate patru, cățea. – Câinele s-a aşezat pe patru picioare aşteptând ca stăpânul să arunce ramura, pământul se simţea aspru şi rece sub mâini, când stăpânul a aruncat ramura, câinele a vrut să alerge spre ea, dar o strângere puternică a curelei l-a împiedicat.. – Am spus că trebuie să ne adâncim în predare şi umilire, târfă. Nu ai stat o oră cu supturile pe tine, pentru nimic. Vei alerga pe ramură fără să-ţi scape ţâţelele de pe podea. Haide, târfă, vreau să văd cum tragi cu tine aceste ubre de vacă.. – Câinele s-a aplecat până când ţâţânii i-au ajuns pe pământ şi a început să alerge, dar i-a fost prea greu, se mişca stângaci şi nisipul gros al drumului îi distruge ţâţânii, stăpânul a luat o piatră şi a aruncat-o, lovindu-i-o direct în fund.. – Nu te gândi să ridici ţâţâlele de pe podea, porcule, târăşte-te mai mult, mergi mai repede, nenorocită inutilă! căţeaua a ascultat cu dificultate şi a ajuns până la locul unde a căzut băţul, s-a aplecat să-l ia cu gura şi s-a întors la stăpânul ei târând din nou sfârcurile, care erau din ce în ce mai roşii şi iritaţi. A lăsat băţul la picioarele stăpânului ei şi a aşteptat ascultătoare pe patru picioare, stăpânul a înconjurat-o şi a început să o bată în fund cu greu. – Ai luat prea mult, târfă nenorocită, aşa nu vei fi o târfă bună, bine antrenată. Să vedem ce faci după câteva lovituri bune.. – Iisul de fund al curvei a fost lovit cu durere, dar ea nu a putut să se mişte, trebuia să reziste, trebuia să devină o sclavă bună, o curvă bună..

Când a ajuns, stăpânul a oprit brusc şi căţeaua a căzut pe podea lângă uşa lui, el a deschis maşina şi a folosit-o pe târfa lui ca pe un felpudu când a ieşit, călcând pe corpul ei gol fără nici o consideraţie. - Ridică-te şi încarcă-ţi bagajele, trebuie să faci asta într-o singură călătorie.. "Căţeaua s-a ridicat şi a scos cele trei valize grele din portbagaj, "deşi nu aveau decât două nopţi de petrecut acolo, "purtând jucării, hainele şi accesoriile pentru jocurile lor, "care umpleau cele trei valize pe care acum căţeaua se străduia să le cară până la cabană.. Cabana era foarte plăcută şi primitoare, încălzirea era deja pornită şi căţeaua s-a bucurat de asta, a lăsat valizele în cameră şi s-a întors în salon unde s-a aşezat în genunchi lângă stăpânul ei, aşteptând ordine.. - O să mă odihnesc puţin, o să curăţ cabana în timp ce repet mantra ta.. Maestrul s-a întins pe canapea, și-a pus căștile și a închis ochii în timp ce câinele a început să curețe cabina, este ceva ce făcea în mod regulat, Maestrului îi plăcea să aibă totul curat și ordonat și câinele sa asigurat că totul este întotdeauna perfect, și-a pus mănușile de spălare pe care le-a găsit sub chiuvetă în timp ce în mintea lui a repetat "Sunt un obiect de folos, numai plăcerea Maestrului contează, eu sunt un obiect de folos, doar plăcerea