IsabellaByrne

Personalitatea lui este ca un raze de soare care iluminează orice situaţie.. Un zâmbet mereu radios cu sur son visage, coralul emite un farmec natural qui attire son entourage. Sunt esprit amusant et ludique fait d'elle vie de tout rassemblement. Ea este mereu gata pentru o nouă aventură sau pentru a ridica moralul prietenilor săi cu o bătălie amuzantă.. Creativitatea ta pare să nu aibă limite când e vorba de a găsi modalităţi de a te distra şi de a-i face pe alţii să râdă.. coral este o persoană amicale și sociabile, capabilă să se facă cu ușurință de prieteni. Adevărata ei empatie şi voinţa de a asculta îi ajută pe cei care o cunosc să se simtă la comoditate şi apreciaţi în compania ei.. Ea este mereu gata să aducă sprijin şi încurajare celor care au nevoie de ea.. În plus de a fi un spirit amuzant, coral possède également une admirable détermination. Când se hotărăşte la ceva, face să fie mai bine să ajungă, fără să piardă niciodată bucuria şi optimismul caracteristici.. Sunt o atitudine pozitivă şi capacitatea de a găsi partea bună a lucrurilor, o adevărată rază de lumină în viaţa celor care au privilegiul de a o cunoaşte.

Nu vreau să mor fără să aud ce spui. Nu vreau să mor cu un suflet nedumerit știind că e diferit, pierdut pe alte plaje. Nu vreau să mor cu această tristeţe prin arca infinită a acestei cupole triste unde visele tale trăiesc sub soarele de la amiază. Nu vreau să mor fără să-ţi fi dat sferele aurii ale corpului meu, pielea care mă acoperă, tremurul care mă cuprinde. Nu vreau să mor fără să mă iubeşti Dacă smaraldul ar fi să se estompeze, dacă aurul şi-ar pierde culoarea, atunci dragostea noastră s-ar fi terminat. Dacă soarele nu se încălzeşte, dacă nu există lună, atunci nu aş avea nici o viaţă pe această pământ, pentru că n-ar avea sens să trăiesc fără viaţa mea, femeia visurilor mele, cel care îmi dă bucurie... Dacă lumea nu se învârtea sau timpul nu exista, atunci eu nu voi muri niciodată tu nu vei muri niciodată, nici dragostea noastră... Dar timpul nu e necesar, iubirea noastră e veşnică, nu avem nevoie de soare, de lună sau de stele, continuă să iubeşti... Dacă viaţa ar fi diferită şi moartea ar fi venit atunci te-aş iubi astăzi, mâine... Pentru totdeauna... Întotdeauna

Vreau să plâng pentru că te iubesc prea mult, vreau să mor pentru că mi-ai dat viaţa, Oh, mon amour, n'aurai-je jamais la paix? Este că tout ce qui est en moi Cela signifie juste saudade.. Şi nu ştiu ce se va întâmpla cu mine, tot îmi spune că iubirea va fi sfârşitul meu... Comme l'amour désespéré apporte, Je ne savais pas ce qu'était l'amour, Maintenant, je le sais parce que je ne suis pas content. Cum a fost dragostea, acum, eu ştiu că nu sunt mulţumit.. Apropie-te mai mult de pieptul meu, întunecă-te în cămașa mea, străpunge-mi pielea, podoabele și distruge-mă în interior cu buzele și inundațiile tale. Transferer dans mes veines, à mon sang furieux, et augmente mes rivières artérielles et la mousse qui passe sur mon front quand je pense aux hôpitaux (Transferer în venele mele, la sângele meu furios, şi creşte râurile mele arteriale şi muştele care trec pe fruntea mea când mă gândesc la spitale). Devenează substanţa mea, saliva mea, plânsul meu, şi lasă-te purtată prin aceste ape şi prin contraponderul scântei care sar din forţele mele.. Încă mai mult, alătură-te destinului meu, la calul meu tremurând, şi serrează-mi picioarele în căruciori, cu pantofii tăi de porumbei şi cuţitele vii.. Ca o singură persoană, un singur gest, ca amândoi să fim legaţi, şi dacă te sărut eu sau tu mă săruţi, să simţim cele două gusturi de poppycock şi de fructe de fraier.. Compagnon si uni, ca chiar si moartea nu ne poate separa, et ça sur sunt doi, dans la tombe, tu te souviens de compléter ma présence et je suis immuable dans ta silhouette

