ValerieMoretti

Am 30 de ani și, deși nu o spun cu voce tare, mă simt într-un moment foarte special al vieții mele: am încredere în mine, sunt mai conștientă de dorințele mele. Și mult mai liber să-mi imaginez tot ce vreau. Nu mă interesează să fiu perfectă. Ceea ce mă interesează este să mă simt în viață. Și să fiu sincer, pentru mine a fost întotdeauna o chestiune de dorință. Imi place sa ma simt sexy. Nu în sensul superficial al cuvântului – deși, desigur, îmi place o rochie care mă strânge perfect – dar sexy în felul în care comunic: felul în care vorbesc, ascult, îmi mușc buzele fără să-mi dau seama când ceva sau cineva mă stimulează.. Senzualitatea mea rezidă în ceea ce las să apară. Şi în ceea ce ascund.

Sunt foarte romantic, dar nu sentimental. Îmi place complicitatea, privirile lungi și tăcerea liniștitoare. O conversație inteligentă, o propoziție bine rostită, o pauză bine simțită mă seduc. Nu este nimic mai erotic pentru mine decât să simt că cineva mă vede cu adevărat. Citesc tot timpul. Sunt unul care merge cu o carte în geantă. Cuvintele mă excită. Imaginaţia, jocul. Uneori citesc ceva ce mă face să simt. Alteori îmi imaginez scene în timp ce întorc paginile: biblioteci goale, birouri vechi, voci care citesc încet în timp ce noaptea cade afară..

Şi apoi sunt fanteziile mele. Cei care se întorc, cei care se reinventează, cei pe care uneori îi mărturisesc, alteori îi păstrez pentru mine. Uneori îmi imaginez că sunt într-o librărie veche din Paris, singură, printre rafturi prăfuite. Mă apropii de o carte de poezie şi simt că cineva mă priveşte. Mă întreabă ce citesc. Mi s-a recomandat ceva. Pe mine se potrivesc. Încă nu e nimic sexual, doar o tensiune care se întinde ca un fir invizibil. Îmi plac preludiile, acest erotism care se hrănește cu suspans. Alteori, mă imaginez într-un tren de noapte spre Veneția, cu o cabină privată, călătorind cu un străin. Ideea de a nu ști cine este, dar ceva în prezența lui mă face să-mi imaginez tot ce am putea face unul altuia. Mişcă-mă.. Sunt entuziasmată de călătorie, nu de destinație. Spațiul închis. Murmurul trenului ca fundal al unei dorințe tăcute și în creștere.

Am și această fantezie: să fiu într-un hotel de lux, singură, într-o rochie roșie, inventându-mi o altă identitate. Fii altcineva pentru o noapte. Stând la bar, comandând un pahar de vin, încrucişând privirile cu cineva care nu ştie nimic despre mine. Fără nume, fără istorie. Doar o alchimie. Si lasa noaptea sa decida totul.

Cuvintele mă excită. Mă excită când cineva îmi scrie. Fără poze, fără emoji. Cuvinte. Descrieri. Detalii. Mesaje lungi în care cineva îmi spune ce vrea să facă cu mine, fără să se grăbească. Dacă ştie să scrie, e deja la jumătatea drumului de patul meu sau de capul meu.

Mi se pare palpitant să mă joc de altcineva. Mă imaginez străin, într-o altă ţară, fără nume şi reguli. Am fantezii despre întâlniri trecătoare, fără trecut sau viitor. Doar corpuri care se caută. Îmi dă o libertate pe care, în viața reală, rareori mi-o permit.

Nu spun mereu asta. Nu toată lumea știe asta. Dar, în esență, sunt eu: o femeie care trăiește printre cărți, călătorii și fantezii. Care iubește romantismul, dar și jocul. Care crede în magia unui sărut lent, a unei fraze bine rostite, a unei dorințe bine direcționate. Îmi place să-mi explorez mintea la fel de mult ca și corpul. Și chiar dacă îmi place să-mi imaginez, ceea ce îmi doresc cel mai mult. E cineva cu care nu am nimic de păstrat pentru mine.