NoahAndRose

꧁Mă fascinează când trupurile vorbesc, când sufletele se ating în secretul unei priviri. În acel moment în care universul se oprește, când murmurul lumii dispare și rămâne doar palpitația împărtășită, o conversație care nu are nevoie de cuvinte. Limba este pielea noastră, mâinile noastre alunecoase ca apa între degete, iar fiecare gest, la fel de subtil ca o mângâiere în vânt, este o promisiune care nu a fost încă rostită.. Viața este o artă pe care o savurăm, un vin care alunecă încet pe buzele noastre, la fel de ușor ca briza care ne învăluie în nopțile liniștite sub stele. Ah, cum mă încântă acea simplitate. Atingerea trecătoare a pielii calde, ecoul unui râs în întuneric, frecarea blândă a cotidianului care devine ceva extraordinar. Fiecare detaliu, fiecare șoaptă din aer, vorbește despre o conexiune care depășește corpul. În nespus se află misterul. În pauza dintre două respirații, în spațiul care rămâne după o atingere, trăiește dorința cea mai pură. Nu focul arde repede, ci cel care rămâne constant, ca o scânteie care scârțâie în lumina întunecată.. În acele momente de tăcere împărtășită se forjează cele mai intime adevăruri, unde sufletul este dezgolit în fața celuilalt fără teamă.. Mă pierd în autenticitatea simplului, în frumusețea găsită în banal. Un vin care mângâie palatul, o noapte în care cerul ne învăluie cu pătura sa de stele, o briză caldă care șoptește secrete antice. Nu este doar atingerea corpurilor, este conexiunea invizibilă care se naște între două ființe care se află în același punct din univers, sincronizate, respirând în același ritm.. Cred cu tarie in alchimia sufletelor, in acea legatura care se teseste din adancuri, unde cuvintele sunt de prisos si chimia vorbeste de la sine.. Nu caut ceea ce este evident, ci ceea ce este ascuns în pliurile timpului, în ceea ce vântul aduce cu el atunci când totul pare calm. În acel mister, în acel necunoscut, se află adevărata pasiune, unde dorinţa nu trebuie să fie explicită pentru a se simţi ca un curent electric sub piele.. Când privirile se încrucișează în mijlocul mulțimii, când atingerea unei mâini în întuneric lasă o urmă care persistă, acolo începe să se trezească dorința.. Şi nu este doar dorinţa carnală, este dorinţa de a descoperi ce ascunde celălalt, ce nu se spune, ce rămâne în suspans între un cuvânt şi următorul.. Este jocul cunoașterii reciproce, al dezvăluirii încet a ceea ce se află în spatele fiecărui gest, fiecărei tăceri.. Dacă prețuiești neașteptatul, dacă în fiecare întâlnire cauți scânteia care aprinde focul curiozității, poate putem descoperi împreună ce se ascunde dincolo de cuvinte.. Tradus cu DeepL. com (versiunea gratuită)꧂