Tu mă ai pe mine şi eu sunt tu.. Dacă vă apropiaţi unii de alţii comme de la viande avec des os. Atât de aproape unul de celălalt și, de multe ori, atât de departe!. Uneori îmi spui că mă găseşti închis, ca făcut din piatră tare, ca învăluit în secrete, impasibili, distanti.. Şi tu ai vrea să-i ţii cheia misterului... Dacă nimeni nu are.. Nu e nici o cheie.. Nici măcar eu, nici măcar eu nu am! Am vrut doar să fiu în viață pentru a te iubi în țara rapidă. Aici, lângă tine, după zborul acestei sfere în rotație în spatele unui soare prea departe. Indiferent de timpul pe care ni l-au dat zeii sau șansa, tot ce a rămas din lumina din lampa noastră indecisă, dorința mea este aici, nu în altă lume, lângă mâinile tale, ochii și râsul tău, lângă copacii și vântul care vă însoțesc trecerea prin lume. Cel care aruncă stelele și ne face să ne naștem sau nu, Cel care ne adună trupurile, chiar dacă fulgerul nu durează deloc și pământul rapid ne șterge visele

Oh, ce te iubesc! Cu lumina zilei, îţi invoc numele, cu pasiune şi tristeţe, şi când cerul este acoperit de umbre, sufletul meu te cheamă mereu înălţat.. Tu eşti timpul care îmi conduce orele, tu eşti ideea care îmi vine în minte, pentru că tot ce există este concentrat în tine, pasiunea mea, speranţa mea, poezia mea.. Nu există cântec care să se potrivească accentului tău sau când îmi spui despre dragostea și delirul tău care dezvăluie credința mulțumirii tale; Tremur la vocea ta și tremur dacă mă privești și aș vrea să-mi dau ultima suflare arsă în aerul pe care îl respiri vNu ne-am întâlnit, nu ne-am căutat în livezi cu un măr printre șoaptele mătăsii din naosurile bisericilor Am fost mereu unul în celălalt în trupul divin cu două fețe, în picturile medievale din subsolurile muzeelor și mai departe fotografiile părinților noștri inocenți ca hârtia Noi, stăpânii trecerii, stăteam chiar unul în fața celuilalt și în oglinzile pielii reflectăm întregi Lumea s-a îndepărtat în tăcere și cu degetele pe buze, pădurile au prins rădăcini în pământ, orașe ghidate de miros, locuri găsite unde oamenii le-au construit la nesfârșit, Râurile au intrat în mări ca trenurile în stații, munții evazivi, înghețați în peșteri, Dacă eu sunt munte, tu ești o peșteră în mine, un loc în munți unde nu este munte, un loc în mine unde nu sunt, nu ne-am întâlnit, nu ne-am căutat unul pe altul în livezi, cu un măr printre șoaptele mătăsii, în naosul bisericilor, Am fost mereu unul în celălalt, în Trup divin cu două fețe în picturile medievale din subsolurile muzeelor și în fotografiile părinților noștri inocenți ca hârtia Noi – maeștrii trecerii – doar am stat unul în fața celuilalt și în oglinzile pielii reflectăm întregi Lumea s-a îndepărtat în tăcere și cu degetele pe buze pădurile au prins rădăcini în pământ, orașe ghidate de simțul mirosului, locuri găsite unde oamenii Râurile au intrat în mări ca trenurile în stații, munții evazivi înghețați în peșteri Dacă eu sunt un munte, Tu ești o peșteră în mine, un loc în munți unde nu este munte, un loc în mine unde eu nu sunt

A fost un fulger.. Amândoi sunt convinși că un sentiment brusc i-a adus mai aproape. Aceasta siguranta este frumoasa, dar nesiguranta este mai frumoasa. Ei cred că, din moment ce nu s-au cunoscut înainte, nimic nu s-a întâmplat între ei. Dar cum rămâne cu străzile, scările, coridoarele unde s-ar fi putut intersecta cu mult timp în urmă? Aş vrea să te întreb dacă nu-ţi aminteşti - poate o întâlnire faţă în faţă, întotdeauna într-o uşă rotativă, sau un "îmi pare rău" sau sunetul de "ai făcut o greşeală" la telefon - dar ştiu răspunsul tău. Ei nu-şi amintesc. Ar fi surprinşi să afle că de mult timp se joacă cu ei o coincidenţă, o coincidenţă nu tocmai pregătită să devină destinul tău, care i-a apropiat şi i-a îndepărtat, care te împiedica şi te îndepărta.. Au existat semne, semnale, dar ce se întâmplă dacă nu erau înțelese. Nu a trecut el o foaie de hârtie de la un umăr la altul acum trei ani sau chiar marţea trecută? Era ceva pierdut şi găsit. Cine ştie dacă un glonţ în tufişurile copilăriei. Au existat mânere de uși și sonerii în care o atingere a depășit o altă atingere. Valize alături, într-un slogan. Poate că într-o anumită noapte, același vis a dispărut imediat după trezire. Orice principiu nu este altceva decât o continuare, iar cartea evenimentelor este întotdeauna deschisă la jumătatea drumului

