ValeryRiverosX

Bine ai venit în micul meu spaţiu personal.💕

Dreptul la timiditate l-am pierdut în ochii lui Dumnezeu când am fost alungaţi din paradis..

Şi numai în seara asta ne-a rămas lângă transpiraţie şi linişte plăcută care durează după dragoste şi uşoară oboseală..

Rămâne dorinţa de a continua când responsabilitatea ne cheamă sau corpul nu mai poate rezista..

Rămân vestigiile tale, se diluă în memoria zilelor, lângă ecouul plânsului nostru care încă răsună pe pereţii camerei..

Rămân rochia şi vocea ta înainte şi după moarte., …

Există această viaţă şi cea de apoi..

Scurta viaţă a ploii

Am devenit ploaia norilor care formează cerul gri care se ridică din apusul tău..

Uneori mă simt să mă văd căzând pe fereastră, dezmembrându-mă în mici bucăţi care se ciocnesc pe străzi şi pe trotuare..

Mă lovesc brusc de sticlă, aştept ocazia să încep să alunec, să alerg prin fântâni, adâncuri şi acoperişuri..

Mă dilu, mă strecor şi mă transform pentru a mă întoarce din nou în acel loc care m-a văzut născut prematur într-o zi şi azi mă primeşte liniştit în sânul tău..

Gături ca lacrimi, izvor, pârâu, curgerea care nu se odihneşte să moară în alte ape şi apoi să stea liniştit.

Apoi trăiesc pentru o clipă până când soarele se trezește, pentru că aici nu este nici un păcat, sau este doar căldura unei noi zile.

Poemă 17 Spăimântători (Oliverio Girondo))

M-a strâns în braţele sale plate şi s-a lipit de corpul meu, cu o viscozitate violentă de molluscă.. O secreţie lipicioasă mă învăluia, încetul cu încetul, până când am reuşit să mă imobilizez.. Din fiecare dintre porii ei ieşea un fel de unghi care îmi străpungea epiderma.. Sânii ei încep să se fierbă.. O exudatie fosforescenta ilumina gatul, soldurile, pana cand sexul lui, plin de spini si tentacule, se incrusta in sexul meu, si ma arunca intr-o serie de spasme infuriante.. Nu era nevoie să-i scuip în ochi, în cavităţile nasului.. Era inutil să-i strig ura şi dispreţul meu.. Până când ultima picătură de spermă nu se rupse de la ceafă, să-mi străpungă spinăritul ca o picătură de lac de topit, gingiile ei continuau să-mi sugă disperarea; şi înainte de a mă părăsi, îmi lăsa milioane de unghii înfundate în carne şi nu avea altă alegere decât să-mi petreacă noaptea. Să-mi scoţi cu nişte pince, ca să-mi poţi pune o picătură de iod pe fiecare rană... Ce petrecere frumoasă să fii un somnător care se bucură de predilecţia sucubilor!