ZoeRedds

Privirea ta persistă ca mătasea pe piele, moale, lentă și imposibil de uitat.

Între cuvintele tale, aud o șoaptă, o promisiune pe care doar corpul meu o înțelege.

Nu mă atingi, dar respirația mea se schimbă când ești aproape.

Lasă-ţi tăcerea să se apropie de a mea, unde dorul trăieşte fără sunet.

Căldura dintre noi nu e foc, e o ardere lentă care nu se stinge niciodată.

Prezența ta este o atingere pe care o port toată ziua, moale, bântuitoare, de neuitat.

Nu ne-am sărutat, dar buzele mele deja îmi amintesc de tine.

E poezie în felul în care mă privești, nu cuvinte, doar foc în spatele ochilor tăi.

În pauza dinaintea atingerii tale, găsesc cea mai dulce durere.

Pielea mea știe sunetul numelui tău, chiar și în tăcere.

Respirația ta lângă a mea, o invitație tăcută căreia corpul meu nu poate rezista.

Cu doar o privire, îmi dezbraci gândurile.

Timpul încetineşte când eşti aproape, ca şi cum lumea ştie să nu întrerupă.

Vocea ta mă atinge mai adânc decât ar putea mâinile.

Imi doresc pauza inaintea buzelor tale, mai mult decat sarutul in sine.

În tăcerea ta, simt căldură, ca și cum gândurile tale mi-ar trasa pielea.

O singură atingere de la tine şi uit cum e să respir.

Apropierea ta scrie poezii pe pielea mea, fără cerneală, fără cuvinte.

Atingerea ta, ca catifeaua in noapte, Imi aprinde pielea si sufletul. O șoaptă ușoară, o respirație atât de adâncă, Tu amesteci focul pe care încerc să-l păstrez.

În cearceafuri încâlcite și gemete tăcute, Corpurile noastre vorbesc în tonuri sacre. Nu e nevoie de cuvinte, buzele tale mărturisesc Fiecare gând păcătos într-o mângâiere moale.

Lumina lunii sărută fiecare curbă, privirea ta scânteia, vocea ta nervul. Dezbracă-mă încet cu ochii tăi, și privește-mi timiditatea cum se topește ca gheața.

Doar o șoaptă a numelui tău Trimite inima mea într-o flacără. O furtună fierbe sub pielea mea, tânjind după focul care se află înăuntru.

Buzele tale nu vorbesc, dar ele spun De vise unde locuieşte doar pasiunea. O muscatura blanda, un sarut indrazneat, O limba formata din beatitudine arzatoare.

Sub dantelă se ascunde un secret, O lume în care plăcerea nu moare niciodată. O privire de la tine, respiratia mea scapa, dorinta picură în forme febrile.

Există o flacără care pâlpâie jos, Unde degetele tale îndrăznesc să meargă. O lovitură și îmi uit numele, Îmblânzești focul, apoi hrănești flacăra.

Inspiră-mă încet, ca vinul cald, Lasă-ţi simţurile să-mi urmărească coloana vertebrală. Fără grabă, doar ritm, moale și lent, Până când inimile noastre încep să strălucească.

Îmi doresc vocea ta, zâmbetul tău rău, Atingerea ta care zăboveşte tot timpul. Vino mai aproape, lasă-mă să te simt aproape Păcatul meu preferat e limpede ca cristalul.

Cuvintele tale mă dezbracă mai mult decât mâinile, Ele traversează pământuri interzise, arzând. Scrii pe mine cu privirea şi cu suflarea, O poveste dulce până la moarte.

Vârfurile degetelor tale îmi aprind pielea, ca un foc şoptind dinăuntru. Fiecare urmă lasă urme atât de adânci, Că şi în vise, abia dorm.

Tăcerea vorbeşte între suspinele noastre, Un joc al dorinţei sub minciuni moi. Respirația ta, o vrajă pe care nu o pot desface, Mă leagă strâns și mă trage.

Gustă-mă încet, nu te grăbi, Lasă fiecare sărut să devină o rimă. Gustă-mă ca vinul tău preferat, şi scrie-ţi foamea peste a mea.

Mușcătura ta persistă, un păcat dulce, O vânătaie care înflorește sub pielea mea. Nu e durere, e ceva mai mult, o pofta pe care nu o pot ignora.

Mă dezbraci cu o privire, Aşa cum ochii tăi dezbracă fiecare strat. Nu e nevoie de mâini, nu e nevoie de atingere, Doar privirea ta e prea mult.

Te târăşti sub fiecare suspin, Un foc tăcut, un strigăt şoptit. Nicio parte din mine nu e cu adevărat a mea, Tu trăieşti în mine, ca vinul fierbinte.