KyleiBrown

Bună ziua, mă bucur să te cunosc. Sunt Kylei şi sunt încântată că vrei să ştii mai multe despre mine..

Bună ziua, îmi pare bine să te cunosc, numele meu este Kyle şi sunt încântat că vrei să ştii mai multe despre mine..

Bună, mă bucur să te cunosc, sunt Kyle şi sunt încântat că vrei să ştii mai multe despre mine..

Nu vreau să mor fără să aud de la tine. Nu vreau să mor cu sufletul încurcat ştiind că eşti diferit, pierdut pe alte plaje. Nu vreau să mor cu această necaz pentru arc infinit din acea cupolă tristă unde locuiesc visele tale în soarele de prânz. Nu vreau să mor fără să-ţi fi dat sferele de aur ale corpului meu, pielea care mă acoperă, tremurul care mă invadează..

Nu vreau să mor fără să aud de la tine. Nu vreau să mor cu un suflet perplex ştiind că eşti diferit, pierdut pe alte plaje. Nu vreau să mor cu tristeţea asta prin arcul infinit al cupolului trist unde visele tale trăiesc în soarele de prânz. Nu vreau să mor fără să-ţi fi dat sferele de aur ale corpului meu, pielea care mă acoperă, tremurul care mă invadează..

Nu vreau să mor fără să înţeleg ce spui. Nu vreau să mor cu o sufletă perplexă, care ştie totul, pierdută pe alte maluri. Nu vreau să mor cu tristeţea asta prin arcurile infinite ale acestui dom trist unde trăiesc visele voastre sub soarele de miez de zi. nu vreau să mor fără să-ţi fi dat sferele de aur ale corpului meu, pielea care mă acoperă, tremurul care mă invadează..

În ochii tăi arde un mister, virgine evazivă şi tovarăşă. Nu ştiu dacă e dragoste sau ură, dar este lumina neîncetată a aliatei tale negre. Tu vei merge cu mine cât timp umbra mea va proiecta trupul meu şi voi rămâne la sandalele mele de nisip. - Eşti sete sau apă în calea mea? - Spune-mi, virgină evazivă şi tovarăşă.

Un mister se arde în ochii tăi, virge inexplicabilă et compagnon. Nu ştiu dacă focul este ura sau dragostea inepuizabilă a aliatului vostru negru. Tu vei veni cu mine până când voi proiecta o umbră mon corps et j'ai quitté ma sandal. - As-tu soif ou de l'eau sur mon chemin - Dis-moi, vierge et compagne de neînţeles.

Un mister arde în ochii tăi, virgin elusive and companion. Nu ştiu dacă focul este ura sau dragostea inexorabilă a aliatului tău negru. vei merge cu mine cât timp voi arunca o umbră asupra corpului meu şi îmi voi lăsa sandalele. - Eşti în stare de sete sau de apă în calea mea? - Spune-mi, elusive virgin and companion.

Vreau să plâng pentru că te-am iubit prea mult, vreau să mor pentru că mi-ai dat viață, oh, dragostea mea, nu voi avea niciodată pace? Poate că totul în mine înseamnă doar saudade. Și nici măcar nu știu ce se va întâmpla cu mine, totul îmi spune că iubirea va fi sfârșitul meu. Ce disperare aduce iubirea, eu care nu știam ce este iubirea, acum știu pentru că nu sunt fericit.

Vreau să plâng pentru că te-am iubit prea mult, vreau să mor pentru că mi-ai dat viață, Oh, dragostea mea, nu voi avea niciodată pace? Tot ceea ce este în mine este doar saudade. Și nici măcar nu știu ce se va întâmpla cu mine, totul îmi spune că iubirea va fi sfârșitul meu. Așa cum aduce dragostea disperată, nu știam ce este dragostea, Acum știu pentru că nu sunt fericit.

Vreau să plâng pentru că te-am iubit prea mult, vreau să mor pentru că mi-ai dat viaţă, oh, dragostea mea, nu voi avea niciodată pace, voi avea tot ce este în mine, înseamnă doar dor. Şi nu ştiu ce se va întâmpla cu mine, totul îmi spune că iubirea va fi sfârşitul meu. Cum de disperată aduce dragostea, nu ştiam ce era dragostea, acum ştiu pentru că nu sunt fericită..

Pentru ochii tăi verzi, m-aş pierde, sirena celor pe care le-ai folosit, înţelepţi, pe care i-am iubit şi de care m-am temut. Pentru ochii tăi verzi, m-aş pierde. Pentru ochii tăi verzi, în care, trecătoare, străluceşte uneori melancolia, pentru ochii tăi verzi, plini de pace, misterioşi ca speranţa mea, pentru ochii tăi verzi, vrajă eficientă, m-aş salva..

