YennyToamson

。・゚♡゚・。 ¡Bună, eu sunt Jenny! Bine ai venit în lumea mea.。・゚♡゚・。

Călătoria este una dintre cele mai profunde pasiuni ale mele. Fiecare călătorie este o oportunitate de a explora, de a descoperi și de a învăța, care îmi hrănește curiozitatea și mă îmbogățește în moduri în care puține alte experiențe se pot compara. Iată de ce îmi place să călătoresc. Pentru mine, plăcerea descoperirii este unul dintre cele mai puternice motive pentru a călători.. Fiecare nouă destinație este ca o cutie de surprize care așteaptă să fie deschisă. De la străzile pietruite ale unui oraș antic la cele mai impresionante peisaje naturale, lumea este plină de minuni care îmi stârnesc curiozitatea. Explorarea necunoscutului mă duce în locuri unde pot învăța despre noi culturi, limbi, obiceiuri și moduri de viață. Fiecare călătorie este o oportunitate de a-mi lărgi orizonturile și de a înțelege mai bine lumea din jurul meu.

Conversațiile cu localnicii și cu alți călători îmi oferă perspective noi și diferite, ajutându-mă să văd lumea din mai multe unghiuri. Această conexiune umană este o reamintire constantă a diversității și bogăției experienței umane, întărindu-mi empatia și înțelegerea față de ceilalți.. Călătoriile sunt, de asemenea, o sursă inepuizabilă de dezvoltare personală. Confruntându-mă cu situații necunoscute și uneori provocatoare, dezvolt abilități precum adaptabilitatea, rezolvarea problemelor și răbdarea. Fiecare călătorie mă învață ceva nou despre mine și despre abilitățile mele.

Îmi place arta pentru că este o formă universală de comunicare și expresie care transcende barierele limbii, culturii și timpului. Arta are capacitatea unică de a atinge emoțiile noastre cele mai profunde, de a provoca reflecție și de a inspira schimbarea. Prin artă, mă pot conecta cu oameni din diferite timpuri și locuri, înțeleg perspectivele și experiențele lor și găsesc un sentiment de comunitate și umanitate comună. Unul dintre cele mai puternice motive pentru care îmi place arta este capacitatea ei de a exprima inexprimabilul..

Există emoții și experiențe în viață care sunt greu de pus în cuvinte, dar arta le poate surprinde și comunica în moduri care depășesc limitările limbajului. Fie printr-o pictură, o sculptură, o piesă de muzică sau un film, arta are puterea de a transmite sentimente complexe și nuanțe emoționale într-un mod imediat și visceral. Arta este, de asemenea, o sursă inepuizabilă de inspirație și creativitate. Când mă confrunt cu o operă de artă, mă găsesc adesea uimit de imaginația și priceperea artistului. Mă inspiră să gândesc în moduri noi, să explorez idei și să experimentez cu propriile mele forme de exprimare.

Conexiunea umană este una dintre cele mai profunde și esențiale experiențe pe care le putem avea ca ființe umane.. Într-o lume din ce în ce mai digitalizată și accelerată, menținerea și cultivarea acestor conexiuni a devenit mai crucială ca niciodată.. A vorbi despre conexiunea umană înseamnă de fapt a vorbi despre ce înseamnă să fii viu, ce înseamnă să fii pe deplin uman.. Vreau să vă vorbesc din experiența mea, pentru că la sfârșitul zilei, chiar dacă suntem înconjurați de tehnologie, interacțiunea autentică cu ceilalți este cea care ne definește cu adevărat și ne îmbogățește viețile.. *Nevoia înnăscută de conectare* Din momentul în care ne-am născut, suntem fiinţe sociale. Ca bebeluși, avem nevoie de contact fizic și emoțional cu îngrijitorii noștri pentru a supraviețui și a prospera. Îmi amintesc când eram copil, sentimentul de siguranță pe care îl aveam când mama mă îmbrățișa, cum mă simțeam complet protejat în brațele ei.. Aceste experiențe timpurii nu sunt doar plăcute, ci și vitale pentru dezvoltarea noastră..

