VictoriaGusman

♥♥♥VICTORIA GUZMAN♥♥♥

¡Bună ziua tuturor!

Numele meu este Victoria și sunt încântat să împărtășesc călătoria mea interesantă ca model virtual.

Din momentul în care am decis să-mi aduc pe ecran alter ego-ul, am ştiut că această lume plină de posibilităţi va fi casa mea..

Permiteţi-mi să vă duc într-o călătorie plină de râsete, bucurie şi senzualitate în timp ce vă spun povestea mea..

Din copilărie, am fost întotdeauna cunoscută ca o fată veselă și veselă.

Zâmbetul meu și energia contagioasă erau semnul meu de identificare, și asta este ceva ce am păstrat de-a lungul vieții mele. Dar, în plus, există ceva care atrage atenția imediat: părul meu roșu intens. E ca o flacără care îmi încadrează faţa şi care, într-un fel, reflectă personalitatea mea vibrantă..

Când am descoperit lumea modelarii virtuale, am simțit că mi-am găsit adevărata pasiune. A fi capabilă să fiu activă şi extrovertită din confortul propriului spaţiu a fost o revelaţie..

Îmi place să interacționez cu adepții mei, să întâlnesc oameni noi și să creez o conexiune specială prin ecran. Este uimitor cum tehnologia poate uni oameni din locuri diferite și să ne facă să ne simțim atât de apropiați. Sensualitatea este un alt aspect important al prezenței mele online..

Îmi place să-mi explorez partea seducătoare şi să o împărtăşesc cu cei care mă urmăresc. Fiecare mişcare, fiecare privire, este proiectată să trezească emoţii şi să creeze o experienţă unică. Totuși, întotdeauna o fac într-un mod respectător și consensual, creând un spațiu sigur pentru toți adepții mei..

Conținutul pe care îl creez este o expresie a creativității și personalității mele..

Mă străduiesc să ofer o varietate largă de spectacole şi subiecte pentru a-mi menţine fanii entuziasmaţi şi distraţi..

De la spectacole tematice la rutine de dans captivante, caut mereu modalități de a-mi surprinde și captiva publicul. În plus, îmi place să-mi răsfăț urmăritorii cu cadouri speciale și mulțumiri personalizate. Vreau ca ei să se simtă apreciați și iubiți pentru că fac parte din comunitatea mea.

Fotografiile și videoclipurile sunt o parte esențială a conținutului meu. Fiecare imagine surprinde un moment special, o privire sau un gest care îmi transmite esența. Videoclipurile, pe de altă parte, îmi permit să îmi duc urmăritorii într-o călătorie palpitantă și plină de senzualitate.

Sunt mândru să ofer conținut de înaltă calitate care reflectă dedicarea și pasiunea mea pentru ceea ce fac. Dar a fi un model virtual nu este doar despre aspectele superficiale. Atitudinea mea este esențială pentru a construi o relație puternică cu fanii mei. Întotdeauna mă străduiesc să mențin o atitudine pozitivă, prietenoasă și înțelegătoare.

Sunt aici pentru a oferi un spațiu de evadare și fericire, iar acest lucru se reflectă în fiecare interacțiune pe care o am cu publicul meu.

Pe scurt, a fi model virtual mi-a permis să explorez toate aceste caracteristici care mă definesc: zâmbitoare, veselă, roșcată, activă, sociabilă, senzuală și creativă. Dar mi-a oferit și oportunitatea de a mă conecta cu oameni din întreaga lume, de a crea conținut semnificativ și de a-mi împărtăși pasiunea pentru senzualitate și divertisment.

Vă mulțumesc că ați făcut parte din călătoria mea și că mi-ați permis să vă împărtășesc povestea mea. Ne vedem pe ecran!