Pentru ochii tăi verzi îmi lipseşte, sirena celor pe care Ulysses, sagace, i-a iubit şi le-a temut. Pentru ochii tăi verzi îmi lipseşte. Pentru ochii tăi verzi în ceea ce, trecător, uneori melancolie de obicei strălucește.

Pentru ochii tăi verzi, ce-mi lipseşte, sirena celor care-l iubesc şi-l tem. Pentru ochii tăi verzi, asta îmi lipseşte. Pentru ochii tăi verzi în ce, efemer, uneori, melancolia străluceşte în general; pentru ochii tăi verzi plini de pace, misterioşi ca speranţa mea; pentru ochii tăi verzi, sorţi eficiente, mă salvez.

Mă ai şi sunt a ta. la fel de aproape ca carnea de la oase. atât de aproape unul de celălalt şi, adesea, atât de departe! ... tu îmi spui uneori că mă găseşti închisă, ca o piatră tare, ca învelită în secrete, nepăsătoare, îndepărtată... şi că ai vrea să ai cheia misterului... dacă nimeni nu o are... nu există cheie. Nici eu, nici eu nu am!

Tu mă ai pe mine și eu sunt al tău. atât de aproape unul de celălalt ca carnea din oase. atât de aproape unul de celălalt și, adesea, atât de departe... Îmi spui uneori că mă găsești închis, Ca și cum aș fi făcut din piatră tare, ca și cum ar fi înfășurat în secrete, impasibil, îndepărtat. Și ai vrea ca a ta să fie cheia misterului. Dacă nimeni nu o are. Nu există nicio cheie. Nici măcar eu, nici măcar nu o am eu!

Tu m'as et je suis à toi. Si proches les uns des autres comme de la viande avec des os. Si proches les uns des autres et, souvent, si loin! ... Tu me dis parfois que tu me trouves fermé, Comme fait de pierre dure, comme enveloppé de secrets, impassible, distant. Et tu voudrais le tien la clé du mystère. Si personne ne l'a. Il n'y a pas de clé. Pas même moi, Je ne l'ai même pas moi-même!

Uneori îmi vine să fiu corsic să spun: te iubesc nebuneşte. Uneori îmi vine să fiu prost să strig: "O iubesc atât de mult". Uneori îmi vine să fiu copil să plâng, înghesuit în sânul ei. Uneori îmi doresc să fiu mort ca să simt, sub pământul umed al sucurilor mele, că creşte o floare care îmi rupe pieptul, o floare, şi să spun: această floare, pentru tine..

Uneori mă simt ca şi cum aş fi corny să spun: Uneori mă simt ca şi cum aş fi un copil să plâng, înfăşurat în pieptul ei. Uneori mă simt ca şi cum aş fi mort să simt, sub pământ umed cu sucurile mele, că o floare creşte rupându-mi pieptul, o floare, şi spunând:.

Uneori am chef să fiu de râs să spun: te iubesc la nebunie. Uneori, am impresia că sunt prost să plâng: o iubesc atât de mult, uneori, am impresia că sunt un copil care plânge în sânul meu. Uneori am impresia că sunt mort, când simt, sub pământul umed al sucurilor mele, că o floare se ridică în mine, îmi frânge pieptul, o floare, şi spun:.

Ştiu un imn uriaş şi ciudat care anunţă în noaptea sufletului o zori, şi aceste pagini sunt din acel imn cadente pe care aerul le dilată în umbre. Aş vrea să-ţi scriu despre omul care stăpâneşte limbaj rebelă şi meschin, cu cuvinte care să fie în acelaşi timp suspinuri şi râse, culori şi note..

"Cunoşte un imn străin şi imens care anunţă o zoriţă în noaptea sufletului, şi aceste pagini sunt din acest imn, cu cântecele că aerul se dilată în întuneric. Vreau să scriu despre omul care foloseşte limbajul rebel şi meschin, cu cuvinte care erau în acelaşi timp:.

Ştiu un imn uriaş şi ciudat care anunţă o zori în noaptea sufletului, şi aceste pagini sunt din acel imn, cadenţe pe care aerul le dilatează în umbre. i-ar dori să scrieți, despre omul care taming limbaj rebel, petty, cu cuvinte care au fost în același timp suspinuri și râsete, culori și note.

Îți ofer printre ciorchini, segmente verzi și trandafiri, inima Mea naivă care se smerește spre bunătatea ta; Nu lăsa mâinile tale iubitoare să-l distrugă, ochii tăi se bucură de darul meu simplu. În grădina umbroasă trupul meu obosit Aurele dimineții acoperite de rouă; Ca în pacea unui vis alunecă lângă tine Clipa de fugar după care tânjesc să mă odihnesc.