Nu numai mâncarea ne hrănește, ci și dragostea și grija celorlalți.. Pe măsură ce creștem, această nevoie de conectare nu dispare. se transformă. În adolescență, începem să căutăm legături în afara familiei, în prieteni și colegi.. Aceste relaţii ne ajută să definim cine suntem, să ne explorăm identitatea. Mă gândesc la conversațiile lungi cu prietenii mei din acea perioadă, împărtășind vise, temeri și râsete. Erau momente în care simțeam cu adevărat că cineva mă înțelegea, că eram însoțit în drumul meu spre maturitate.. *Conexiunea la vârsta adultă* Ca adult, conexiunea umană capătă nuanțe noi. Viața devine mai complicată, cu responsabilități, muncă și căutarea unui scop.

A trăi în Columbia la 21 de ani este o experiență vibrantă, plină de contraste și emoții. Dacă există ceva care caracterizează țara mea, este bogăția diversității sale: de la peisajele sale la oamenii săi, totul în Columbia este un amestec de culori, arome, sunete și senzații care nu lasă pe nimeni indiferent. Ca tânără, găsirea locului meu în acest mediu poate fi atât o provocare, cât și o aventură constantă. Fiecare zi aici este o invitație de a explora și de a descoperi. Capitala Bogota este baza mea, un loc plin de mișcare, unde viața nu se oprește niciodată. Îmi place să mă pierd pe străzile sale pline de graffiti care spun povești de rezistență, dragoste și speranță. Cafenelele din Chapinero, cartierul în care petrec mult timp, sunt refugiile mele preferate. Îmi place să stau cu o cafea bună, poate un latte cu lapte de migdale, și să lucrez la proiectele mele sau pur și simplu să privesc oamenii trecând.

¡Fundul meu! Este ca soarele în cea mai bună formă, radiind căldură și dorință în fiecare curbă a pielii mele. Este un monument al plăcerii, o operă de artă care îi face pe toți să se oprească. Fesele mele sunt ca două diamante brute, care așteaptă să fie descoperite și apreciate de cei suficient de curajoși pentru a sfida norma. Așa că mergeți mai departe, lăsați-vă tentați și scufundați-vă în haosul delicios pe care doar fundul meu îl poate oferi!

Sunt seducția întruchipată în fiecare unghi surprins de cameră, delicatețea mișcărilor mele transformate în artă vizuală. În fiecare poză, în fiecare gest, sugerez farmecul interzisului și frumusețea misterioasă, învăluindu-te într-o aură de enigmă care te invită să descoperi mai mult..

l    

Lasă-mă să adorm în pieptul tău, să-ți simt corpul cald Lasă-mă să ascult sunetul melodios al inimii tale, acea bătaie care se sincronizează cu a mea și ne face complici, iubiți și prieteni, Fiind acolo mă simt plin și calm, Brațele bărbatului tău îmi oferă protecție și îmi îmbrățișează sensibilitatea, Aproape că simt cum ambele melodii dansează împletite între ele și plăcerea înflorește

Acolo, în pieptul tău, acea parte a corpului tău, care pentru mine este o parte a lumii, a lumii mele, o parte care îmi aparține și unde pot să dispar și să evadez pentru câteva secunde, secunde de plăcere intensă, să o simt pe a ta și să te simt a mea, să simt legătura iminentă a sufletelor noastre, a ființei noastre, a corpurilor noastre. Este magnific! !!

Ieri a fost la bibliotecă, are nevoie să returneze câteva cărţi pe care le-am împrumutat, am decis să aflu dacă există vreo carte nouă care să-mi atragă atenţia şi am simţit o privire pusă pe mine, privind între rafturi am văzut nişte ochi negri adânci, care mă priveau fix, era omul mai frumos decât au văzut ochii mei. M-am simţit puţin intimidată şi am luat din greşeală o bucată din părul meu ca să mă joc cu el. I-am zâmbit nervos, iar el mi-a răspuns cu un zâmbet captivant.