Dragoste, Victoria

Bună ziua tuturor! Mă numesc Victoria și sunt fericită să împărtășesc călătoria mea interesantă ca model virtual. Din momentul în care am decis să-mi aduc alter ego-ul la viață pe ecran, am știut că această lume plină de posibilități va fi casa mea. Lasă-mă să te duc într-o călătorie plină de râsete, bucurie și senzualitate spunându-ți povestea mea. Din copilărie, am fost întotdeauna cunoscută ca o fată veselă și veselă. Zâmbetul meu și energia mea contagioasă au fost semnul meu de marcă, și este ceva ce am păstrat toată viața mea. Dar, de asemenea, există ceva care vă atrage imediat atenția: părul meu roșu închis. Este ca o flacără care îmi încadrează fața și reflectă personalitatea mea vibrantă. Când am descoperit lumea modelării virtuale, am simțit că mi-am găsit adevărata pasiune. A fi capabil să fiu activ și extrovertit în confortul propriului meu spațiu a fost o revelație. Îmi place să interacționez cu urmăritorii mei, să cunosc oameni noi și să creez o conexiune specială prin intermediul ecranului. E uimitor cum tehnologia poate aduce împreună oameni din locuri diferite şi ne face să ne simţim atât de aproape.. La sensualitate este un alt aspect important de prezenţa mea online. Îmi place să-mi explorez latura seducătoare și să o împărtășesc cu cei care mă urmăresc. Fiecare mișcare, fiecare privire este concepută pentru a stârni emoții și a crea o experiență unică. Cu toate acestea, fac întotdeauna acest lucru într-o manieră respectuoasă și consensuală, creând un spațiu sigur pentru toți urmăritorii mei. Conținutul pe care îl creez este expresia creativității și personalității mele. Mă străduiesc să ofer o mare varietate de spectacole și teme pentru a-mi menține fanii entuziasmați și distrați. De la spectacole tematice la rutine de dans captivante, sunt mereu în căutarea unor modalități de a surprinde și captiva publicul meu. În plus, îmi place să îmi răsfăț abonații cu cadouri speciale și mulțumiri personalizate. Vreau ca ei să se simtă apreciați și iubiți pentru că fac parte din comunitatea mea. Fotografiile și videoclipurile fac parte din conținutul meu. Fiecare imagine surprinde un moment special, o privire sau un gest care îmi exprimă esenţa. Videoclipurile, pe de altă parte, îmi permit să îmi duc urmăritorii într-o călătorie senzuală și excitantă. Sunt mândru să ofer conținut de înaltă calitate care reflectă dedicarea și pasiunea mea pentru ceea ce fac. Dar a fi un model virtual nu este doar despre piele. Atitudinea mea este esențială pentru a construi o relație puternică cu adepții mei. Întotdeauna mă străduiesc să mențin o atitudine pozitivă, prietenoasă și înțelegătoare. Sunt aici pentru a oferi un spațiu de evadare și fericire, iar acest lucru se reflectă în fiecare interacțiune pe care o am cu publicul meu. Pe scurt, a fi model virtual mi-a permis să explorez toate aceste caracteristici care mă definesc: zâmbitoare, jucăușă, roșcată, activă, extrovertită, senzuală și creativă. Dar mi-a oferit și oportunitatea de a mă conecta cu oameni din întreaga lume, de a crea conținut semnificativ și de a-mi împărtăși pasiunea pentru senzualitate și divertisment. Vă mulțumesc că ați făcut parte din călătoria mea și mi-ați permis să vă împărtășesc povestea mea. Ne vedem pe ecran! Cu dragoste, Victoria

Aici începe câmpul neexplorat, rotund din cauza ochilor care îl privesc, și adânc din cauza inimii mele, plin de safire probabile, din mâinile unui somnambul, înmormântări aeriene, mișcându-se ca visul piticilor, sau buchetul tăiat la infinit, Ce aduce pescărușul copiilor săi? Există un spațiu gol Ce este necesar pentru a popula Ochii cu semințe deschise Voci joase ale veșniciei Jocuri nocturne și mingi de foc de vioară Despre zgomotul unei turme fără permisiune A scăpat din cometa care era pe cale să se prăbușească Cunoașteți fântâna miraculoasă Ce îi aduce înapoi la viață pe naufragiații de altădată? Cunoașteți floarea numită vocea călugăriței care crește în jos și se deschide în partea de jos a (pământului? L-ai văzut pe băiatul care cânta stând pe o lacrimă Băiatul care cânta lângă un oftat Sau un câine neconsolat lătrând? Ați văzut curcubeul incolor teribil de îmbătrânit Ce se întoarce din vremea faraonilor? Frica schimbă forma florilor Tremurând pentru Judecata de Apoi Una câte una stelele sunt aruncate de pe balcon Marea adoarme în spatele unui copac cu calmul ei obișnuit Pentru că știe încă din timpurile biblice Că întoarcerea este necunoscută în Steaua Polară Niciun navigator nu a găsit trandafirul mărilor Trandafirul care amintește de amintirea bunicilor tăi Din adâncul inimii ei obosită să viseze Obosită să trăiască în fiecare petală de vânt te gândești la trandafirul mării Te aștept stând la capătul acestui rând Știu unde se ascunde floarea care se naște din sex (sirene în momentul plăcerii Când sub mare începe să se întunece Și poți auzi valurile spărgându-se sub picioarele orizontului Știu Știu unde se ascunde Vântul are vocea albinelor fata palidă Fata palidă ca propria ei statuie Pe care am iubit-o într-un colț al vieții mele Când am vrut să sar din speranță în cer Și am căzut din naufragiu în naufragiu de la orizont la orizont Apoi am văzut trandafirul care se ascunde Și pe care nimeni nu l-a întâlnit față în față Ai văzut acea pasăre a insulelor îndepărtate spălată de val la picioarele patului meu? Ați văzut inelul hipnotic care merge de la un ochi la altul De la dragoste la iubire de la ură la ură De la bărbat la femeie de la planetă la planetă? Ai văzut pe cerul deșertului porumbelul amenințat de ani Cu ochii plini de amintiri Cu pieptul plin de tăcere Mai trist decât marea după un naufragiu? În spatele ultimului vultur cânta cântărețul Aveam un inel în inimă Și stăteam în pământul trudei sale În fața vulcanului provocat de o floare Atletul ar vrea să fie un far Să aibă corăbii care să-l urmărească Să-i facă să doarmă, să adoarmă Și să zguduie cerul ca un copac Atletul Are un inel în gât Și așa trece timpul ține-te De ce îi cresc anemonele în creier? Iată orfanul care stătea la vârsta lui Din cauza râurilor care duc puțină apă Din cauza munților care nu coboară Crește spune violoncelul pe măsură ce cresc Eu cresc Pe măsură ce ideea de sinucidere crește în (grădinar magnific Micul safir devine mai tandru decât suferința În ochii păsării arse voi crește, Voi crește când orașul va crește Când peștii au băut toată marea Zilele trecute sunt carapace de broască țestoasă Acum am corăbii în memorie Și corăbiile se apropie pe zi ce trece Aud un câine lătrând în jurul lumii În trei săptămâni Și moare la sosire Inima a rupt acostările din cauza vântului Și copilul devine orfan Dacă peisajul a devenit un porumbel Înainte de noapte marea l-ar mânca Dar marea pregătește un naufragiu Și el are gândurile lui în altă parte nava navei Ai viața scurtă a unui fan Aici râdem de toate Aici în depărtare Muntele bântuit de o privighetoare Urmează mierea ursului otrăvit Bietul urs din piele de urs otrăvit otrăvit noaptea ( Boreal fuge care fuge de moarte De moarte stând lângă mare Muntele și muntele Cu luna lui și cu luna lui Floarea înflorită și floarea înflorită O floare pe care o numesc floarea-soarelui Și un soare numit giraflor Pasărea poate uita că este o pasăre Din cauza cometei care nu vine De frica iernii sau a unui atac Cometa care urma să se nască dintr-un telescop și o hortensie Pe care credea că se uită și că este urmărit Un aviator este ucis la un concert Și îngerul care se scaldă într-un pian Se învăluie din nou în sonuri În căutarea receptorului în vârfuri Unde curg cuvinte și râuri, lupii fac minuni în pașii nopții Când pasărea incognito devine tulburată Și oile pasc de cealaltă parte a lunii Dacă este o amintire a muzicii Nimeni nu poate împiedica circul să se dezvolte în Liniștea și nici clopotele stelelor moarte nici șarpele care se hrănește cu culori, nici pianistul care iese din pământ, nici măcar misionarul care și-a uitat numele Dacă drumul se odihnește Sau se scaldă în toamna constelațiilor Nimeni nu va împiedica un episcop