Maestrului contează..." Maestrul a învățat-o această mantră la începutul relației lor, forțând-o să o repete zilnic, în timp ce face curățenie, în timp ce conduce, în timp ce face duș... Cel puțin o oră pe zi, cățeaua trebuia să repete acea mantră, insistența era atât de mare, încât uneori ieșea singură, era surprinsă la coafor sau în piață, mormăind sub respirație fără să fie conștientă de asta: sunt un obiect de folos, doar plăcerea Maestrului contează. După o jumătate de oră, căţeaua a trecut prin sală şi baie, şi stăpânul s-a ridicat: - Pune-ţi pantaloni şi cizme, pune-ţi supturile de pe sfârcuri şi haina pe ele, să aruncăm o privire pe loc şi, de-a-ncela-n-acolo, o luăm pe căţea să se plimbe.. Câinele s-a supus Maestrului și au ieșit amândoi la plimbare, lumina era albastră și vântul tăia pielea de frig, dar se bucurau de plimbare, de liniștea pădurii, de mirosul proaspăt al pământului, de păsările care cântau în depărtare, totul părea să se miște încet în acel loc. - Scoate-ţi haina şi supturile, începem antrenamentul, de acum înainte nu poţi vorbi decât dacă îţi spun eu.. Căţeaua a făcut-o şi a lăsat haina pe nişte pietre, şi-a scos supturile, lăsând la vedere nişte ţâţâni umflate şi roşii.. Stăpânul a luat o ramură de pe pământ.. – Vei fi o cățea bună și vei alerga să iei bățul, nu? Urcă-te pe toate patru, cățea. – Câinele s-a aşezat pe patru picioare aşteptând ca stăpânul să arunce ramura, pământul se simţea aspru şi rece sub mâini, când stăpânul a aruncat ramura, câinele a vrut să alerge spre ea, dar o strângere puternică a curelei l-a împiedicat.. – Am spus că trebuie să ne adâncim în predare şi umilire, târfă. Nu ai stat o oră cu supturile pe tine, pentru nimic. Vei alerga pe ramură fără să-ţi scape ţâţelele de pe podea. Haide, târfă, vreau să văd cum tragi cu tine aceste ubre de vacă.. – Câinele s-a aplecat până când ţâţânii i-au ajuns pe pământ şi a început să alerge, dar i-a fost prea greu, se mişca stângaci şi nisipul gros al drumului îi distruge ţâţânii, stăpânul a luat o piatră şi a aruncat-o, lovindu-i-o direct în fund.. – Nu te gândi să ridici ţâţâlele de pe podea, porcule, târăşte-te mai mult, mergi mai repede, nenorocită inutilă! căţeaua a ascultat cu dificultate şi a ajuns până la locul unde a căzut băţul, s-a aplecat să-l ia cu gura şi s-a întors la stăpânul ei târând din nou sfârcurile, care erau din ce în ce mai roşii şi iritaţi. A lăsat băţul la picioarele stăpânului ei şi a aşteptat ascultătoare pe patru picioare, stăpânul a înconjurat-o şi a început să o bată în fund cu greu. – Ai luat prea mult, târfă nenorocită, aşa nu vei fi o târfă bună, bine antrenată. Să vedem ce faci după câteva lovituri bune.. – Iisul de fund al curvei a fost lovit cu durere, dar ea nu a putut să se mişte, trebuia să reziste, trebuia să devină o sclavă bună, o curvă bună..