Bărbierit era o femeie frumoasă, până la buric înfășurată, cu picioarele larg deschise și așezată pe un scaun larg și spațios. S-a uitat la el și a fost foarte fericită, după ce fusese foarte bine bărbierită, și își bătea joc, nepăsătoare, și și-a pus degetul în chestie. Și în timp ce își scutura șoldurile, momeala folosită răspunzând, un anumit gust i-a dat după aceea. Dar când și-a dat seama că nu era cu adevărat acolo, a spus: "O, mă! Ce fac? Că acesta nu este lemnul acestui foc».

Am visat o fată care dormea cu un bărbat pe care îl iubea cu tandreţe, şi care în el era tot ce era diligent şi neglijent.. Ea, deşi rău, la sfârşit, a rezistat, în inima ei, ce vor spune oamenii despre mine? , într-adevăr a îndeplinit cu accidentul său, dând ambele licitație la porfia lor. Galantul o săruta şi o îmbrăţişa mai cald decât o lemnă aprinsă; dulce să-l verse nu începe, când se trezeşte şi spune somnului: "Durează puţin mai mult, ce te-a costat, pentru că pentru mine nu era o plăcere mică?"?”

Coapsele tale, ca seara, trec de la lumină la umbră. Azurii ascunși îți întunecă magnoliile. Iată-mă, Yenny. Am venit să-ţi mănânc gura şi să te trag de păr în zori de scoici. Pentru că vreau și pentru că pot. Umbra de mătase roșie.

Corpul de femeie, dealuri albe, coapse albe, arăţi ca lumea în atitudinea ta de predare.. Corpul meu de fermier sălbatic te subminează şi-ţi aruncă copilul din adâncul pământului.. Am fost singur ca un tunel. Păsările fugeau de mine şi noaptea intră în mine cu o invazie puternică.. Pentru a supravieţui, te-am forjat ca pe o armă, ca o săgeată în arcul meu, ca o piatră în slingul meu.. Dar vine vremea răzbunării, şi te iubesc.. Corpul de piele, de mușchi, de lapte, avid și ferm. Oh, vasele de piept! Oh, ochii de absență! Ah, florile pubilor! Ah, vocea ta lentă şi tristă! Corpul femeii mele, voi persista în harul tău. Setea mea, dorinţa mea fără limită, drumul meu indecis! Pâini întunecate unde setea eternă continuă, şi oboseala continuă, şi durerea infinită.

Mă gândesc la sexul tău. Cu inima simplă, mă gândesc la sexul tău, înaintea fiului matur al zilei. Atinge mugurul fericirii, este în sezon. Şi moare un sentiment vechi degenerat în minte. Mă gândesc la sexul tău, canelura mai prolifică și mai armonioasă decât pântecele umbrei, chiar dacă moartea concepe și dă naștere lui Dumnezeu însuși. O, Conștiință, mă gândesc, da, la brutul liber care se bucură unde vrea, unde poate. O scandal de miere de amurg. O, zgomot mut. - Du-te!

Şi tu îmi spui că ai sânii învechiţi de aşteptarea mea, că ochii tăi te doare de a-i avea goliţi de corpul meu, că ai pierdut chiar şi atingerea mâinilor tale de a palpa această absenţă prin aer, că uiţi mărimea caldă a gurii mele.. Şi tu îmi spui că ştii că am sângerat în cuvintele de a-ţi spune numele, de a-mi bate buzele de sete de a te avea, de a-mi da memoria, înregistreaza-o orbeşte, o nouă modalitate de a te salva în sărutări din absenţă în care îmi strigi că mă aştepţi.. Şi tu îmi spui că eşti atât de făcută pentru acest loc nelocuit al trupului meu, încât abia dacă se vede umbra ta, abia dacă eşti sigură în acest întuneric pe care distanţa îl pune între trupul tău şi al meu..