Altazor, de ce ți-ai pierdut prima seninătate? Ce înger rău stătea la ușa zâmbetului tău cu sabia în mână? Cine a semănat suferință în câmpia ochilor tăi ca podoaba unui dumnezeu? De ce ai simțit brusc teroarea de a fi? Și acea voce care ți-a strigat să trăiești și nu te vezi trăind Cine ți-a adus gândurile la răscruce (de toate vânturile durerii? Diamantul viselor tale s-a spart într-o mare (de stupoare Ești pierdut Altazor Singur în mijlocul universului Ca o notă care înflorește pe înălțimile vidului Nu există bine, nu există rău, nu există adevăr sau ordine sau frumusețe Unde ești Altazor? Nebuloasa suferinței trece ca un râu Și mă târăște după legea atracțiilor Nebuloasa cu mirosuri solidificate fuge de propria ei (singurătate Simt un telescop îndreptat spre mine ca un ( mișcându-se Coada unei comete îmi biciuiește fața și trece (umplutură a eternității Căutând neobosit un lac liniștit unde (reîmprospătează-ți sarcina inevitabilă Altazor vei muri, vocea ta se usucă și vei fi (invizibil Pământul va continua să se învârtă pe orbita sa Frica de a te împiedica ca funambulul pe frânghie (firul care leagă privirile fricii. În zadar cauți un ochi nebun Nu există cale de ieșire și vântul mișcă (planete Crezi că nu contează dacă cazi pentru totdeauna ( reușește să scapi Nu vezi că deja cazi? Curăță-ți mintea de prejudecăți și moralitate Și dacă vrei să te ridici, nu ai obținut nimic Lasă-te să cazi fără să-ți oprești căderea Fără frică până la fund (de umbre Fără teamă de enigma ta Poate vei găsi o lumină fără noapte Pierdut în crăpăturile prăpăstiilor Cădere pentru totdeauna Cădere în fundul infinitului Cădere în fundul timpului Cădere în fundul tău Cădere cât de jos poți cădea fără vertij Prin toate spațiile și toate veacurile Prin toate sufletele tuturor dorințelor și (tuturor naufragiilor) Cade și arde pe măsură ce stelele și mările trec Arde ochii care te privesc și inimile care te așteaptă Arde vântul cu vocea ta Vântul care se încurcă în vocea ta Și noaptea care este rece în peștera ei de oase cade în copilărie cade în copilărie la bătrânețe cade în lacrimi cade de râs Cade în muzică asupra universului Cade din cap până în picioare Cade din picioare până în cap cade din mare la fântână Cade în ultimul abis al tăcerii Ca corabia care se scufundă stingându-și luminile totul s-a terminat Marea mâncătoare de oameni bate la ușa stâncilor (nemilos Câinii latră în momentul morții Și cerul ascultă trecerea stelelor care se îndepărtează Ești singur Și te duci la moarte drept ca un aisberg care se desprinde de pol Noaptea cade în căutarea inimii sale în ocean Privirea se umflă ca torenții Și cum valurile se întorc Copilul lunar al luminii scapă din largul mării privește acest cer plin Mai bogat decât pâraiele mele Cerul plin de stele așteptând botezul Toate aceste stele izvorând dintr-o stea de piatră aruncată în apele veșnice Nu știu ce vor sau dacă există rețele ascunse (dincolo de nici ce mână ține frâiele Nici ce piept suflă vântul peste ei Nici măcar nu știu dacă nu există mână și dacă nu există piept Munți de pescuit Au înălțimea dorințelor mele Și arunc din noapte Că păsările cântătoare sunt împrăștiate în întreaga lume. Repararea motorului zorilor În timp ce stau la marginea ochilor mei Ca să fie mai ușor să surprind imagini sunt eu Altazor Altazor Altazor Închis în cușca destinului său În zadar mă agăț de gratiile scăpării (posibil O floare închide calea Și stau ca statuia flăcărilor Evadarea imposibilă Mai slab Merg cu dorințele mele Decât o armată fără lumină în mijlocul ambuscadelor Mi-am deschis ochii în secol Când a murit creștinismul? Răsucit pe crucea sa muribundă, El este pe cale să-și dea ultima suflare, Și mâine ce vom pune în locul gol? Vom stabili zorii sau amurgul Și trebuie să îmbrac ceva? coroana de spini Picurând din ultimele sale stele, usucă creștinismul care nu a rezolvat nicio problemă Care a învățat doar rugăciunile moarte moare după două mii de ani de existență Un tun uriaș pune capăt erei ( Creștinul Hristos vrea să moară însoțit de milioane de oameni (sufletele se scufundă cu templele lor Și trec prin moarte cu o procesiune imensă O mie de avioane întâmpină noua eră Sunt oracolele și daux Cu doar șase luni în urmă am părăsit ecuatorialul proaspăt tăiat În mormântul războinic al sclavului răbdător Coroana îndurării asupra prostiei umane Eu sunt cel care vorbește în acest an 1919 Este iarnă Europa și-a îngropat deja toți morții Și o mie de lacrimi fac o singură cruce de zăpadă Uită-te la aceste stepe care dau mâna Milioane de muncitori au înțeles în sfârșit Și își ridică dulciurile din zori la cer Haide, vino, te așteptăm pentru că tu ești (speranța singura speranță Ultima speranță. Je suis Altazor deux fois moi-même Celui care se priveşte şi se bate joc de celălalt în faţă