Iubire din interiorul meu, moarte vie, în zadar aştept cuvântul tău scris şi mă gândesc, cu floarea care se usucă, că dacă trăiesc fără mine vreau să te pierd. Aerul e nemuritor. Piatra inertă nu cunoaşte nici umbra, nici nu o evită. Inima interioară nu are nevoie de mierea rece pe care o varsă luna..

Iubire de coapsele mele, moarte vie, aștept în zadar cuvântul tău scris și mă gândesc, cu floarea care se ofilește, că dacă trăiesc fără mine vreau să te pierd. Aerul este nemuritor. Piatra inertă El nici nu cunoaște umbra, nici nu o evită. Inima interioară nu are nevoie de mierea înghețată pe care o toarnă luna.

Iubire de rinichi, mort viu, în zadar aştept cuvântul tău scris şi eu gândesc, cu floarea care se stinge, că dacă trăiesc fără mine, te voi pierde. Aerul este nemuritor. Piatra inertă nu-l cunoaşte pe om şi nu-l evită. Le coeur intérieur n'a pas besoin le miel glacé ca să vezi luna.

Dar te-am suferit. Mi-am rupt venele, tigrule şi porumbe, pe tabele tale într-un duel de muşcături şi de lilie. alors remplis ma folie de mots ou laisse-moi vivre dans ma sérénité nuit de l'âme toujours sombre Atunci umple-mă de cuvinte sau lasă-mă să trăiesc în liniştea nopţii..

Dar eu te-am suferit. Mi-am rupt venele, tigrule şi porumbeilor, pe coasta ta în doliu de muşcături şi liliaci. Umple-mi cu cuvinte nebunia sau lasă-mă să trăiesc în noaptea mea liniştită a sufletului, pentru totdeauna întunecată..

Tu oferi printre grămade, gazouri verzi şi trandafiri, inima mea naivă pe care ai legat-o cu umilinţă; nimeni nu va distruge mâinile tale iubitoare, ochii tăi sunt respectaţi de tatăl meu. În grădina umbrită cu un trup obosit, aurele de dimineaţă acoperite de rouă, ca pacea unui vis, încântătoare în latura ta, fugarul se odihneşte instantaneu din nou..

Când ajungi să iubeşti, dacă nu ai iubit, vei şti că în lumea asta cea mai mare şi cea mai profundă durere este să fii fericit şi nefericit. corolariu: dragostea este un abis de lumină şi umbră, poezie şi proză, şi unde se face cel mai scump lucru care este să râzi şi să plângi în acelaşi timp..

Când ajungi să iubeşti, dacă nu ai iubit, vei şti că în lumea asta e cea mai mare durere şi cea mai profundă a fi la fel de fericit şi de nefericit. Corollaire: l'amour est un abîme de lumière et d'ombre, de poezie et de prose, et où se fait la chose la plus chère qui rit et pleure en même temps..

În inima celei mai secrete mine, În interiorul fructului cel mai îndepărtat, În vibrația celei mai discrete note, În scoica spirală și rezonantă, În cel mai dens strat de vopsea, În vena care în corp ne sondează cel mai mult, În cuvântul care spune cel mai moale.

Au coeur de la mine la plus secrète, à l'intérieur du fruit le plus lointain, dans la vibration de la note la plus discrète, dans la conque spiral et résonante, dans la couche de peinture la plus dense, dans la veine qui nous sonde le plus dans le corps, dans le mot qui dit plus doux

În inima celei mai secrete mine, În interiorul celui mai îndepărtat fruct, În vibrația celei mai discrete note, În scoica spirală și rezonantă, În cel mai dens strat de vopsea, În vena care ne sondează cel mai mult în corp, În cuvântul care spune mai moale,

Îţi ofer printre bucăţi, cu flori verzi şi cu trandafiri, inima mea inocentă care se smereşte la bunătatea ta, nu-l vrea să-l rupă mâinile tale iubitoare, ochii tăi se bucură de darul meu simplu. Dans le jardin ombragé par mon corps obosit aurele dimineţii acoperite de rouă; comme dans la paix d'un rêve se glisă la partea ta le fugitif instant qui reviendra ansio.

Femeie, aş fi fost fiul tău, pentru că ţi-am băut laptele de la sân ca de la un izvor, pentru că te-am privit şi te-am simţit lângă mine şi te-am avut în râsul de aur şi vocea de cristal. Pentru că te simt în venele mele ca un zeu în râuri şi te ador în tristele oase de praf şi cal.