Căci nu nerăbdarea căutătorului de orgasme mă trage din trup în alte trupuri, ca să fiu posibil tânăr: eu urmăresc şi iubirea dulce, iubirea tandre, care să doarmă lângă mine şi să-mi înveselească patul la trezire, aproape ca o pasăre. ¡Dacă eu nu pot să mă dezbrac niciodată, dacă am putut vreodată să intru în braţe fără să simt - chiar dacă pentru o clipă - aceeaşi uimire ca la douăzeci de ani! Pentru a cunoaște iubirea, pentru a învăța, este necesar să fi fost singur. Şi trebuie să fi făcut dragoste în patru sute de nopţi, cu patru sute de corpuri diferite,. Că misterele sale, așa cum a spus poetul, sunt ale sufletului, dar un trup este cartea în care sunt citite. Şi de aceea mă bucur că m-am răsucit pe nisipul gros, pe jumătate îmbrăcată, în timp ce căutam tendonul acela de la umăr. Mă mişcă amintirea de atâtea ocazii.

Scrierea unei poezii seamănă cu un orgasm: pătează cerneala la fel de mult ca sperma, uneori chiar mai mult. Sunt însă seri în care mă ating de cuvinte, le muşc sânii şi picioarele agile, le ridic fustele cu degetele, le privesc de jos, le fac ce fac de obicei şi, în ciuda tuturor acestor lucruri, vedeţi voi: nu se întâmplă nimic! Cesar Vallejo a spus foarte bine: „Spun asta și nu mă grăbesc”. Dar el se ascundea

Ştii eu calm, flirtează inofensiv, de zi şi muzical. Cine ştie când va apărea viperina şi vinovătoare. Dar ştiu că amândoi vă urăşti sexul. Şi-şi miroase degetele.

Locuieşte-mă, pătrunde-mă. Sângele tău să fie unul cu sângele meu. Gura ta în gura mea. Inima ta o face pe a mea să explodeze Dă-mi drumul. Te arunc în măruntaiele mele. Mâinile tale să fie în mâinile mele. Picioarele tale merg pe picioarele mele, picioarele tale Arde-mă, arde-mă. Dă-mi dulceaţa ta. Să-mi scălzi palatul cu saliva ta. Fii în mine, aşa cum lemnul este în beţişor. Că nu mai pot să fac asta, cu setea asta care mă arde Cu setea asta care mă arde Singurătatea, ciorile, câinii, bucăţile.

Vreau să-mi cer scuze tuturor femeilor pe care le-am numit frumoase înainte să le spun inteligentă sau curajoasă. Îmi pare rău dacă am făcut să sune că ceva atât de simplu ca ceea ce ești născut cu, este ceea ce trebuie să fie mai mândru, când este spiritul tău care a zdrobit munți. De acum înainte, voi spune lucruri ca eşti rezistentă sau eşti extraordinară, nu pentru că nu cred că eşti frumoasă, ci pentru că eşti mult mai mult decât atât..

Ce te interesează să mă urmăreşti, Lume? Ce te jignesc, când încerc să pun frumuseţi în înţelegerea mea şi nu înţelegerea mea în frumuseţi? Nu preţuiesc nici comorile, nici bogăţiile; şi astfel, întotdeauna mă face mai fericit să pun bogăţiile în gândul meu decât să nu gândesc la bogăţii. Nu preţuiesc frumuseţea care, după ce a fost învinsă, este o pradă a veacurilor, nici nu-mi place bogăţia înflorită, considerând, în adevărurile mele, că este mai bine să mănânc deşertăciunile vieţii decât să-mi irosesc viaţa în deşertăciuni..

Îmi amintesc chipul tău care se uita în zilele mele, femeie cu piept albastru şi frunte prăjită, pe care în copilăria mea şi pe pământul meu de ambroză l-am văzut deschizând brazda neagră într-un aprilie arzător. Într-o tavernă, înăbuşi cupa necurată a celui ce ţi-a prins copilul la pieptul de liliac, şi sub amintirea asta, care îţi era arzătoare, cădea sămânţa din mâna ta, senină.. Te-am văzut în ianuarie secerând grâul fiului tău şi, fără să înţeleg, am avut ochii fixaţi pe tine, lărgiţi de uimire şi plâns. Şi noroiul picioarelor tale încă mă sărută, căci printre o sută de lumeşti nu ţi-am găsit faţa şi încă te urmez în brazdele umbrei cu cântecul meu!