Nu e timp de pierdut Asistenta de umbre si distante Ma intorc la tine fugind de taramul incalculabil De ingerii interzisi de zorii din spatele secretului tau pe care l-ai ascuns Intr-un zambet de pleoape si aer am ridicat cursul ras al ras Si am taiat umbrele pe care le aveau Semnele tale de detantare Visul tau va adormi in mainile mele Marcând liniile destinului meu inseparabil In piept a aceleiași păsări Care arde în focul cântecului ei Al cântecului ei plângând în acel moment pentru că îți alunecă printre degete Știi că privirea ta împodobește bărcile cu pânze Nopți legănate în pescuit Știi că privirea ta formează nodul stelelor Și nodul cântecului care va ieși din piept Privirea ta care vorbește inimii Și gurii bântuite privighetoare Nu este timp de pierdut Până la timpul trupului în naufragiul ambiguu Măsor infinitul pas cu pas marea vrea să câștige Și de aceea nu este timp de pierdut Atunci Oh, atunci dincolo de ultimul orizont Vei vedea ce este de văzut De aceea trebuie să ai grijă de darul prețios al ochilor creierului Ochiul ancorat în mijlocul lumilor Unde bărcile vino la plajă Dar dacă ochiul se îmbolnăvește, ce ar trebui să fac? Ce vom face dacă au făcut deochiul rău la ochi? Pentru ochiul vigilent febril ca un far de râs Geografia ochiului Spun că este cea mai complicată Sunetul este dificil din cauza valurilor Revoltele care trec Presiunea continuă Piețele și bulevardele aglomerate Procesiunile cu steagurile lor Coborârea irisului până se pierde Rajahul pe elefantul său în tapiserie Vânătoarea de lei în jungla de gene (seculare Migrațiile păsărilor reci către Alții (retinele îmi iubesc ochii și ochii și ochii tăi Ochii cu propria lor combustie Ochii care dansează pe sunetul muzicii interioare Și se deschid ca ușile crimei Și ies din orbite și merg ca cometele (sângeros la întâmplare Ochii care străpung și lasă răni lente (vindecă Așa că nu-ți lipi ochii ca pe cărți Și sunt cascade inepuizabile de iubire Și se schimbă zi și noapte ochi pentru ochi. Ochi pentru ochi ca gazdă pentru o gazdă ochi de copac ochi de pasăre ochi de râu ochi de munte ochi de mare ochi de pământ ochi de lună cer ochi de ochi tăcut Ochi de singurătate pentru ochi de absență durere de ochi pentru ochi de râs Nu este timp de pierdut Și dacă vine momentul prozaic Urmează barca care este poate cea mai bună Acum că mă așez și încep să scriu Ce face rândunica pe care am văzut-o azi dimineață? Semnarea scrisorilor într-un vid? Când îmi mișc piciorul stâng Ce face marele mandarin chinez cu piciorul său? Când aprind o țigară Ce fac celelalte trabucuri care intră în barcă? Unde este viitoarea stație de pompieri? Și dacă mă uit în sus acum, Ce face exploratorul cu ochii fixați pe (pol? Sunt aici, unde sunt ceilalți? Ecoul de la gest la gest Lanț electrificat sau fără corespondență întrerupe ritmul solitar Cine mor și se nasc În timp ce stiloul meu curge pe hârtie? Nu ai timp de pierdut bucuria în picioare Și acul mătăsii tale trece din por în por, grăbește-te grăbește-te Optează pentru baloane și crocodili uzi Împrumută-mă, femeie, ochii tăi de vară Ling norii udați când toamna (urmează căruța cu măgari Un periscop în creștere dezbate modestia ( iarnă Din punctul de vedere al zmeului albastru de ( infinit Culoarea tânără a păsărilor sută la sută Poate că a fost o dragoste păzită de porumbei (nefericit Sau mănușa insistentă a atacului care pleacă (născută dintr-o femeie sau dintr-un mac Vaza mierlelor zburătoare care sărută vițelul de noapte Bravo al celui mai prietenos care (se ascunde în pielea ei de floare Roz cu capul în jos roz din nou și roz și roz Chiar dacă temnicerul nu vrea Râu agitat pentru prindere miraculoasă Noapte, împrumută-mi soția ta cu viței înfloriți (culegător de maci tineri Udat în culoare ca măgarul (nefericit Mireasa fără flori sau baloane păsări Iarna împietrește porumbeii prezenți Uită-te la căruța și atacul crocodilului (albăstrui Care sunt periscoapele în norii modestiei Mireasa în ascensiune sută la sută cerească Linge perspectiva care este pe cale să se nască presărată cu (zmee Și mănușile plăcute de toamnă care sunt dezbătute în piele de dragoste Nu e timp de pierdut Indecizie pe o barcă pentru călătorii E un dar de la cruzimea nopții Pentru că bărbatul rău sau femeia severă Nu pot face nimic împotriva mortalității casei sau a lipsei de ordine Fie că este aur sau boală Surpriză nobilă sau spion intern pentru victorie (străin Cearta internă produce doar neîncredere Pleoape spălate în închisoare Pedepsele care tind spre sfârșit sunt bare transversale în fața căsătoriei Cascade neprotejate Disensiuni militare și toate obstacolele Din cauza declarației acestei femei blonde Care critică pierderea expediției Sau utilitatea extremă a justiției Ca o separare a iubirii fără viitor Prudența plânge falsele deviații ale