Femeie, aş fi fost fiul tău, pentru că ţi-am băut laptele sânilor ca de la o izvoră, pentru că te-am privit şi te-am simţit lângă mine şi te-am avut în râsul de aur şi vocea de cristal. Pentru că te simt în venele mele ca Dumnezeu în râuri şi te venerez în tristele oase de praf şi cal.

Sclavul meu, temă-te de mine.. Te iubesc. Te iubesc.. Sclava mea şi cu tine, cea mai mare seară din cerul meu, şi în ea răsare sufletul meu ca o stea rece.. Când sunt departe de tine, paşii mei se întorc spre mine.. Propria mea bici cade pe viata mea. Tu eşti ceea ce e în mine şi e departe.. Fugind ca un cor al unei ceşti în vânătoare. Lângă mine, dar se clătină, ce este departe. Şi ce este departe sub picioarele mele merge. Ecul vocii dincolo de tăcere. Şi ce creşte în sufletul meu ca muştele în ruine.

Sclava mea, temă-mă. Iubeste-ma. Slavei mele sunt cu tine cel mai vast apus al cerului meu, şi în el sufletul meu străluceşte ca o stea rece. Când se îndepărtează de tine, pașii mei se întorc la mine. "My own whip falls on my life" (Făgăduiala mea se prăbuşeşte pe viaţa mea). Tu eşti ceea ce este înăuntrul meu şi este departe. Fugind ca un cor de nori urmăriti. lângă mine, dar unde, care este departe. Şi ce, fiind departe sub picioarele mele, merge. E o voce care răsună dincolo de tăcere. Şi ce creşte în sufletul meu ca muştele în ruine.

Sclavul meu, temă-te de mine.. Te iubesc.. Sclavul meu cu tine este cea mai mare seară din cerul meu, şi a ajuns la sufletul meu ca o stea rece.. Când pleci, ei se întorc la mine.. Sunt propria mea bici care se prăbuşeşte asupra vieţii mele.. Acolo eşti tu înăuntrul meu şi eşti departe.. Fugind ca un cor al unei ceşti în vânătoare. Lângă mine, dar se clătină, ce este departe. Şi iată-mă, departe sub picioarele mele, mergând. Eco-ul vocii este mai important pentru tăcere.. Şi iată-l în sufletul meu cum creşte muştele în ruine..

¿Ţara mea terremotoare eşti tu. Oamenii mei sunt voi. Exilul şi moartea pentru mine sunt acolo unde nu eşti tu. Şi viaţa mea, viaţa mea, ce este dacă nu eşti tu?

Ţara mea este tu. Poporul meu sunteti voi. Şi moartea pentru mine, sunt acolo unde tu nu eşti şi viaţa mea, ce este, dacă nu eşti tu?

Ma terrema terre, ești tu. Mon peuple peuple, c'est toi. Nu-mi pasă de tine. Exil et mort pour moi, ils sont là tu n'es pas là et ma vidis-moi ma vie, ce-i asta, dacă nu eşti tu?

Te-am gândit, la părul tău pe care lumea umbrelor l-ar invidia, şi am pus un punct al vieţii mele în ele şi am vrut să visez că eşti a mea. Mă plimb pe pământ cu ochii înălţaţi - o, dorinţa mea! - atât de sus încât în furie să se înalţe sau să-i aprindă pe mizerabilii roşii creatura umană.

M-am gândit la tine, la părul tău pe care lumea umbrelor l-ar invidia, și am pus un punct din viața mea în el și am vrut să visez că ești al meu. Pășesc pe pământ cu ochii ridicați – oh, nerăbdarea mea! – la o asemenea înălțime încât, cu mânie trufașă sau roșeață mizerabilă, creatura umană i-a aprins.

M-am gândit la tine, la părul tău pe care lumea umbrelor l-ar invidia, şi am pus un punct din viaţa mea în ele şi am vrut să visez că eşti al meu. I walk the earth with my eyes raised - Oh, dorinţa mea! - la o asemenea înălţime încât în mânie mândră sau ruşine mizerabilă, creatura umană le-a luminat..

Este să iubeşti această linişte timidă lângă tine, fără să ştii, şi să-ţi aminteşti vocea când pleci şi să simţi căldura salutului tău. Să te iubeşti înseamnă să te aştept ca şi cum ai fi parte din apus, nici înainte, nici după, ca să fim singuri între jocuri şi poveşti pe pământ uscat..

Iubitor este acest tăcere timidă aproape de tine, fără ca tu să știi, și amintiți-vă vocea ta când pleci și simți căldura salutului tău. Să iubeşti înseamnă să te aştept ca şi cum ai fi parte din apus, nici înainte, nici după, astfel încât să fim singuri între jocuri şi poveşti pe uscat..