M-a făcut femeie, cu părul lung, ochii, nasul şi gura de femeie. Cu curbe şi pleoape şi smooth grooves şi mă săpat în interior, mi-a făcut un atelier de oameni. Mi-a ţesut delicat nervii şi mi-a balanţat cu grijă numărul hormonilor.. Mi-a compus sângele şi mi l-a injectat ca să-mi irigăm tot corpul. Aşa au apărut ideile, visele, instinctul.. Tot ce a creat încet cu bătăi de pumn şi cu fori de dragoste, cele o mie şi una de lucruri care mă fac femeie în fiecare zi, pentru care mă trezesc mândră în fiecare dimineaţă şi îmi binecuvântez sexul..

Ai fiert laptele şi ai urmat obiceiurile aromate ale cafelei. Te-ai plimba prin casă cu o măsură fără deșeuri. Fiecare detaliu un sacrament, ca o ofrandă pentru greutatea nopții. Toate orele tale sunt justificate atunci când treci de la sala de mese la camera de zi, unde sunt portretele care îți plac comentariile. Stabileşti legea pentru fiecare zi şi pasărea duminicii se deschide cu culorile focului şi spumele din oală. Când un pahar se sparge, râsul tău e cel care se aude. Centrul casei zboară ca punctul de pe linie. În coșmarurile tale plouă nesfârșit peste colecția de tufișuri pitice și flamboyanul subteran. Dacă te-ai împiedica, cerul spart în sulițe de marmură, ar cădea asupra noastră.

Mujer: Tu, cea cinică, şi tu, cea cinică, şi tu, cea indiferentă, şi tu, cea perversă, să ne privim fără teamă în ochi, să ne cunoaştem bine. Să ne punem la socoteală. Bajo armadura andamos: si nos sobra El alma, la cortamos; si no llena, Por mengua, la armadura, pues, la henchimos: Con la armadura andamos siempre a cuestas. Armura feroce! Dar păstrează-l. Dacă vreodată o veţi distruge, doar prin efortul de a o arunca departe, veţi rămâne ca mine, bine morţi.

Sa te vad goala imi aminteste de Pamant. Pământul neted, fără cai. Pământul fără o stufă, formă pură închisă în viitor: marginea de argint. Să te văd goală înseamnă să înţeleg dorinţa ploii care caută talie slabă sau febra mării cu faţa imensă fără să găsească lumina obrazului ei. Sângele va răsuna prin dormitoare şi va veni cu sabia fulgerătoare, dar tu nu vei şti unde se ascunde inima broaştei sau violeta. Burta ta e o luptă de rădăcini, buzele tale sunt un răsărit fără contur, sub trandafirii călduroși ai patului morții gem așteptând rândul lor.

Femeile drăguțe se întreabă unde este secretul meu. Nu sunt drăguță și nu m-am născut să port mărimi de model, dar când încep să vă spun, credeți că vă mint. Y digo: Secretul este în lungimea braţelor mele, în lăţimea şoldurilor mele, în ritmul mersului meu, în curba buzelor mele. Sunt o femeie, fenomenal. Femeie fenomenala, asta sunt eu. Mă apropii de orice loc cât mai liniştit posibil, la fel ca de un bărbat. Bărbații se ridică sau cad în genunchi. Apoi se învârt în jurul meu, ca un stup de albine. Y digo: Este focul ochilor mei, şi strălucirea dinţilor mei, mişcarea coapselor mele, şi veselia picioarelor mele.. Sunt o femeie, fenomenal. Femeie fenomenala, asta sunt eu. Chiar şi bărbaţii se întreabă ce văd în mine. Ei se straduiesc, dar nu pot atinge misterul meu interior. Când încerc să-i arăt, ei spun că nu pot vedea. Y digo: Este în arcul din spatele meu, soarele din zâmbetul meu, ritmul sânilor mei, graţia stilului meu. Sunt o femeie fenomenală. Femeie fenomenala, asta sunt eu. Acum înţelegi de ce capul meu nu se apleacă. Nu strig, nu sar, nu trebuie sa vorbesc tare. Cand ma vezi trecand ar trebui sa fii mandra. Y digo: Este în clicatul tocurilor mele, în valurile părului meu, în palma mâinii mele, în nevoia mea de dragoste, pentru că sunt o femeie fenomenală. Femeie fenomenala, asta sunt eu.