Stăpânul a continuat să arunce băţul şi să biciuiască căţeaua alternativ până când fundul şi sfârcurile servitoarei au fost vizibil umflate şi dureroase.. - Târfă bună, trebuie să fii epuizată şi însetaţi, nu? Apleacă-te mai mult, deschide-ţi gura şi pune-ţi limba pe pământ.. – Câinele s-a aplecat, încă şi-a luat sufletul din cauza efortului, şi a deschis gura, aşezând limba pe pământ, apoi stăpânul a pus talpa cizmei pe limbă şi a strâns, forţând vârful pantofului în gura câinelui. - Poftim ceva de băut, târfă.. – A spus stăpânul în timp ce începe să urineze pe capul sclavei sale, mai întâi pe păr, lăsând lichidul cald să-i udă bine buzele, apoi direct pe faţă şi terminând cu golul care rămâne între cizma lui şi buzele servitoarei. – Ia, târfă.. – A spus stăpânul, în timp ce servitoarea se tuse şi încerca să înghită cu efort.. Când a terminat, stăpânul a scos cizma din gura sclaviei şi a călcat-o pe cap, făcând ca faţa sclaviei să se scufunde în băltocul de noroi şi urină pe care tocmai l-a format, strângând-o tare şi căţeaua nu mai putea respira, simţea pământul în gură şi încă avea gustul de urină în gâtul lui. – Să nu uiţi niciodată ce eşti, porcuşorule, eşti mai puţin decât apa din băltoacă în care te îneci acum, târfă nenorocită, nu uita, acum ridică-te şi termină cu dezbracarea.. – Slujitoarea a ascultat, cu faţa plină de noroi, şi-a scos cizmele şi pantalonii, tremurând de frig.. Stăpânul a scos din buzunar nişte mănuşi şi le-a pus pe el în timp ce se apropia de marginea drumului.. – Vino aici, căţea, nu ai vrut o experienţă în contact cu natura? Să vedem ce fel de plante putem găsi.. – Sclava nu a înțeles ce fel de joc a vrut să înceapă stăpânul ei acum, până când ea a văzut urzicile care creșteau pe trotuar, și corpul ei a tremurat de frică. Domnul s-a aplecat şi a strâns urzicile, le-a strâns într-un ramură mare şi s-a întors spre căţea.. – Culcă-te pe stâncă, pune-ţi picioarele pe pământ, desparte-ţi bine picioarele, pune-ţi picioarele pe vârfuri şi ridică-ţi mădularul cât poţi de sus.. – Câinele a ascultat, punând spatele pe piatra înghețată, tremură de frig și de efortul de a ține cocoșul ei bine ridicat în timp ce se sprijinea pe vârfurile picioarelor, Stăpânul a început să-şi bată păsărica cu orticele şi sclava a ţipat, orticele îi frecau buzele şi partea interioară a coapselor, simţea o înţepătură pe care nu o simţise niciodată şi lacrimile au început să curgă fără să poată face nimic să o controleze.. – Aproape am terminat, târfă, deschide-ţi buzele şi scoate-ţi clitorisul cât poţi de mult.. – Sclava a ascultat, şi-a deschis buzele, scoţând capacul de pe clitoris şi lăsându-l deschis, stăpânul a luat grămada de orz şi a apăsat-o pe clitoris cu forţă, sclava a vrut să strige, dar stăpânul ei i-a acoperit gura cu cealaltă mână şi s-a apropiat de urechea ei.. – Simte-l, curvă, simte-l cum te doare, cum te scurge, aminteşte-ţi că acea durere, acea ardeală în păsărica ta, o suferi doar ca să mă distrez, să nu uiţi niciodată că eu sunt stăpânul corpului tău şi că-l voi fut în fiecare zi de rahat doar pentru plăcere, acum întoarce-te şi deschide-ţi fundul.. – Slujitoarea s-a simţit uşurată când stăpânul a dat cuţitele de pe clitorisul ei, s-a întors şi şi-a deschis fundul lăsând gaura în vedere, stăpânul a pus apoi cuţitele pe stâncă, în faţa slujirii. – Mănâncă-le, târfă, mănâncă-le, urzicile nenorocite, în timp ce te-aşunca pe fund, muge-te în timp ce faci asta, ca o vacă nenorocită, şi mulţumeşte-mi că te las să paşte.. – Umilită, sclava a început să mestece frunzele, care ardeau în gura ei, în timp ce făcea mugeturi timidă. – Mai tare, vacă, nu te aud.. – Curva a început să gemă mai tare în timp ce continua să mănânce urzicile, când a simțit că penisul Maestrului ei intră tare în fundul ei, a durut câteva secunde, dar apoi s-a lăsat purtată de plăcere, i-a plăcut când Maestrul ei a lovit-o în fund, s-a simțit folosită, dar în același timp utilă Maestrului ei, și asta a făcut-o să se simtă împlinită, a continuat să mestece frunzele amare și să gemă din ce în ce mai tare de emoție, în timp ce simțea cocoșul Maestrului ei pompându-i puternic fundul, până când a simțit cum Maestrul ei a turnat în ea, a apucat-o de păr și a smuls-o la pământ. - Bine, curvă bună, bine făcută, acum îmbracă-te, să ne întoarcem la cabană.. – Slujitoarea s-a îmbrăcat şi a început să meargă spre cabană, simţind o înţepătură în mădular de urzici, dureri în fund şi o senzaţie de senzaţie, întrebându-se ce surprize mai avea stăpânul ei pregătită pentru ea, dorindu-şi doar să fie multe şi să fie din ce în ce mai dure şi umilitoare.. ¿Ai putea să-l ţii? Pentru Stăpânul meu, Dumnezeul pe care-l venerez.