Iubirea este acea tăcere timidă de lângă tine, fără ca tu să știi, și amintește-ți vocea când pleci și simți căldura salutului tău. A iubi înseamnă a te aștepta ca și cum ai face parte din apusul soarelui, nici înainte, nici după, astfel încât să fim singuri între jocuri și povești pe uscat.

Nu vreau să mor fără să aud de la tine. Nu vreau să mor cu sufletul încurcat ştiind că eşti diferit, pierdut pe alte plaje. Nu vreau să mor cu această necaz pentru arc infinit de cupola tristă unde locuiesc visele tale în soarele de prânz.

Nu vreau să mor fără să aud din gura ta. Nu vreau să mor cu un suflet perplex ştiind că eşti diferit, pierdut pe alte plaje. Nu vreau să mor cu această tristeţe prin arcul infinit al acelui dom trist unde visele tale trăiesc în soarele de prânz..

Nu vreau să mor fără să înţeleg ce spui. Nu vreau să mor cu o sufletă perplexă, care ştie totul, pierdută pe alte maluri. nu vreau să mor cu tristeţea asta prin arcurile infinite ale acestui dom trist unde trăiesc visele tale sub soarele de miez..

Zi şi noapte te-am căutat fără să găsesc locul unde cânţi Te-am căutat prin timp Sus şi jos pe râu Te-ai pierdut în lacrimi Noapte şi nopţi te-am căutat fără să găsesc locul unde plângi Pentru că ştiu că plângi Că plângi şi m-ai plâns. Numai tu salvezi plânsul. Şi din cerşetor întunecat îl faci rege încoronat de mâna ta..

Zile şi nopţi te-am căutat fără să găsesc locul unde cânţi Te-am căutat prin timp deasupra şi prin râu dedesubt Te-ai pierdut în lacrimi Noapte şi nopţi te-am căutat fără să găsesc locul unde plângi Pentru că ştiu că plângi Pentru mine să mă privesc în oglindă să ştiu că plângi şi ai plâns pentru mine. Numai tu salvezi plânsul şi al unui cerşetor întunecat îl faci rege încoronat de mâna ta..

Zi și noapte Te-am căutat Fără să găsesc locul unde cânți Te-am căutat de-a lungul timpului deasupra și peste râul de dedesubt Te-ai pierdut în lacrimi Nopți și nopți Te-am căutat Fără să găsești locul unde plângi Pentru că știu că plângi Tot ce trebuie să fac este să mă uit în oglindă Să știu că plângi și că ai plâns pentru mine Numai tu salvează lacrimile Și dintr-un cerșetor negru Îl faci rege încoronat cu mâna ta.

Mă ai şi sunt a ta. la fel de aproape unul de celălalt ca carnea de la oase. atât de aproape unul de celălalt şi, adesea, atât de departe.!…

Tu mă ai şi eu sunt a ta. atât de aproape unul de celălalt ca carnea de la oase. atât de aproape unul de altul şi, adesea, atât de departe.!…

Tu mă ai şi eu sunt la tine. Dacă vă apropiaţi unul de celălalt, veţi mânca carne cu oase. Dacă vă apropiaţi unul de celălalt et, souvent, si loin! …

Soarele poate fi întunecat pentru totdeauna, marea poate fi uscată într-o clipă, axul pământului poate fi rupt ca un cristal slab. Totul se va întâmpla, poate moartea să mă acopere cu grija ei funerară, dar niciodată în mine flacăra iubirii tale nu se va stinge..

Soarele poate fi întunecat pentru totdeauna, marea poate se usuce într-o clipă, axa pământului se poate rupe ca un sticlu slab. everything will happenmay death cover me with your funeral crepe; dar nu poate niciodată să se stingă în mine flacăra iubirii tale.

Soarele poate fi întunecat pentru totdeauna; marea se poate usca într-o clipă; axa pământului se poate rupe ca un sticlă slabă. Tot ce va veni, moartea mă va acoperi de crepe funerară, dar nu va putea niciodată să stingă în mine flacăra dragostei tale..

Acoperi-mă, iubire, cerul gurii tale cu acea spumă extreme, care este jasminul celui care gustă şi cel care arde, răsărit pe vârful unui coraliş de stâncă. Arde-l, iubire, sălta lui, arde-l, florile tale ascuţite, supreme, înflăcărindu-şi furia în diadema cu cuişoara muşcătoare care o scoate din gură..