꧁Mă fascinează când trupurile vorbesc, când sufletele se ating în secretul unei priviri. În acel moment în care universul se oprește, în care murmurul lumii dispare și rămâne doar palpitația împărtășită, o conversație care nu are nevoie de cuvinte. Limbajul este pielea noastră, mâinile noastre alunecând ca apa între degete, iar fiecare gest, la fel de subtil ca o mângâiere a vântului, este o promisiune care încă nu a fost rostită.. Viata este o arta pe care o gustam, un vin care ne aluneca incet pe buze, la fel de usor ca briza care ne invaluie in noptile linistite sub stele.. Oh, cum mă încântă această simplitate. Atingerea trecătoare a unei pieli calde, ecoul unui râs în întuneric, frecarea blândă a lucrurilor obișnuite care devin extraordinare. Fiecare detaliu, fiecare şoaptă în aer, vorbeşte despre o conexiune care merge dincolo de corp. În ceea ce nu se spune se află misterul. În pauza dintre două respiraţii, în spaţiul rămas după o frecare, trăieşte dorinţa cea mai pură. Nu focul care arde repede, ci cel care rămâne constant, ca o scânteie care trosnește în întuneric. În aceste momente de tăcere împărtășită se forjează adevărurile cele mai intime, unde sufletul se dezbracă fără teamă în fața celuilalt.. Mă pierd în autenticitatea simplului, în frumusețea care se găsește în comun. Un vin care mângâie palatul, o noapte în care cerul ne învăluie cu mantia sa de stele, o briză caldă care șoptește secrete antice. Nu este doar frecarea corpurilor, este conexiunea invizibilă care se naște între două ființe care se află în același punct al universului, sincronizate, respirând în același ritm.. Cred cu tărie în alchimia sufletelor, în acea legătură care se ţese din adâncuri, unde cuvintele sunt de prisos şi chimia vorbeşte de la sine.. Nu caut ceea ce este evident, ci ceea ce se ascunde în pliurile timpului, în ceea ce vântul aduce cu sine când totul pare calm. În acest mister, în această necunoscută, se află adevărata pasiune, unde dorinţa nu trebuie să fie explicită pentru a se simţi ca un curent electric sub piele.. Când privirile se intersectează în mulţime, când frecarea unei mâini în întuneric lasă o urmă care persistă, atunci dorinţa începe să se trezească.. Şi nu este doar dorinţa trupească, este dorinţa de a descoperi ce ascunde celălalt, ce nu spune, ce rămâne în suspensie între un cuvânt şi următorul.. Este jocul cunoașterii reciproce, al dezvăluirii încet a ceea ce se află în spatele fiecărui gest, al fiecărei tăceri.. Dacă preţuieşti ceea ce este aşteptat, dacă în fiecare întâlnire cauţi scânteia care aprinde focul curiozităţii, poate că putem descoperi împreună ce se ascunde dincolo de cuvinte..꧂

꧁Sub lumina slabă a unei luni timide, sufletul meu se desfăşoară în fiecare cuvânt, în fiecare suspin pe care vântul îl poartă cu el. Sunt o fiinta a pasiunilor profunde si a tacerii elocvente, cineva care stie sa gaseasca arta in fiecare detaliu, in fiecare colt ascuns al vietii de zi cu zi.. Mă las purtată de ecoul stelelor, de muzica blândă care cântă viaţa printre cele mai simple şi sublime momente. Există o magie în atingerea nespusului, în gesturile care abia ating pielea, dar trezesc simțurile. Mă încântă esența subtilului, spațiile create între cuvinte și șoapte. Nu caut ceea ce este evident sau imediat, ci ceea ce se ascunde în spatele unei priviri susţinute, în căldura unei tăceri împărtăşite.. În fiecare conversație profundă, în fiecare atingere delicată, găsesc legătura dintre trup și suflet, unde sufletele se ating și se recunosc fără a fi nevoie să rostești un singur cuvânt.. Acolo se naște dorința mea, în acea traversare a lumilor care se întâmplă în pauzele dintre două respirații. Îmi place să mă pierd în simplitatea unei nopți înstelate, unde cerul se desfășoară ca o pătură infinită și șoaptele brizei calde mănâncă pielea. Acolo, sub acea vastă pânză nocturnă, simt că universul ne vorbește, că fiecare stea ține un secret de descoperit. Sunt fascinat de farmecul unui vin bun, al acelui moment în care aroma sa umple palatul, încet și profund, ca o conversație fără grabă. Bucuria este în detalii, în lucrurile mărunte, în ceea ce trece neobservat pentru mulți, dar pentru mine este un univers în sine. Sunt o fiinta a emotiilor autentice, a celor care se nasc din cele mai adanci si se exprima in cele mai simple expresii.. Nu mă interesează superficialul sau ceea ce dispare în zori. Cred în legăturile care transcende, în acele priviri care spun totul fără să spună nimic, în acele momente în care timpul pare să se oprească și lumea dispare, lăsând doar bătăile inimii împărtășite între două suflete.. Sunt sedus de autentic, de ceea ce nu caută să impresioneze, ci să miște, de ceea ce este trăit intens, dar fără strident.. În lumea mea, senzualitatea nu se găseşte în ceea ce este explicit, ci în ceea ce este sugerat, în ceea ce este insinuat într-o periere de degete sau în zâmbetul care rămâne suspendat în aer.. Dorința este ca o briză blândă care se strecoară prin pliurile timpului, un curent subtil care abia atinge pielea, dar trezește simțurile într-un mod profund și lent. În acest joc de lumini și umbre mă regăsesc, în arta nespusului, în poezia care curge între trupuri și suflete.. Sunt intrigată de misterul a ceea ce nu a fost încă dezvăluit, acel moment de anticipare în care pielea tremură așteptând următorul gest, următorul oftat.꧂

