ValeriieScoot

Bine ai venit în camera mea.

Eu sunt

Valerie e aici.

Atâta timp cât eşti, câtă vreme privirea mea te caută dincolo de dealuri, câtă vreme nimic nu-mi umple inima, decât imaginea ta, şi câtă vreme există o mică şansă ca tu să fii în viaţă undeva, luminată de orice lumină. Cât timp simt că eşti şi te numeşti aşa, cu acel nume al tău atât de mic, voi continua ca acum, iubita mea, trecând de la distanţă, sub acea iubire care creşte şi nu se termină, sub acea iubire care continuă şi nu se termină niciodată..

Dragostea există ca un foc care arde în frumuseţea sa toată urâciunea lumii.. Iubirea există ca un dar al zeilor binevoitoare, cărora le place frumuseţea şi o înmulţesc, ca florile şi apele.. Dragostea există ca un dar doar pentru cei care sunt dispuşi să renunţe la orice alt dar.. Iubirea există pentru a locui în lume ca în paradisul pe care un iubit distras l-a pierdut din lene din cauza lipsei de înţelepciune.. Iubirea există pentru ca ceasurile să explodeze lungimea să se scurteze scurtătatea să se scurteze infinitul şi frumuseţea să şteargă urâţenia lumii..

Dacă omul ar putea spune ce iubeşte, dacă omul ar putea ridica dragostea sa spre cer ca un nor în lumină, dacă, ca zidurile care se prăbuşesc, să salute adevărul ridicat în mijloc, ar putea prăbuşi corpul său, lăsând numai adevărul iubirii sale, adevărul despre sine, care nu se numeşte glorie, bogăţie, Nu ambele sunt ambiţii, ci iubire sau dorinţă. Eu aş fi cel pe care mi l-am imaginat. Cel care cu limba, ochii şi mâinile sale, le spune oamenilor adevărul necunoscut, adevărul dragostei sale adevărate.. Libertatea nu o cunosc decât libertatea de a fi legat de cineva al cărui nume nu-l pot auzi fără să tremur, cineva pentru care uit de această existenţă mizerabilă, pentru care ziua şi noaptea sunt pentru mine orice vreau, iar trupul şi spiritul meu plutesc în corpul şi spiritul lui ca nişte lemne pierdute pe care marea le îneacă. sau ridică liber, cu libertatea iubirii, singura libertate care mă înalţă, singura libertate pentru care lupt. Tu îmi justifici existenţa. Dacă nu te cunosc, nu am trăit; dacă nu te cunosc, nu sunt, pentru că nu am trăit..

Te-aş vedea venind, trecând uşa, sărutându-mă în faţă, privindu-mă în ochi în acel singur mod, aşa cum te uiţi şi tu în ochi: rupând calendarul. Te-am văzut făcând acele lucruri simple pe care le faci ca lumea să se înţeleagă; şi nu ştiam cui să-i mulţumesc..

Uneori îmi vine să fiu siropos să spun: Te iubesc nebunește. Uneori îmi vine să strig: o iubesc atât de mult! Uneori îmi vine să plâng ghemuită în apa lui. Uneori îmi vine să fiu alături de tine să simt, calidele și privirea ta că cresc o floare care îmi rupe pieptul, o floare, și spun: Această floare, pentru tine.

Ni recuerdos ni presagios: doar prezent, cântând. Nici tăcere, nici cuvinte: vocea ta, doar, doar, vorbind cu mine. Nici mâini, nici buze, doar două corpuri, la distanţă, separate. lumina şi întunericul, ochii şi vederea, vederea, vederea sufletului. Şi în sfârşit, în sfârşit, nici bucurie, nici durere, nici cer, nici pământ, nici sus, nici jos, nici viaţă, nici aici, nimic, doar dragoste, doar iubire..