Toate complotul vieții mele au ceva din al tău Și asta nu e nimic extraordinar. Tu ştii asta la fel de obiectiv ca şi mine. Totusi, este ceva ce as vrea sa va clarific, cand spun toate complotul, nu ma refer doar la asta acum, sa te astept si aleluia sa te gasesc, si la naiba sa te pierd, si sa te gasesc din nou, si sa speram ca nimic mai mult. Nu vreau să spun că dintr-o dată spui, voi plânge. Iar eu cu o bucatica discreta in gat, bine plang. Şi fie ca o ploaie frumoasă invizibilă să ne protejeze şi poate de aceea soarele iese imediat. Nu vreau să spun doar că zi de zi, să creşti stocul complicităţilor noastre mici şi decisive, sau că pot sau cred că pot să-mi transform eşecurile în victorii, sau să-mi dai darul tandru al celei mai recente disperări a ta..

Lucrul este mult mai serios.. Când spun toate complotul, vreau să spun că pe lângă acel dulce cataclism, îmi rescrii și copilăria, acea vârstă în care se spun lucruri adulte și solemne și adulții solemni le sărbătoresc, iar tu, pe de altă parte, știi că asta nu merge.. Adică îmi reuneşti adolescenţa, acel timp când eram un bătrân plin de îndoieli, şi ştii cum să extragi din acel pustiu, germenul bucuriei mele şi să-l uzi uitându-te la el.. Adică îmi scuturi tinerețea, acel ulcior pe care nimeni nu l-a luat niciodată în mâini, acea umbră pe care nimeni nu a adus-o aproape de umbra sa, iar tu, pe de altă parte, știi să-l scuturi până când frunzele uscate încep să cadă, iar cadrul adevărului meu rămâne fără exploatări. Adică îmi îmbrățișezi maturitatea, acest amestec de stupoare și experiență, acest ciudat închisoare de angoasă și zăpadă, această lumânare care luminează moartea, această prăpastie a vieții sărace. Dupa cum vezi e mai serios, mult mai serios, Pentru ca prin aceste si alte cuvinte, vreau sa spun ca nu esti atat de singura, fata draga care esti, dar si femeile splendide sau prudente ce am vrut sau vreau.

Pentru că datorită ţie am descoperit, (vei spune că era timpul şi pe bună dreptate), că dragostea este un golf frumos şi generos, care se luminează şi se întunecă, Ca şi viaţa vine, un golf unde corăbiile vin şi pleacă, Vin cu păsări şi semne, şi pleacă cu sirene şi nori de furtună. Un golf frumos și generos, unde navele sosesc și pleacă. Dar tu, te rog, nu pleca

Te iubesc pentru sprâncenele tale, pentru părul tău, te dezbat în coridoare foarte albe unde fântânile se joacă de lumină, mă cert cu fiecare nume, te rup cu blândeţe de cicatrice, îţi pun cenuşă de fulger în păr şi casete care au dormit în ploaie. Nu vreau să ai o formă, să fii exact ceea ce apare în spatele mâinii tale, pentru că apa, ia în considerare apa, şi leii când se dizolvă în zahărul fabelor, şi gesturile, acea arhitectură a nimicului, aprindând lămpile lor în mijlocul chibritului. În fiecare dimineaţă e tabla unde te inventez şi te desenez, gata să te şterg, nu asta eşti, nici cu părul ăla drept, nici cu zâmbetul ăla. Caut suma ta, marginea paharului unde vinul este de asemenea luna și oglinda, caut acea linie care face un om să tremure o galerie de muzeu. În plus, te iubesc, și e vreme și frig.