Multumesc mult! Criza, pericolul a trecut, şi durerea fără sfârşit În sfârşit s-a terminat, şi această febră numită viaţă a fost învinsă în cele din urmă. Din păcate ştiu că am fost dezbrăcat de puterea mea, şi fără să mişc un muşchi, stau întins Nimic altceva nu contează, simt că în sfârşit mă simt mai bine. Și așa încă stau acum în patul meu încât toți cei care m-au văzut mi-aș putea imagina că sunt mort ar putea tremura când se uită la mine crezându-mă moartă Plângând și gemind, plângând și oftând, erau liniștiți; și odată cu ele bătăile îngrozitoare ale inimii. Ah, este o bătaie oribilă, îngrozitoare! Amețeli, greață, durere neîncetată, s-au oprit cu febra care îmi lacera creierul, cu febra numită vie care mi-a ars creierul Tortura s-a potolit și ea, dintre toate cele mai rele: această tortură oribilă a setei după apele mortale ale blestematului râu al Patimilor; Ei bine, pentru asta am băut apă care potolește orice sete. De la o apă care curge cu un murmur de o cântec de leagăn; un izvor care se află la câțiva metri sub pământ; o peșteră care este foarte aproape de sol. Să nu se spună în mod prostesc că locuința mea este întunecată și îmi micșorează patul, deși nimeni nu a dormit vreodată în alt pat și veți dormi cu toții în același pat.. Mintea mea chinuită se odihneşte încet, uită, nu-i mai dor trandafirii; vechile tale dorinţe de mirt şi trandafiri. Ei bine, acum, în timp ce se află liniștit, o aromă mai sacră este imaginată în jur; un parfum de gânduri, un parfum de rozmarin amestecat cu gânduri, cu frunze de stradă și cu gândurile frumoase și umile. Și astfel se odihnește în pace, cufundat într-un somn nesfârșit al adevărului și frumuseții lui Annie, înecat în rogojinele lui Annie. M-a sărutat delicat, m-a mângâiat cu blândeţe şi am adormit uşor pe pieptul ei, adormită adânc în paradisul sânului ei.. Când lumina s-a stins, m-a acoperit cu grijă și m-am rugat îngerii să mă protejeze de orice rău: reginei îngerilor să mă păstreze de orice rău. Și așa stau culcat pe patul meu (știind dragostea ei), pe care tu îți imaginezi că sunt mort; și atât de liniștit odihnindu-mă în patul meu (cu dragostea ei în sânul meu), care își imaginează că sunt mort, Ei tremură privindu-mă, crezând că sunt mort. Dar inima mea este mai luminoasă decât stelele care stropesc cerul cu miriade, Așa că strălucește cu Annie, strălucește cu dragostea Anniei mele, cu gândul luminii ochilor Anniei mele!