꧁Sub lumina slabă a unei luni timide, sufletul meu se desfăşoară în fiecare cuvânt, în fiecare suspin pe care vântul îl poartă cu el. Sunt o fiinta cu pasiuni profunde si taceri elocvente, cineva care stie sa gaseasca arta in fiecare detaliu, in fiecare colt ascuns al vietii de zi cu zi.. Mă las purtat de ecoul stelelor, de muzica blândă pe care viaţa o cântă în cele mai simple şi sublime momente. Există o magie în atingerea nespusului, în gesturile care abia ating pielea, dar care trezesc simțurile.. Mă bucur de esenţa subtilului, de spaţiile care se creează între cuvinte şi şoapte. Nu caut ceea ce este evident sau imediat, ci ceea ce se ascunde în spatele privirii susţinute, în căldura unei tăceri împărtăşite. În fiecare conversaţie profundă, în fiecare atingere delicată, găsesc legătura dintre trup şi suflet, unde sufletele se ating şi se recunosc fără a fi nevoie să spună un singur cuvânt.. Acolo se naște dorința mea, în acea intersecție a lumilor care se întâmplă în pauză între două respirații. Îmi place să mă pierd în simplitatea unei nopți înstelate, unde cerul se desfășoară ca o mantie infinită și șoaptele brizei calde mă mângâie pe piele.. Acolo, sub această vastă pânză a nopţii, simt că universul ne vorbeşte, că fiecare stea ţine un secret de descoperit. Mă fascinează farmecul unui vin bun, acel moment în care gustul său umple palatul, lent și profund, ca o conversație fără grabă. Bucuria este în detalii, în lucrurile mici, în ceea ce trece neobservat pentru mulți, dar pentru mine este un univers în sine.. Sunt o fiinta cu emotii autentice, care se nasc din adancuri si se exprima in cele mai simple lucruri.. Nu mă interesează superficialul sau ceea ce dispare în zori. Cred în legăturile care transcende, în acele priviri care spun totul fără a spune nimic, în acele momente în care timpul pare să se oprească și lumea dispare, lăsând doar bătăile împărtășite între două suflete.. Mă seduce ceea ce este autentic, ceea ce nu caută să impresioneze, ci să mișce, ceea ce este trăit intens, dar fără stridințe. În lumea mea, senzualitatea nu se găseşte în explicit, ci în sugestiv, în ceea ce se sugerează printr-o frecare a degetelor sau printr-un zâmbet care rămâne suspendat în aer.. Dorinţa este ca o briză blândă care se strecoară prin pliurile timpului, un curent subtil care abia atinge pielea, dar care trezeşte simţurile într-un mod profund şi lent.. În acest joc de lumini şi umbre mă regăsesc, în arta nespusului, în poezia care curge între trupuri şi suflete.. Mă intrigă misterul a ceea ce nu a fost încă dezvăluit, acel moment de anticipare în care pielea tremură în aşteptarea următorului gest, a următorului oftat.꧂

