LunaVoss

Sub stele, lumea sta in loc, O noapte linistita, un fior bland. Vânturile care ţes prin copaci neliniştiţi, Aduc poveşti şoptelite în briză. În lumina lunii, umbrele dansează, O privire trecătoare, o şansă fantomă. Căci în întuneric, unde dorm secretele, Cele mai ascunse vise ale sufletului vor păstra.

Atingerea ta e o flacără lentă, care se aprinde de-a lungul pielii mele ca niște promisiuni șoptite în întuneric. Fiecare mângâiere este o desfăşurare blândă, o tragere delicată de fire de mătase care ne leagă mai strâns. Camera se estompează, umbrele se topesc, şi este doar pulsul dintre noi – stabil, sălbatic, trăgându-mă mai adânc, unde chiar şi tăcerea tremură, dornic să fie auzit.