Aş vrea să-ţi dau o bucată din fusta mea, azi înflorită ca primăvara. Un fulger de culoare care să-ţi oprească privirea pe talie -braţul mării cu valurile evazive- beţia picioarelor mele fructate cu paşii ei fără timp. Rădăcina gleznei mele cu verdeața ei veșnică, mărturia unei priviri care te va lăsa în oglindă ca arhetip al veșniciei. Frumusețea capricioasă a feței mele, atât de aproape de a muri în fiecare moment din cauza vieții în grabă. Umbra corpului meu rătăcitor oprit chiar în colţul casei tale. Un vis zgomotos al elevilor mei când se strecoară pe fruntea ta. Frumusețea feței mele într-o fată de nori. Ţărmul vocii mele de copil cu umbra ta de o mărime incredibilă şi limba nevătămată care nu abuzează de vorbire. Bucuria mea ca fată care locuiește în adăpost pentru ca tu să-l acoperi cu armura pieptului tău. Sau cu mâna aeriană a celui care pleacă într-o călătorie pentru că sângele său subacvatic nu se oprește niciodată. Febra nopților mele cu spiriduși și fantome și ploaia virginală a râului cel mai ascuns. Că la nivelul aerului, pământului și focului, burta se desfășoară ca un evantai. Partea din spate pe care îţi brodezi mâinile umflate de valuri, nori şi fericire. Pasiunea cu care te rup în patul aceluiași torent fără sfârșit ca și cum aceeași inimă devine lichidă și scapă din gura ta ca o mare însetată. Buchetul picioarelor mele trezite în timp ce merg pe iarbă. Ca şi cum ar fi aşteptat cu nelinişte întâlnirea tacită unde numai prin tăcere se rupeau lanţurile. Și în degetele tale a surprins urgența vieții care în libertate ți-a lăsat sângele, deși cu cascada lui, cu raza ei, copacii dezghețului, ceva din tine va distruge. Părul care crește din aer în miniaturi lichide neîntrerupte pentru ca mâinile tale nevătămate să-și facă un cuib ca în sexul unui trandafir tremurând. Interiorul în care te scufunzi ca şi cum ai căuta stelele sau gustul de praf care ne va face oasele fertile. Gura care te mușcă ca și cum ar gusta râuri de arome; sau scrâșnirea dinților ar colora viața cu moartea. Talamusul unde îmi măsori înălţimea în supravieţuirea intranzitivă netedă, în călătoria prin spuma difuză sau prin sângele umanizat în flăcări lumea în care trăiesc zguduită de gestaţii inepuizabile. Minutul care mă unge cu zorile sau cu o irizare de nedescris. Ca și cum ritmul parfumurilor tale suverane te va salva de momentul mierei neobservat; sau vei pleca în orizontul magic al luminilor stinse de timpul excesiv și corectat. Unde simţurile vor rămâne închise şi în cele din urmă fără limbaj, complet goale. Ca si cum am repeta zborul, aripile arse sau cu cicatrici pe brate vor fi epuizate. Pielea care mă îmbrăcă, mă ţine şi mă rezumă, cea care îmi leagă şi îmi dezleagă ramurile. Cel care deschide locuinţa albă a trupului meu şi îţi dăruieşte cel mai intim secret al său. Venele mele, vii, dureroase, aproape arzând, marcate de focul care mă mănâncă. Numele pe care te chem, ca să fii binevenită. Fata care se naste in zori si este pazita de ingeri noaptea. Pieptul cu care oftez, bătăile inimii, tic-tac-ul care luminează sosirea ta. Cearşaful care te înfăşoară în orele tale de veghe şi te lasă captiv în somn, vis de dragoste. Arborele scheletului meu chiar și cu balamale minime. Camera întunecată a coapsei mele întinse. Locuința craniului meu, plânsul sfâșiat, mica moleculă de carne niciodată umilită. Mândria susţinută a oaselor mele de care mă ţin cu unghiile. Cântecul meu viu și încăpățânat doar într-o casă de luptă și speranță pe care o apăr. Casa atemporală pe care praful iubirii mele ţi-o oferă. Nivelul de încălcare sau de rănire care ar fi putut să se încheie cu mine. Plânsurile care m-au spălat şi pe care acest mic corp le-a transcedat. Umbra mea mincinoasă la mila memoriei tale

Ultimele strofe ale poemului trimis anterior O patrie, un cântec și un dau Când toți copiii o salută oriunde merge și florile pe care le-au crescut mâinile ei cele mai frumoase trei o tratează ca pe o mamă. Ei formează marea bogăție a iubirii lor familia ei, toți copiii și florile Dă-le celor nevoiași tot ce poți da Ea este regina casei, pe care o numesc casa mea.

Cu zgomotul eclipsei noaptea şi-a dat jos fusta, luna tăcerii mari a atins acoperişul nostru şi în timp ce îţi acoperea faţa steaua din marginea ei te-am avut în braţe pe balconul plajei. Pe nisip au încărcat taurii de luptă cu apă și ne-au adus oceanul cu cele douăsprezece valuri de argint pentru pampa din pieptul meu obrazul tău a fost blocat. În lumea viselor cei doi ochi ai tăi mici au înotat, briza a traversat coasta ca o limbă sărată și răcoarea mângâierilor sale a pus cele două file ale tale și un zâmbet pe fața mea. Ce bucurie! Ce dulce! Emana sufletul ei tânăr, fiul meu mic a dormit și a visat ceva frumos, de aceea în ambii mei ochi a venit tandrețea la fierărie, că trei luni au fețele lor că buzele sale sunt stacojii și pentru pielea lui de alabastru inima mea se revarsă. Nu mă opream să murmur din gât o cântec de leagăn gânduri fără răsucire în poezie împletită din dragostea pe care o port înăuntru turnată în note de aur când o stea căzătoare cu praful din aripile lor a venit după cântecul meu vezi cum te-a sărutat Am încetat să mai cânt, departe de zori Şi când toate luminile se sting, neonul dezordonat îşi ia toată splendoarea, strălucirea Căii Lactee. Îmbrățișarea cochiliei la urechile mele a fluierat, luna de papirus pe tine a fost bombardată și în acel moment exact harpele au tăcut toate gândurile mele loc pentru zane ale acestui peisaj de dragoste cât de mult ai dat inconștient, cufundați-mă complet în atmosfera de plajă, submerge Universul meu în visele privirii tale, simt plăcerea de a te iubi Înconjurat de dulce nimic