꧁Arta construcţiei a avut întotdeauna ceva erotic, ceva visceral care conectează fundamentele lumii fizice cu cele mai profunde dorinţe. Imaginați-vă un maestru constructor, cu mâini puternice și bătătorite, lucrând cu precizie pe o structură care nu este făcută doar din cărămidă și mortar, ci și din carne și piele. Mișcările sale, ferme și încrezătoare, trasează linii invizibile în aer, conturând nu numai contururile unei lucrări în desfășurare, ci și modul în care, puțin câte puțin, construiește o legătură intimă cu mediul său.. Erotismul construcţiei sexuale nu este doar un joc de cuvinte, ci o metaforă în care fiecare acţiune are un scop, fiecare atingere este un instrument care modelează, transformă şi înalţă. În arhitectura dorinței, corpurile devin blocurile fundamentale, unde curbele și liniile drepte converg într-un design perfect. Mâinile constructorului alunecă ușor pe suprafețe, explorând texturile, apăsând ferm atunci când este necesar și netezind atunci când solul o cere. Ca un arhitect care cunoaște importanța detaliilor, fiecare atingere, fiecare atingere, este calculată pentru a construi o experiență care merge dincolo de fizic, o experiență care transcende tangibilul și se afundă în emoțional și senzorial. Bătăile inimii sunt sincronizate cu ritmul loviturilor de ciocan, iar sunetul metalului împotriva metalului este un ecou al pasiunii care bate în fundal la fiecare întâlnire.. În acest scenariu, corpul devine o lucrare în construcție. Geamăturile, şoaptele şi respiraţiile adânci sunt ca sunetul fundaţiilor care se aşează, primele semne ale unei structuri solide care îşi ia forma.. Transpirația de pe piele este ca un ciment care se întărește cu căldură, sigilând unirea corpurilor, făcând din fiecare întâlnire o capodoperă care durează. Uneltele constructorului - ciocanul, cuiele, nivela - îşi găsesc paralela în modul în care iubiţii îşi folosesc propriile unelte, mâinile, buzele, şoaptele, pentru a crea ceva ce nu exista înainte, ceva ce poate apărea doar din predarea reciprocă.. Camera devine un șantier de construcții, unde pereții vibrează cu energia a două persoane dedicate construirii a ceva ce transcende viața de zi cu zi. Fiecare miscare este un amestec de precizie si pasiune, fiecare atingere este un amestec de control si livrare. În arhitectura plăcerii, echilibrul dintre fizic și emoțional este la fel de important ca echilibrul unei structuri care trebuie să se susțină singură. Dar aici, în acest spațiu intim, nu există planuri sau reguli prestabilite. Fiecare întâlnire este un nou design, o nouă construcție în care corpurile sunt redescoperite, în care granițele dintre dorință și împlinire sunt estompate.. Iar când ultimul cui a fost pus, când ultima suflare a fost eliberată, ceea ce rămâne este satisfacția de a fi construit ceva împreună..꧂

Arta construcției a avut întotdeauna ceva erotic, ceva visceral care conectează fundațiile lumii fizice cu dorințele cele mai profunde. Imaginează-ți un maestru constructor, cu mâini puternice și bătătorite, lucrând cu precizie pe o structură care nu este doar din cărămidă și mortar, ci și din carne și piele.. Mișcările sale, ferme și sigure, trasează linii invizibile în aer, delimitând nu numai contururile unei lucrări în desfășurare, ci și modul în care, treptat, construiește o legătură intimă cu mediul său.. Erotismul construcţiei sexuale nu este doar un joc de cuvinte, ci o metaforă în care fiecare acţiune are un scop, fiecare atingere este un instrument care modelează, transformă şi înalţă.. În arhitectura dorinței, corpurile devin blocuri de construcție fundamentale, unde curbele și liniile drepte converg într-un design perfect.. Mâinile constructorului alunecă ușor pe suprafețe, explorând texturile, apăsând ferm atunci când este necesar și netezind atunci când terenul cere acest lucru. Ca un arhitect care cunoaște importanța detaliilor, fiecare atingere, fiecare atingere este calculată pentru a construi o experiență care merge dincolo de fizic, o experiență care transcende tangibilul și pătrunde în emoțional și senzorial.. Bătăile inimii se sincronizează cu ritmul ciocanelor, iar sunetul metalului care lovește metalul este un ecou al pasiunii care bate în fundal la fiecare întâlnire.. În acest scenariu, corpul devine un loc de muncă în construcție. Geamăturile, şoaptele şi respiraţiile adânci sunt ca sunetul fundaţiilor care se aşează, primele semne ale unei structuri solide care ia formă.. Transpirația de pe piele este ca cimentul care se întărește cu căldura, sigilând legătura dintre corpuri, făcând din fiecare întâlnire o capodoperă care durează. Uneltele constructorului – ciocanul, cuiele, nivelul – îşi găsesc paralela în modul în care iubiţii îşi folosesc propriile unelte, mâinile, buzele, şoaptele, pentru a crea ceva ce nu a existat înainte, ceva ce poate apărea doar din dăruirea reciprocă.. Camera devine un șantier de construcții, unde pereții vibrează cu energia a două persoane dedicate ridicării a ceva care transcende cotidianul. Fiecare miscare este un amestec de precizie si pasiune, fiecare atingere este un amestec de control si predare. În arhitectura plăcerii, echilibrul dintre fizic și emoțional este la fel de important ca echilibrul unei structuri care trebuie să se susțină singură.. Dar aici, în acest spațiu intim, nu există planuri și reguli prestabilite. Fiecare întâlnire este un nou design, o nouă construcţie în care corpurile sunt redescoperite, în care graniţele dintre dorinţă şi împlinire sunt estompate.. Iar când ultimul cui a fost bătut, când ultima suflare a fost eliberată, ceea ce rămâne este satisfacția de a fi construit ceva împreună..