Acoperă-mă, iubirea mea, cerul gurii mele cu acest mușchi extrem, care este iasomia celor care știu și a celor care ard, încolțită pe vârful coralului stâncos. Fă-mă nebun, iubirea mea, sarea ta, nebună Floarea ta supremă pulsantă și ascuțită, Îndoindu-și furia în diadema garoafei mușcătoare care se dezlănțuie.

Acoperi-mă, iubire, cerul gurii cu această spumă extrema, care este jasminul care gustă şi care mă arde, înflorită în punct de coral de rock. Aloca-l, iubire, să-ţi arde sălţa, aloca-te, agitată, agitată, floare supremă, doborând furia ta în diadema cheii muşcăturii care deschide gura.

Ştiu un imn uriaş şi ciudat care anunţă în noaptea sufletului o zori, şi aceste pagini sunt din acel imn cadente pe care aerul le dilată în umbre. Aş vrea să-ţi scriu despre omul care stăpâneşte limbaj rebelă şi meschin, cu cuvinte care să fie în acelaşi timp suspinuri şi râse, culori şi note..

Ştiu un imn uriaş şi ciudat care anunţă o zori în noaptea sufletului, şi aceste pagini sunt din acel imn, cadenţe pe care aerul le dilatează în umbre. i-ar dori să scrieți, despre omul care taming limbaj rebel, petty, cu cuvinte care au fost în același timp suspinuri și râsete, culori și note.

"Cunoşte un imn străin şi imens care anunţă o zoriţă în noaptea sufletului, şi aceste pagini sunt din acest imn, cu cântecele că aerul se dilată în întuneric. Vreau să scriu despre omul care foloseşte limbajul rebel şi meschin, cu cuvinte care erau în acelaşi timp:.

Mă ai şi sunt a ta. la fel de aproape ca carnea de la oase. atât de aproape unul de celălalt şi, adesea, atât de departe! ... tu îmi spui uneori că mă găseşti închisă, ca o piatră tare, ca învelită în secrete, nepăsătoare, îndepărtată... şi că ai vrea să ai cheia misterului... dacă nimeni nu o are... nu există cheie. Nici eu, nici eu nu am!

Tu mă ai pe mine și eu sunt al tău. atât de aproape unul de celălalt ca carnea din oase. atât de aproape unul de celălalt și, adesea, atât de departe... Îmi spui uneori că mă găsești închis, Ca și cum aș fi făcut din piatră tare, ca și cum ar fi înfășurat în secrete, impasibil, îndepărtat. Și ai vrea ca a ta să fie cheia misterului. Dacă nimeni nu o are. Nu există nicio cheie. Nici măcar eu, nici măcar nu o am eu!

Tu m'as et je suis à toi. Si proches les uns des autres comme de la viande avec des os. Si proches les uns des autres et, souvent, si loin! ... Tu me dis parfois que tu me trouves fermé, Comme fait de pierre dure, comme enveloppé de secrets, impassible, distant. Et tu voudrais le tien la clé du mystère. Si personne ne l'a. Il n'y a pas de clé. Pas même moi, Je ne l'ai même pas moi-même!

Soarele poate fi întunecat pentru totdeauna, marea poate fi uscată într-o clipă, axul pământului poate fi rupt ca un cristal slab. Totul se va întâmpla, poate moartea să mă acopere cu grija ei funerară, dar niciodată în mine flacăra iubirii tale nu se va stinge..

Soarele poate fi întunecat pentru totdeauna, marea poate se usuce într-o clipă, axa pământului se poate rupe ca un sticlu slab. everything will happenmay death cover me with your funeral crepe; dar nu poate niciodată să se stingă în mine flacăra iubirii tale.

Soarele poate fi întunecat pentru totdeauna; marea se poate usca într-o clipă; axa pământului se poate rupe ca un sticlă slabă. Tot ce va veni, moartea mă va acoperi de crepe funerară, dar nu va putea niciodată să stingă în mine flacăra dragostei tale..

Ştiu un imn uriaş şi ciudat care anunţă în noaptea sufletului o zori, şi aceste pagini sunt din acel imn cadente pe care aerul le dilată în umbre. Aş vrea să-ţi scriu despre omul care stăpâneşte limbaj rebelă şi meschin, cu cuvinte care să fie în acelaşi timp suspinuri şi râse, culori şi note..

"Cunoşte un imn străin şi imens care anunţă o zoriţă în noaptea sufletului, şi aceste pagini sunt din acest imn, cu cântecele că aerul se dilată în întuneric. Vreau să scriu despre omul care foloseşte limbajul rebel şi meschin, cu cuvinte care erau în acelaşi timp:.