Cânt ce ai iubit, viaţa mea, în caz că te apropii şi asculţi, viaţa mea, în caz că îţi aminteşti lumea în care ai trăit, La amurg cânt, umbra mea. Nu vreau să fiu tăcut, viaţa mea. Cum m-ai găsi fără strigătul meu credincios? Ce semn, ce mă declară, viaţa mea? Sunt acelaşi care a fost al tău, viaţa mea. Nici încet, nici deranjat, nici pierdut. Vino la căderea nopţii, viaţa mea; vino amintindu-ţi un cântec, viaţa mea, Dacă recunoşti cântecul ca învăţat şi dacă îţi aminteşti încă numele meu. Te aștept fără termen sau timp. Nu te teme de noapte, de ceaţă sau de ploaie.. Vino cu o urmă sau fără o urmă. Cheamă-mă unde eşti, suflete, şi mărşăluieşte drept spre mine, prietene.

Tactica mea este să te privesc, să înveți cum ești, să te iubesc așa cum ești, tactica mea este să vorbesc cu tine și să te ascult, să construiești cu cuvinte un pod indestructibil, tactica mea este să rămâi în memoria ta Nu știu cum, nici nu știu sub ce pretext, dar rămâi în tine, tactica mea este să fii sincer și să știi că ești sincer și că nu ne vindem exerciții, astfel încât între cele două nu există nici perdea, nici abisuri, strategia mea este în schimb mai profundă și mai simplă, strategia mea este că în orice zi nu știu cum și nici nu știu sub ce pretext ai nevoie în sfârșit de mine.

Locuieste-ma, penetra-ma. Lasă sângele tău să fie unul cu sângele meu. Gura ta intre gura mea. Inima ta măreşte-o pe a mea până când explodează.. Sparte-ma in doua. Te-ai prăbuşit întreg în măruntaiele mele. Lasă-ți mâinile să meargă în mâinile mele. Picioarele tale merg pe picioarele mele, picioarele tale. Arde-ma, arde-ma. Umple-ma cu dulceața ta. Lasă-ţi saliva să-mi scalde cerul gurii. Esti in mine ca lemnul in baston. Nu mai pot face asta, cu setea asta care mă arde Cu setea asta care mă arde. Singurătatea, ciorile ei, câinii ei, bucăţile ei. 💋 🌹

"You know the calm me", "to the harmless coquette", "daytime and musical". Cine ştie când va apărea cel răuvoitor, viperin şi răzbunător. Dar ştiu că amândoi se pun la sex. Şi-şi miroase degetele.. 💘

Writing a poem is like an orgasm: Petele de cerneală la fel de mult ca sperma, de asemenea, ia mai mult efort uneori. Sunt dupa-amiezi, insa, in care manipulez cuvintele, ii musc sanii si picioarele agile, le ridic fustele cu degetele, le privesc de jos, le fac ce le fac mereu si, in ciuda tuturor, vad: nici o problema! Cesar Vallejo a exprimat-o foarte bine: „Eu spun asta și nu fug. Dar el s-a ascuns 🎈

Pentru că nu este nerăbdarea căutătorului de orgasm care mă trage din corpul meu în alte corpuri pentru a putea fi tânăr: urmăresc și dragostea dulce, dragostea tandre de a dormi lângă și cât de fericit este patul meu când te trezești, închide ca o pasăre. Dacă nu pot să mă dezbrac niciodată, dacă nu am putut niciodată să intru în braţe fără să simt - chiar dacă este doar o clipă aceeaşi uimire ca la douăzeci de ani! Pentru a cunoaște despre dragoste, pentru a învăța despre ea, fiind singur este necesar. Şi este necesar în patru sute de nopţi -cu patru sute de corpuri diferite- să fi făcut dragoste. Să-i fie misterele, Aşa cum spunea poetul, ele sunt din suflet, dar un trup este cartea în care sunt citite. Şi de aceea mă bucur că m-am răvăşit pe nisipul gros, amândoi pe jumătate îmbrăcaţi, în timp ce eu căutam tendonul acela de la umăr. Sunt miscat de amintirea a atat de multe ocazii. 🥵