Continuă.

Viaţa rareori ne dă ocazia să întâlnim pe cineva care ne poate influenţa atât de profund. De aceea mă simt norocos să am ocazia să te cunosc..❤🥰

Sărutul

O graţie venusiană a strălucit în camera ta când am apropiat de gura ta, cea tremurândă, în timp ce prin pământ şi cer, au strălucit îndrăzneala mea, tăind vieţii cel mai intact trandafir.. ¿Ce suc, spune, ce suc inima invoca are ca buzele tale atât de intime dulce? Femeie, spune-mi: ce albine au căutat în ce flori mierea care a intrat în buzunarul gurii tale? Oh, sărut! cu gloria emoţiei tale cereşti - comuniune a sufletului şi a gurii, arse şi diafană - ai deschis în cea mai pură dintre spasme: aceasta, în noroiul nostru efemer, drumuri de eternitate. Buza ta, grădină unde febra este grădinăreaţă, buton de căldură buza mea niciodată acolo, s-au topit în rănile focului nemuritor pentru a bea împreună de un sărut infinit.

"Sexolog de Antonomasia din nou te-am sunat.
Prins de carnositatea coapselor tale. Să te aud ridicându-te ridică morbiditatea mitică a acestui creatură caprină.. Lipsa de greutate mă târăşte în labirint.. Mai mult ca un dependent, căderea liberă mă duce la centrul pământului și dorința de a continua spre abisul incorporeal. Văd să ling amfora care va mântui această sete anquilosa. ¿ Crezi că pe mâinile tale măsoară alge care se scufundă în concupiscenţă? Pot să scap de larva care te parfumă? De ce să aprindem lumina în faţa acestor zâmbete de stea fuzionară? Pentru că mă percepi naufragiat pe insula de vis subjugate ego-ul meu fallic. ¿ Oare dementa trebuie să umedeze abstinenţa mea? Ce săgeţi veninoase sunt săgeţile uitării voastre.. ""

Întoarceţi-vă!

Înfăşoară-mă. Nu vă temeţi.. La focul tău viu, carnea mea se străluceşte, şi se ridică curată printre tremurul roz al hainelor mele uşoare, ca să pot fi a ta.. ¿Nu aspiraţi în aer o fragranţă slabă care enervează şi care conturează? Nu simţi că respiraţia ta se aprinde ca un văl de umbră pe coasta mea??.. Vezi că chiar şi ochii mei în noaptea asta au o strălucire întunecată, şi pe genunchii tăi fermi mâinile mele se desprind ca nişte trandafiri coapte.. Şi când îţi încurci degetele în părul meu alb, simt o răcoare ciudată, în timp ce săruturile tale cad în gura mea însetată de umezeala parfumată a unui fruct.. Suflă-mă încet.

Voi începe să-mi dau drumul peste carnea ta întunecată, şi mă voi ridica din focul sfânt şi frumos, precum se ridică din marmură o statuie goală..

Transită

¡Este atât de bine pentru tine să cobori! Cât de încet intri în corpul meu fierbinte, viu, din tine însuți, curgând ca o fântână, arzând! Cu tine pentru tine ai venit ascuns sub vânt, - gol în el - și pe pleoapele mele închei, dublează, zborul tău. ¡Ce cald eşti! Braţul tău tremurând arde deja în pieptul meu.. Totul ai vărsat în ochii mei. Eşti deja în trupul meu, sub copacul pulsului meu, în umbra lui sub somn: Să fie sigur că în odihna mea, în sfârşit, domneşti în regatul tău.!.. Dar eu scap, sar, liber din mine, scap prin sângele meu, liber, iar tu, filtrându-mă magic, te las în vânt din nou singură, căutând o nouă închisoare pentru corpul tău.

Nu ai fost nici înainte, nici după, ai fost exact la timp, exact la momentul potrivit pentru mine să mă îndrăgostesc de tine şi să te iubesc cu toată forţa sufletului meu. Tu eşti soarele care îmi luminează zilele şi îmi încălzeşte sufletul; să nu stingem niciodată flacăra acestei iubiri, să o facem să vibreze şi să ardă cu pasiune pentru mult timp!

De lângă tine am învăţat că dragostea este mai mult decât o mângâiere, un sărut sau o dorinţă. Am învăţat că iubirea trebuie să fie dată fără egoism, fără teamă, fără prejudecăţi, dar cu multă afecţiune şi tandreţe. Am învăţat să am încredere şi am decis să-ţi deschid uşile inimii mele ca să intri şi să stai pentru totdeauna..

Nu are sens să angajezi oameni deştepţi şi apoi să le spui ce să facă. Noi angajăm oameni deştepţi să ne spună ce să facem..

