RousseBlossom

Bună, mă bucur să te cunosc, de aceea zâmbetul meu. Imi doresc sa ma saluti si sa vrei sa ma cunosti.
 

Era una din acele dimineți în care lumina părea să cuprindă sufletul. Ea s-a trezit cu mintea deja în mişcare, plină de idei care dansau uşoare ca firele de aur. În timp ce pregătea cafeaua, parfumul intens umplea bucătăria și îi amintea cât de prețios este simplul gest de a avea grijă de sine.. A ieşit să se plimbe încet, lăsându-şi gândurile să-i urmeze paşii.. Fiecare detaliu — foşnetul copacilor, zâmbetul neaşteptat al unui străin, liniştea aerului — părea să-i ofere o mică revelaţie, şi ea le întâmpina pe toate cu o bucurie discretă.. Mai târziu, cufundată într-o carte care aştepta de mult să fie citită, îşi dădu seama că zâmbea: era fericită, profund fericită, pentru că acea zi îi aparţinea în întregime.. Şi în acea posesiune atât de simplă, aproape invizibilă, îşi simţea puterea, libertatea şi imensa capacitate de a se minuna.. Acea zi a fost un dar. Și ea era conștientă de asta în fiecare moment.

Sunt zile în care mă surprind imaginându-mi întâlnirea cu un bărbat cinstit și credincios, cineva care ar ști să mă privească așa cum sunt, fără artificii și măști, și să mă iubească în simplitatea mea, în forțele și slăbiciunile mele.. Visez la un bărbat căruia să nu-i fie frică de dulceaţă, nici de profunzime, cineva care preţuieşte sinceritatea mai mult decât aparenţa, şi care găseşte sens în micile gesturi de zi cu zi.. Îmi doresc ca într-o zi, aproape din întâmplare, să mă invite să petrec o după-amiază în parc. Nimic sofisticat, nimic complicat: doar un moment pentru doi, în mijlocul murmurului copacilor și a mersului liniștit al trecătorilor. Ne-am aşeza pe iarbă sau pe o bancă veche de lemn, poate cu o carte în mână, poate cu un zâmbet timid pe care îl împărtăşim când cuvintele lipsesc.. L-aş asculta povestindu-şi viaţa, nu ca pe o succesiune de evenimente, ci ca pe o poveste în care el este atât eroul, cât şi observatorul.. Îmi va povesti despre visele sale din copilărie, despre provocările sale, despre ce l-a modelat, ce l-a făcut mai puternic.. Vocea lui ar fi calmă, sinceră, plină de adevăruri simple care ating mai mult decât marile discursuri.. Iar eu m-aş simţi privilegiată să descopăr treptat capitolele existenţei sale. Între două confidenţe, citeam câteva pagini, apoi ne uitam complici, ca şi cum lumea din jurul nostru s-ar putea opri fără consecinţe.. As vrea sa simt acea pace, acea evidenta dulce care apare cand doua suflete se recunosc. Un moment în care nimic nu este forțat, totul este natural, unde pot fi eu însămi fără teama de a fi judecată. Da, mi-ar plăcea să cunosc un astfel de bărbat: onest, credincios, capabil să iubească necondiționat și destul de curajos să-și deschidă inima pentru o zi în parc.. Un om care, fără să știe, ar face din acest moment obișnuit o amintire prețioasă pe care o voi păstra mult timp cu tandrețe.