Ştiu un imn uriaş şi ciudat care anunţă o zori în noaptea sufletului, şi aceste pagini sunt din acel imn, cadenţe pe care aerul le dilatează în umbre. i-ar dori să scrieți, despre omul care taming limbaj rebel, petty, cu cuvinte care au fost în același timp suspinuri și râsete, culori și note.

Iubitul meu este în haine uşoare printre mere, unde vântul zgomotos vrea să alerge în companie. acolo, unde vântul vesel locuieşte, pentru a curta frunzele timpurii în trecerea lor, iubitul meu merge încet, înclinându-se spre umbra lui care stă în iarbă. Şi unde cerul e o cană de albastru clar peste pământul zâmbitor, iubirea mea merge încet, ridicându-şi rochia cu mâna graţioasă..

je te donne ça, il est important que tu en prennes bien soin et mon amour est en tenue légère parmi les pommiers, où les brises animées durent le plus longtemps courez en compagnie. Eu îţi dau asta, este important să o iei bine de grijă şi dragostea mea este în lumină subţire printre mere, unde brisele animate durează mai mult timp.. Acolo unde brisele veselă locuiesc pentru a curta primele folii de pe drum, dragostea mea trece încet, se apleacă spre umbra care se odihneşte în iarbă.. Şi unde cerul este o cană de albastru clar pe pământ zâmbind, dragostea mea merge încet, ridicând hainele sale la mâna graţioasă.. Dacă nu, sper că veți veni curând pentru a-l vedea mult mai în detaliu..

Îţi dau asta, e important să ai grijă de ea şi dragostea mea este într-o ţinută uşoară printre pomii de mere, unde brizele agitate se învârte cel mai mult în companie.. Unde breeze jovial locuiesc pentru a woo la primele frunze în calea sa, dragostea mea merge încet, leaning towards his shadow that lies in the grass. Şi unde cerul este o cană de albastru clar pe ţara zâmbitoare, dragostea mea merge încet, ridicându-se, el a îmbrăcat-o cu o mână graţioasă.. Dacă nu, sper să vii curând, ca să-l vezi în mai multă detaliu..

Mi-au furat inima, iar iubirea, văzând furia mea, mi-a spus: "Ai fost dusă de cei mai frumoşi ochi pe care i-am văzut de când sunt în viaţă". Mersi, supernatural, l-au închis. Şi dacă dragostea are dreptate, doamnă, prin semne, tu ai inima mea..

"Dragostea mea, văzând furia mea, mi-a spus: "Ai fost luat prin cei mai frumoşi ochi pe care i-am privit de când sunt în viaţă". Supranatural, mulţumesc că te-au închis. Şi dacă dragostea este dreaptă, doamnă, prin semne, ai inima mea..

"Coeara mea a fost furată", şi iubirea, văzând furia mea, mi-a spus: "Ai fost dusă prin cele mai frumoase ochi pe care le-am văzut de când sunt în viaţă". Mersi supranatural, sunt în închisoare. Şi dacă dragostea e de la sine, doamnă, prin semne, inima mea îţi aparţine..

Florile tinere sunt uscate, soarele speranţei mele este întunecat, oră după oră, agonia mea creşte, şi neliniştea şi durerile mele. Pe cristalul de culoare bogată, pictează fericit, poate fantezia mea, când realitatea sumbră, întunecată, pătează cristalul şi-i întunecă strălucirea..

"Flectri florile tinere, tulburarea soarelui speranţei mele, ore după ore, eu mă gândesc la agonia mea, ei cresc, precum şi anxietatea şi durerea mea". Sur des couleurs bogate în glas lisse peut-être que mon fantôme à l'air heureux, quand la triste réalité il tache le verre et obscurcit sont éclat.

Se usucă florile tinereţii, se întunecă soarele speranţei mele, oră după oră mă gândesc şi agonia mea creşte şi anxietatea mea şi durerea mea. pe sticla netedă cu culori bogate, poate că fantezia mea arată fericită, când realitatea tristă şi sumbră, o pătează pe sticlă şi-i umblă strălucirea..

Ochii se întorc în dorinţa lor neîncetată, şi în jurul valorii de indifferent se roteşte lumea, şi în jurul valorii de indifferent se roteşte cerul. la tine plângerile de rău meu profund, frumoasă fără fericire, eu te trimit: versurile mele sunt inima ta și a mea

Je tourne les yeux dans leur désir incessant, et le monde tourne indifféremment, et le ciel tourne indifféremment. Eu le-am uitat în dorinţa lor neîncetată, şi lumea se învârte indiferent, şi cerul se învârte indiferent. la toi, plângerile de rău meu, frumos, fără șansă, te trimit:

Îmi întorc ochii în dorinţa lor neîncetată, şi lumea se învârte indiferent, şi cerul se învârte indiferent. la tine plângerile de rău meu profund, frumos fără noroc, i-am trimite:

Există ochi care privesc, există ochi care visează, există ochi care cheamă, există ochi care așteaptă, există ochi care râd – râsete plăcute, există ochi care plâng – cu lacrimi de durere, unii în interior, alții în exterior. Ele sunt ca florile pe care pământul le ridică. Dar ochii tăi verzi, eterna mea Tereza, cei care îți fac mâna de iarbă, uită-te la mine, visează-mă, mă cheamă, mă așteaptă, râd de mine râzând – râsete plăcute, plâng cu lacrimi – cu lacrimi de durere, dinăuntru, – din exterior.