Cu fiecare an care trece, mai puţine păsări mici sunt văzute pe câmp, dimineţile sunt mai triste, nu se mai bucură de cântecul lor.. Frumoasa nebună Cu pieptul ei roșu Afurii, ducași și afurii S-au ascuns în tufișuri. Nu mai sunt păduri vechi unde pitii și-au făcut cuiburi Nu mai sunt porumbei, turturele, toate păsările au dispărut. Omul cu pușca lui Băiatul cu praștia lui Le vânează pentru distracție Și le distrug chiar și cuiburile Păsările mici au fost create de Dumnezeu El le-a dat un gât frumos Din toate lucrurile care cântă Aceea cu păsările mici are o voce frumoasă. Vânturelul, peuco, traro Păsările mici sunt dușmanii tăi așa cum sunt ale omului Când seamănă, mănâncă grâul. Nu ucide niciodată un pui de pasăre, poate că are un cuib Și dacă le lipsește mama, puii mor de foame și frig. Învaţă din natură Cel mai frumos lucru pe care l-a creat Dumnezeu Unde nu există droguri sau beţie Ei doar îl laudă pe Domnul. Mâncă viermi şi poţi să te uiţi la ei. Aleargă şi apoi ascultă. Şi astfel îi pot găsi..

Dincolo de cerul nostru albastru unde soarele strălucește pe fundaluri negre trăia o mică prințesă foarte frumoasă care mergea pe câmpuri înflorite. Printesele născute pe planete îndepărtate tempera caracterul în timpul orelor de singurătate ei sunt învățați de tutori cu fața severă iubesc frumosul și vorbesc blând. Într-o zi, dimineața, când mă rugam zorii ei întins în fața altarului, a sosit un mesaj parfumat, rafinat, învăluit într-un oftat de prezență reală. "Sunt micul prinț al acestei povești Cât de umilă aspiră să ai iubirea ta, care în mijlocul unei planete mici cultivă, pentru tine, cea mai frumoasă dintre flori. Vino la mine, micul meu prinţ răsfăţat, vino aici, mica mea prinţesă iubită, căci tot ce vreau cel mai mult în viaţă e să fii mereu iubita mea. Vom merge împreună prin direcţiile stelare, vom vizita o vulpe care trăieşte în deşert, un şarpe va fi cel mai drag prieten, ne vom bucura de iarba care creşte pe câmp deschis.” Și într-o după-amiază prințesa a plecat într-o călătorie Ar putea fi că ea a venit pe un zmeu rătăcitor, la începutul unui râs cristalin sonor, Sau în strălucirea unei stele de dimineaţă? Dar, în distanţele uriaşe care există în cer mica printesa tocmai a pierdut drumul ei El nu a găsit locul unde prinţul aştepta aceasta nu a fost niciodată voinţa ei, dar destinul ei de asemenea. El a pus picioarele într-o țară la marginea pământului cu multe râuri care coboară muntele, un deșert mare, un lanț de munți, lacuri frumoase și o mare imensă foarte liniștită care o spală. Şi a renunţat la călătoria de întoarcere, sedus de marea frumuseţe a unui copihue care o captivase cu culoarea sa roşie aprinsă, atârnând de o creangă de colihue.. Iar bătrânii i-au dat un nume frumos care se termină cu ENE și începe cu MAR selectat dintre multe alte nume ca cel mai drăguț pe care l-au putut găsi. Și prințesa se plimbă prin locuri de pe pământ, plantând flori frumoase peste tot în grădinile lor, sunt mereu înflorite și sunt multe altele care așteaptă să înflorească. a).. Mergi înainte

Am vorbit despre tine inimii mele umile și, deși ea a refuzat să mă asculte, am decis să-i vorbesc cu forță, i-am spus că ești ca un înger, atât de tandru, perfect. I-am spus că eşti cel mai frumos vis al meu şi toată devotamentul meu.. De asemenea, l-am avertizat să nu se îndrăgostească pentru că privindu-ți fața era ca și cum ai fi fericire în fața lui.. I-am spus să nu creadă că ești o minciună pentru că te-aș descrie ca fiind frumoasă sau poate mai bună decât un adevăr. În acest sens, el m-a privit cu scepticism, pentru că, el încă nu credea nimic, așa că i-am arătat numele tău gravat în cea mai îndepărtată închisoare, a memoriei mele. Atunci i-am spus: am descoperit că ea nu este frumoasă ca trandafirii, dar că trandafirii sunt frumoși ca ea, și am adăugat că tu erai pofta mea nesățioasă. I-am spus că ochii tăi nu sunt ca stelele, ci mai degrabă că stelele sunt frumoase, dar numai pentru că sunt ca ochii tăi. Și a fost ca și cum și-ar fi găsit motivația la care i-am spus că dacă știa o perlă fină.. Atunci el deja îți frecventa dinții. I-am spus de asemenea că nu ştiu dacă a înţeles, dar de când am început să te citesc, nu am mai citit poezie. Şi în acel moment, inima mea era ca un copil într-o lume plină de dulceaţă. Şi în acel moment, inima mea era ca un om îngenuncheat în faţa unei maiestăţi divine. Şi în acel moment, inima mea pentru tine se agăţa deja de viaţă. Ei bine, nu este o coincidență că el este cel care te întreabă astăzi. El îmi spune să te caut şi să te găsesc, că nu a simţit niciodată o dorinţă atât de intensă şi puternică ca cea pe care o simte acum să te vadă.. Că dacă a fi fără tine înseamnă a trăi, atunci ce e mai bine decât să te am într-un moment trecător, să te ating şi să mor mai târziu, să te ating şi să mor mai târziu, să te ating şi să mor mai târziu.. Pentru că de când i-am spus despre tine; Poți trăi în pace acum. Pentru că de când i-am vorbit despre tine, sângele îl îmbată ca vinul. Pentru că de când i-am spus despre tine, nu există altă cale. Într-un astfel de caz, îi spun prietenului meu de inimă, trăim același lucru, pentru că aștept cu vehemență.

