VanesaMoka

Vanessa Moka

Bună ziua, mă numesc Marcela, am 43 de ani și sunt pasionată de arta dominației și umilinței. De ani de zile explorez limitele dorintei, controlului si abandonului, transformand fiecare sedinta intr-o experienta mentala si senzoriala unica.. Puterea mea nu vine din strigăt, ci din tăcere; dintr-o privire care porunceşte, dintr-un cuvânt care dezgoleşte sufletul. Îmi place să observ cum voința se dizolvă sub controlul meu, cum corpul și mintea învață să se supună cu plăcere. Nu caut simpli admiratori, ci suflete dornice să-și descopere adevărata natură după regulile mele. Cu eleganță, cruzime și o minte ascuțită, conduc jocul în care fetișul încetează să mai fie o fantezie pentru a deveni o devoțiune

Iată o listă a ceea ce putem practica:
- Jocuri de putere și ascultare
- Jocuri de cuvinte
- Restricționarea și controlul mișcărilor
- Adorarea picioarelor, mâinilor sau prezenței
- Depunerea vizuală
- Ascultare și protocol BDSM
- Senzație și contrast de texturi, temperaturi și atingeri
- Pedeapsa şi răsplata - Disciplina şi educaţia comportamentală
- Fetiș de haine din piele, tocuri, mănuși și cizme
- Tăcere şi jocuri de cuvinte
- Fetiș de îmbrăcăminte
- Controlul orgasmului

Să te iubesc aşa, fără timp şi măsură, e ca şi cum aş săruta marea cu mâinile deschise, ca şi cum aş ţine luna în buzunar sau aş planta rădăcini în vânt. Nu știu când ai intrat, sau cum ai devenit casa mea, dar de atunci, tot ceea ce privesc poartă un pic din tine în reflexia sa.. Te iubesc în tăcerea pe care nimeni nu o aude, în pauza dintre două note ale unui cântec, în briza care se strecoară pe fereastra mea și îmi amintește că există, chiar și atunci când nu ești acolo. Te iubesc când cafeaua e fierbinte şi lumea e palpabilă. Te iubesc când plouă şi când străluceşte soarele, când e bine şi când e rău. Pentru că a te iubi nu depinde de timp, de vreme, de noroc. Să te iubesc e un act involuntar, un obicei al sufletului care nu se rupe niciodată. Tu eşti râsul care îmi ţâşneşte din mine fără motiv, gândul la care mă întorc mereu, oftatul care îmi scapă când privesc în depărtare şi îmi doresc, împotriva voinţei mele, să fii acolo. Să te iubesc înseamnă să-ţi scriu numele în fiecare vers, chiar dacă nu-l spun, chiar dacă nu-l citeşti. Vorbesc despre tine cu luna, sperând că într-o zi îmi va răspunde.

Te iubesc cu puterea inexplicabilului, cu credinţa celui ce crede fără să vadă, cu răbdarea celui ce aşteaptă fără să numere zilele. Și dacă această dragoste nu este veșnică, să dureze cât timp trebuie, dar să-și lase amprenta în mine, așa cum soarele își lasă focul pe pielea mea. Pentru că dacă există un lucru de care sunt sigur, este că iubirea ta m-a făcut mai viu, mai puternic, mai eu însumi. Şi chiar dacă soarta nu ne-a scris pe aceleaşi pagini, voi continua să te iubesc cu cerneala invizibilă a celor care iubesc cu adevărat.