Într-o noapte, în timp ce vântul şoptea printre perdele, Pofta s-a materializat în întunericul camerei, cu o prezenţă la fel de palpabilă ca bătăile accelerate ale inimii.. Nu era doar o senzație, ci o figură care se mișca grațios printre umbre, învăluită într-o aromă îmbătătoare și o energie care pătrundea în fiecare colț. Pielea ei părea să strălucească cu o strălucire blândă, ca și cum ar fi fost făcută din dorință pură. Era imposibil să o ignor, pentru că acolo unde mergea Pofta, trupurile răspundeau, gândurile se înceţoşau şi controlul dispărea.. Cu un zâmbet jucăuș pe buze, s-a apropiat de Noe care stătea întins pe pat cu un calm care avea să fie curând tulburat.. Te-am mai văzut înainte, în visele tale, în fiecare gând ascuns pe care l-ai avut când crezi că nimeni nu te priveşte, a şoptit Pofta, cu vocea ei mătăsoasă, ca o promisiune făcută carne. Nu era nici o receteţe în atingerea lui, dimpotrivă, fiecare mângâiere a degetelor sale era o scânteie care aprindea flăcări invizibile pe pielea lui Noe care tremura în prezenţa lui, prins între frică şi emoţie.. Cine eşti tu? Noe a întrebat, deşi în adâncul său ştia răspunsul. Pofta nu avea nevoie să-şi spună numele, esenţa ei era înscrisă în fiecare privire de dorinţă, în fiecare gând interzis care i-a trecut vreodată prin minte lui Noe.. Era personificarea dorului, a nevoii de mai mult, mereu mai mult, indiferent de consecințe.. "Eu sunt ceea ce ai vrut mereu, ceea ce ai încercat mereu să suprime, a răspuns ea, apropiindu-se, atât de aproape încât respiraţia lui Noah era tulbure, incapabil să reziste atracţiei magnetice care emană din ea.. Pofta alunecă pe pat, fără grabă, ca şi cum ar şti că timpul nu contează, că dorinţa îşi va găsi mereu drumul. Eu sunt acel gând care te face să-ţi muşti buzele, acea imagine pe care nu o poţi scoate din cap în mijlocul nopţii. Sunt în fiecare şoaptă, în fiecare geamăt pe care crezi că te ascunzi. Si am venit dupa tine, pentru ca mereu m-ai chemat, chiar daca nu stiai. Vocea lui era un ecou blând care răsuna în corpul lui Noe, trezind fiecare fibră, fiecare muşchi. Fiecare miscare a Poftei a fost calculata sa seduca, dar a facut-o cu usurinta celui care este dorinta in forma ei cea mai pura.. Nu era nici violenţă în atingerea lui, dar nici blândeţe; era vorace, dar elegant, un echilibru perfect între pasiune şi posesie.. Noe, în ciuda faptului că știa ce era în joc, nu a putut să se întoarcă. Buzele lui Lust le-au atins pe ale ei, şi în acel moment, a fost ca şi cum lumea ar fi dispărut, lăsând doar acea conexiune electrică între cele două corpuri.. Îmi aparţii, şopti Pofta, nu ca o ameninţare, ci ca un adevăr pe care amândoi îl ştiau. Nu exista nici o scăpare, nu de la ea. Pentru că Pofta nu putea fi negată sau uitată. A rămas în suflet, în piele, în fiecare colţ al corpului. Şi deşi Noe ştia că preţul va fi mare, în acel moment, nimic nu conta, cu excepţia plăcerii pe care Pofta o aducea cu ea..