Înainte de a se întuneca

Înainte de a se întuneca, apropie-te de sârma inimii mele, îmbrăcată în furtuni, şi înfometată, muşcă, rupe, înclină, vălul dorinţelor mele secrete, al revelaţiilor mele în cascadă, unde se nasc şi mor cuvintele mele, şi luna are partea ei.. Şi la pragul dorinţelor tale mă opresc pentru o clipă să iau aer, să-ţi releg corpul în contrast cu timpul care mă muşcă şi mă devorează, în tranzitul de a te avea şi tenta aici şi acum.. Îmbrățișare oceanică, lichidă, lirică, a mâinilor mele pe teritoriul tău, în amurgul tău privat, unde doar eu te văd și te simt și mă scufund în lumea ta, în lumina albastră a reflecției tale însetate, care mă caută într-o revendicare umedă, flămând de scântei, de orhidee roșii care conturează și împletesc trupul tău gol legându-l în așa fel încât arde doar rugăciunea care ascunde numele tău cusută la a mea, Frumusețea sălbatică care mă învăluie și mă eliberează și te pătrunde sărut cu provocare, provocare cu sărut, arzându-te, străpungându-te cu săgeata mea, a unui poet sublim care și-a găsit drumul în tine. Voi sta în frunzele tale, în rădăcina copacului tău, în pieptul tău dezbrăcat.. Și voi visa zori, cerul deschis al ochilor tăi, zâmbetul tău alb, umbra ta, pielea ta cerându-mi pielea, gemând și cerând o audiență regelui dorințelor tale care trăiește pentru a fi un zori roz, amurg care lasă apusul nopților tale nedormite, să se desfășoare la orice oră înăuntru, adânc înăuntru, în visele tale de zeiță.

Am potrivit scorurile, apoi am lăsat totul să se destrame Și fiecare pas înainte pune un pic mai multă sabie în inima ta Privind în lateral când spun că sunt în regulă cu trecutul Dar mi-e teamă de ce aș putea spune dacă mă întrebi pe mine Ți-am dat prea multe oportunități, le-ai irosit pe toate Am primit tot ce mi-am putut dori, dar nu a fost suficient că nu mai am cu cine să vorbesc, pe nimeni pe care să-l sun Am primit tot ce mi-aș fi putut dori, dar tot îmi doream mai mult

 

Astăzi, suspinurile mele conspira împotriva dorinţei mele când treci şi te privesc şi în afara instinctului ochii tăi au ceva care mă face gânditor şi dacă îţi dau viaţa mea şi nu e de măsura ta, iubire, vei vedea că cel mai bun croitor este să-mi facă un dezastru în inimă.

Încă goală, te-ai ridicat din pat, iar sperma mea de la intrarea ta s-a revărsat pe coapsele tale, subțiri și dense, încă calde, picurând pe coapsele tale. Înflăcărat și fericit, ai stat în semilumină, iar în silueta ta întunecată de sub sexul tău strălucea o strălucire astrală de mercur emanat. Timpul privea absorbit, în oglinda acelui moment, o figură definitivă a ei și simplă ca nume: sperma mea pe coapsele tale, reflexia ei de mină de lavă în lumina lunii tale, zorii geologici în femeie și bărbat.

Interdicţia mă captivează, mă trezeşte, mă aprinde, când te văd, simt un frisc care străbate fiecare parte a corpului meu.. Îmi imaginez tot ce ți-aș putea face, nu ar trebui, îmi imaginez tot ce ar trebui să-mi faci, dar nu ai vrea, implor ispită pentru atenția ta Aș putea deveni arlechinul tău, nu m-ar deranja să te servesc, nu m-ar deranja să fiu al tău, dar nu ar trebui, nu ai vrea să-mi încolăcești gâtul în mâinile tale ca un șarpe și coapsele mele pe șoldurile tale agățându-se ca o încuietoare. Ieşi din mintea mea, te joci cu mine? Sau doar visez? Nu ar trebui, dar, ai vrea?

Trebuie să te ating şi să mă atingi, să simţi consolarea membrei mele între picioarele tale, să te uzi şi împreună ajungem în cer.. Îmi ceri cu strigăte să fiu compania ta, când vrei doar mângâiere şi durere plăcute, te penetrez şi mai umed îţi ceri să nu te opreşti, sunt pe punctul de a exploda, când doar cu gemetul tău te umplu cu sperma mea şi cu dorinţele mele de a continua, îmi scarpini spatele şi mă strângi cu picioarele tale, lăsându-mă Închis în închisoare cu venele tale. Vrei mai mult de mine, îmi iei penisul şi îl strângi, îl gustă iar şi iar, dându-mi plăcere, vrei să ne reîntâlnim sufletele într-o singură dorinţă, pasiune, satisfacţie şi dragostea este uitată.. Eşti o femeie totală şi completă, nu-mi pasă de trecutul tău, atâta timp cât viitorul tău este să căutăm plăcerea împreună..