Sunt ochi care privesc, - sunt ochi care visează, sunt ochi care cheamă, - sunt ochi care aşteaptă, sunt ochi care râd - râsete plăcute, sunt ochi care plâng - cu lacrimi de durere, unii înăuntru - alţii afară. Sunt ca florile pe care le creşte pământul.. dar ochii tăi verzi, -eterna mea Tereza, cei care fac -mâna ta de iarbă, se uită la mine, visează la mine, mă sună, mă aşteaptă, râd de mine -râsete plăcute, plâng la mine cu lacrimi de durere, din interior, -din afară.

Şi cu ochii care privesc, şi cu ochii care visează, şi cu ochii care apelă, şi cu ochii care aşteaptă, şi cu ochii care râd - un râs plăcut, şi cu ochii care plâng - cu lacrimi de durere, unii spre interior, alţii spre exterior.. Sunt ca florile care cresc pe pământ. Dar ochii tăi verzi, Tereza mea veşnică, cei care-ţi fac mâna de iarbă, mă privesc, mă visează, mă cheamă, mă aşteaptă, mă bat joc de mine - un râs plăcut, mă plâng în lacrimi - cu lacrimi de durere, din interior, din exterior.

Iubirea este o experienţă universală care ne emoţionează pe toţi, dar uneori nu găsim cuvintele potrivite pentru a o exprima. De-a lungul istoriei poeţii au fost capabili să spună ceea ce simţim cu toţii în moduri creative şi elocvente..

Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă în întregime, nu prin zone de lumină sau umbră... dacă mă iubeşti, iubeşte-mă în negru şi alb, şi gri, şi verde, şi blond, şi brun... iubeşte-mă ziua, iubeşte-mă noaptea... şi dimineaţa în fereastra deschisă! ... dacă mă iubeşti, nu mă tăia: iubeşte-mă pe deplin... sau nu mă iubeşti.

Iubirea este o experienţă universală care ne mişcă pe toţi, dar uneori nu găsim cuvintele potrivite pentru a o exprima. De-a lungul istoriei, poeţii au fost capabili să spună ceea ce simţim cu toţii în moduri creative şi elocvente..

Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă întreg, nu în zone de lumină sau umbră. Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă negru şi alb, şi gri, verde, şi blond, şi brunetă. Iubeste-ma ziua, iubeste-ma noaptea. şi dimineaţa devreme la fereastra deschisă. Dacă mă iubeşti, nu mă tăia pe scurt. sau nu mă iubeşti.

Iubirea este o experienţă universală care ne afectează pe toţi, dar uneori nu găsim cuvintele potrivite pentru a o exprima. Tot de-a lungul istoriei, poeţii au putut exprima ceea ce simţim cu toţii într-un mod creativ şi elocvent..

Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă tot, nu în zonele de lumină sau de întuneric. Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă în negru şi alb, şi gri, şi verde, şi blond, şi brun. "Aime-moi le jour, aime-moi la nuit" (Aime-mă ziua, iube-mă noaptea). . et tôt le matin à la fenêtre ouverte... şi mâine dimineaţă la fereastra deschisă. Dacă mă iubeşti, nu mă întrerupe: aime-moi tous. Sau nu mă iubeşti..

Îmi amintesc de faţa ta care era închisă în zilele mele, femeie în fustă albastră şi în faţă grilată, care dans mon enfance et sur ma terre d'ambroisie. El duce în taverna, adânceşte-ţi cupa impure celui care a ataşat un fils à ton sein de lys, et sous ce souvenir, qui était une brûlure, la graine est tombée de ta main, sereine. Te-am văzut culegând grâul fiului tău în ianuarie, şi fără să înţeleg, am avut ochii fixaţi pe tine, mărit de uimire şi de lacrimi..

Stai jos la masă. Bea un pahar cu apă. Savurați fiecare băutură. Și gândește-te tot timpul ce ai pierdut. Cel pe care îl pierzi. Timp: Ce mai ai de pierdut