Într-o noapte, în timp ce vântul şoptea printre perdele, Pofta s-a materializat în întunericul camerei, cu o prezenţă la fel de palpabilă ca bătăile rapide ale inimii.. Nu era doar o senzaţie, ci o figură care se mişca graţios prin umbre, învăluită într-o aromă îmbătătoare şi o energie care pătrundea în fiecare colţ.. Pielea ei părea să strălucească cu o strălucire blândă, ca și cum ar fi făcută din dorință pură. Era imposibil să o ignori, pentru că acolo unde mergea Pofta, trupurile răspundeau, gândurile se înceţoşau şi controlul se estompa.. Cu un zâmbet jucăuș pe buze, se apropie de Noah, care stătea întins pe pat cu un calm care în curând va fi tulburat.. Te-am mai văzut înainte, în visele tale, în fiecare gând furtiv pe care l-ai avut când crezi că nimeni nu te privește, șopti Pofta, vocea ei mătăsoasă, ca o promisiune făcută carne. Nu era nici o răceală în atingerea lui, dimpotrivă, fiecare mângâiere a degetelor sale era o scânteie care aprindea flăcări invizibile pe pielea lui Noah, care tremura în prezenţa lui, prins între frică şi excitare.. ¿Cine eşti tu? A întrebat Noe, deşi în adâncul său ştia răspunsul. Pofta nu avea nevoie să-şi spună numele, esenţa ei era înscrisă în fiecare privire de dorinţă, în fiecare gând interzis care i-a trecut vreodată prin minte lui Noah.. Era întruchiparea dorinței, a nevoii de mai mult, mereu mai mult, indiferent de consecințe.. "Eu sunt ceea ce ai vrut mereu, ceea ce ai încercat mereu să reprimi, răspunse ea, apropiindu-se mai mult, atât de aproape încât respiraţia lui Noah a fost întreruptă, incapabil să reziste atracţiei magnetice care emană din ea.. Pofta s-a strecurat pe pat, fără grabă, ca și cum ar ști că timpul nu contează, că dorința își va găsi întotdeauna drumul. Sunt acel gând care te face să-ţi muşti buzele, acea imagine pe care nu o poţi scoate din minte în mijlocul nopţii. Sunt în fiecare şoaptă, în fiecare geamăt pe care crezi că îl ascunzi. Si am venit dupa tine, pentru ca mereu m-ai chemat, chiar daca nu stiai. Vocea ei era un ecou blând care răsuna în corpul lui Noah, trezind fiecare fibră, fiecare muşchi.. Fiecare miscare a lui Lust a fost calculata pentru a seduce, dar a facut-o cu usurinta celui care este dorinta in forma ei cea mai pura.. Nu era nici violență în atingerea ei, dar nici blândețe; era vorace, dar elegant, un echilibru perfect între pasiune și posesie. Noah, chiar dacă știa ce era în joc, nu putea să se îndepărteze. Buzele lui Desire se atinseră de ale lui, şi în acel moment, era ca şi cum lumea ar fi dispărut, lăsând doar acea conexiune electrică între cele două corpuri.. Tu îmi aparţii, şopti Pofta, nu ca o ameninţare, ci ca un adevăr pe care amândoi îl ştiau.. Nu exista nici o cale de scăpare, nu de la ea. Pentru că pofta nu putea fi negată sau uitată. Rămânea în suflet, în piele, în fiecare colţ al corpului. Şi deşi Noah ştia că preţul va fi mare, în acel moment, nimic nu mai conta decât plăcerea pe care o aducea Pofta..

Atunci, Prințul Lumii de Dincolo a fost martor la evenimentul tragic, o tânără frumoasă care urma să se căsătorească în câteva minute, a fost lăsată la altar, în fața disperării și tristeții care nu i-au măsurat ritmul, provocând un accident teribil care i-a pus capăt vieții. Când prințul a văzut ce sa întâmplat, a fost mișcat și copleșit de frumusețea acestei tinere femei, a primit-o în brațele sale pentru a o face în cele din urmă soția lui și noua regină a lumii interlope.

Atunci, Prințul din Lumea de Dincolo a fost martor la evenimentul tragic, o tânără frumoasă care ar fi logodit în câteva minute, a fost lăsat pe altar, în fața disperării și tristețea nu a măsurat mersul ei, provocând un accident teribil care a luat sfârșit viața ei. Prinţul, văzând ce s-a întâmplat, a fost mişcat şi, încântat de frumuseţea acestei tinere, a luat-o în braţe şi a făcut-o soţia sa, noua regină a Lumii de Dincolo..

🅽🅾🅰🅷  🅰🅽🅳  🆁🅾🆂🅴