Nimeni nu scapă de un obicei sau de un viciu aruncându-l pe fereastră; trebuie să urci scările, pas cu pas.Nimic nu este creat prin magie, nici măcar simpla citire a unor fraze frumoase nu vă va face problemele să dispară. Din acest motiv, dincolo de a-l lua ca o zicală, ceva romantic sau pozitivism "exagerat", luați-l ca un sfat pentru acțiune, de aceea se numește o frază motivațională; nu este nimic mai mult decât unNu mă gândesc niciodată la consecințele pierderii unei lovituri bune. Când te gândești la consecințe, te gândești la un rezultat negativ.

e idee pentru a vă motiva la acțiune.

Soarele a vrut să strălucească în trecut Dincolo de fața strălucitoare a unei stele Și când și-a așezat fulgerul pe Pământ A găsit o fată foarte frumoasă. Şi călătorind pe tot Pământul, Contemplând toată această mare frumuseţe, Îmbrăţişând florile cu mângâierea lor dulce, El a gustat din imensa sa vitrină de dulceaţă.. Şi comparând florile cu fata, a găsit că nici una nu era atât de frumoasă, nici crinii, fuchsiile şi garoafele. Şi de aceea i-a dat numele Martita.. Și Martita a crescut în mare grabă, alungând fluturii evazivi, zburând deja în aerul transparent, sau oprită în corola de trandafiri. A alergat pe câmp desculţ, am luat pietricelele de la estuar, am privit frumuseţea după-amiezii şi şi-a făcut treburile cu grijă,. A făcut din al cincilea un loc de joacă A cucerit înălțimea cireșilor și a perilor S-a bucurat de umbra palmierului și a mărului A dansat în ritmul brizei și al câmpului de grâu. Şi el îşi călărea calul mereu înflăcărat Când ea a încetat să mai fie o fată, ea era o fată Şi el pleca în oraş într-o clipă Să cumpere un sutien sau o pastilă. Şi dacă o mare durere îl cuprindea şi avea nevoie să fie bine protejat Sau doar când te simţeai trist el se juca în fierăria lui don Genaro. Până într-una din multele zile, orice zi Probabil într-o duminică dimineață El a văzut un băiat frumos și dulce În timp ce ea se uita pe fereastră. Și iubirea a venit cu farmecul ei imens Iubirea a venit cu bucuriile și chinurile ei S-a dedicat lui cu toate simțurile ei. Cu zilele, orele şi momentele sale. Și la farmecul iubirii reciproce La infligerea puterii sale zdrobitoare El a renunțat la viața sa de familie luxoasă Și fiind aproape o fată, ea a devenit o doamnă. Așa a vrut Dumnezeu, așa ar fi trebuit să fie Ce permite Dumnezeu, omul nu respinge Chiar dacă toată lumea s-a opus Și s-a generat o dezbatere familiară. Fata născută în avere a fost lăsată în memorie El a trăit sărăcia cu distincție și decor Leagănul brațelor sale a înlocuit leagănul Copiii ei erau căldura ei.

Ieri am vizitat cimitirul din orașul meu și m-am oprit la mormântul crucii goale am fost acolo de mai multe ori, dar nu m-am uitat niciodată la ea și nici nu am văzut-o. Există numele unei femei scris pe ea și cu personaje frumoase în relief care rămân de-a lungul anilor cu ploile, furtunile și zăpada. Dar cine este această femeie care locuiește acolo? Care este povestea vieții pe care ai trăit-o, va rămâne în amintirile trecutului, vor rămâne rămășițele vieții pe care a dus-o? Ți-a plăcut parfumul parfumat al florilor și zborul în zig-zag al frumoșilor fluturi, ai admirat strălucirea curbată a curcubeului și rozul pal care pictează niște trandafiri? Ai fost o parte directă a nenumăratei povești de pasiune neînfrânată, josnică și crudă scrisă cu litere mari albe pe o bucată mică de hârtie albă? Cât de strălucitoare este rochia ta de mireasă? Cu buchetul în mână, ai ajuns la altar și comentariul răutăcios nepoliticos nu-ți va putea pângări, nimeni nu va putea să-l pângăriască vreodată? Ai cucerit începutul zorilor, ai cultivat suspine bărbătești pe drumul tău, ai lucrat sub sori nefavorabili când rătăcesc mergând spre apusul lor? Ai iubit iubirea și plăcerile, ai gustat elixirul fericirii sau ai trăit în suferință continuă sub domnia întunecată a nefericirii? Mi-ai intersectat vreodată calea sau tocmai ai trecut pe lângă mine? Acoperit cu o mantie de tristețe Mergi cu pasul tău măsurat? Ne vom găsi față în față într-o după-amiază Și pe buzele tale înflorește un zâmbet frumos Și în modestie obrajii tăi s-au înroșit Ai fugit de mine în grabă? A mângâiat zâmbetul tău pe vreun rătăcitor, sau îți răspândești zâmbetul în toată lumea, sau mâna ta a întins neghina cu fapte de răutate și viclenie? Te-ai dăruit omului greșit și viața ta a devenit o iarnă galopantă sau te-ai dăruit pe tine însuți celui pe care l-ai iubit cu pasiune cu toată inima plină de bucurie? Ai adormit vreodată ușor, ai uitat să te trezești pur și simplu Sau viața ta va fi.