Doar când mă iubeşti Las această mască lustruită şi zâmbetul meu este al meu şi luna luna şi aceiaşi copaci de acum acest cer această lumină a prezenţelor care se deschid până la ameţeală şi ei tocmai s-au născut şi ei sunt veşnici şi ochii tăi s-au născut şi ei cu ei privirea ta buzele tale Care mă numesc, mă descoperă.. numai când te iubesc știu că nu se oprește în mine Ce este tranzitul vieții? și că moartea este un tranzit și o sincronizare a unui antrax arzător fără ieri trecut fără viitor Clopotele sună, sirenele urlă Dau drumul frâielor galopând Am scos zidurile din joc digurile se destramă verde sari Sper că orizonturile sonore ale cerului albastru care deschid vânturile să mă lase să trec: "Fă loc femeii care nu s-a temut de valurile iubirii sau de uraganele disprețului" Vinul vechi a câștigat roșu, alb Strugurii ies cu pielea lor moale. Cu rotunjimea degetelor tale ai făcut să plouă peste mine, ai spălat tristeţea, ai reconstruit bibliotecile farurilor cu cărţi vechi, cu imagini frumoase Fă-mi pisica amuzantă Alice iepurele pălăria nebună piticii albi ca zăpada noroiul între degete respirația copilăriei ești în scânteie în fereastra din care s-a născut copacul de spinning, cupe mici, te iubesc, te ating Te descopăr cal pisică luciole pipilacha om gol, tobă diafană, trompetă fac muzică Dansez, fac clic pe tocuri, mă dezbrac, te înfășor, mă înfășori, sărutări, sărutări, vis tăcut

Dulcea mea bucată de migdale alfajor, șarpele meu cu pene, ciocănitoarea colibri, ciugulindu-mi floarea, bându-mi mierea, sorbindu-mi zahărul, atingând pământul, anthuriumul, peștera, conacul apusurilor de soare, barca cu pânze, tunetul mărilor, legiunea de păsări păscând, pescărușul, miezul dulce, plajele de naștere, palmierii pe picioarele mele, palmierul mare de nucă de cocos, obeliscul tremurător al soartei mele, totemul tabuurilor mele, laur, salcie plângătoare, mușchi pe pielea mea, Ploaie de primăvară Cascadă în lanțul meu Gelozia plimbărilor mele Lumina ochilor tăi Se rupe pe sânii mei Cerbul răutăcios al junglei mele de caprifoi și mușchi santinelă a râsului meu, gardian al bătăilor inimii castanete clopot bucuria cerului meu roz de carne de femeie, bărbatul meu, ești singurul talisman care a ieșit din petalele mele de deșert, M-am întors, umple-mă, Lovește-mă de portul tău de valuri răgușite, Umple-mă cu tandrețea ta albă, Reduce la tăcere strigătele mele, Lasă-mă, femeie împrăștiată,

Vreau să fiu în viaţa ta Mai mult decât un moment, ceva mai mult decât o umbră Şi ceva mai mult decât o dorinţă. Vreau să fiu, în tine, un semn de nezdruncinat, un suvenir constant şi o singură adevăr.. Palpitez dans vos prières Avec peur de l'abandon (Pleacă-te în rugăciunile tale, cu teamă de abandon). Fiţi, în tot şi pentru tot, Complement de vous. Une soifie infinie De caresses et de kisses; Mais ce n'est pas une coutume Pour être près de moi (O sete infinită de mângâieri şi de săruturi, dar nu e o obişnuinţă să fii lângă mine). Vreau să fiu în viaţa ta, o penalitate de absenţă, o durere deosebită şi o anxietate eternă.. Mai mult decât o simplă imagine, Et quelque chose de plus qu'un rêve Ce drumuri cuceritoare, Ça vient, ça passe et ça repart. Le crie dans tes yeux, Et tu es du rire sur tes lèvres. Tu eşti râsul pe buzele tale.. Fiţi sfârşitul şi începutul, întunericul şi lumina, pe pământ şi în cer, în viaţă şi moarte.. Eşti, ca în viaţa mea, Tu ai devenit tu însuţi

Te iubesc cu blândeţe, printre umbrele falselor iluzii.. Je t'aime assez pour te lire tous les soirs, comme mon livre préféré, je veux te lire, linie după linie, scrisoare pe scrisoare, spaţiu pe spaţiu. Te iubesc pentru a putea să te ţin de mână sub cer şi să-ţi arăt cât de mult te iubesc ascunsă printre stele.. Te iubesc pe frunzele toamnei, vorbind de nimic mai mult în acelaşi timp de tot, dans un accès de folie, beind lacrimile tale în timp ce eu leşinez pe buzele tale.. Vreau să te uiţi printre frazele pe care nu le spui, printre gândurile îngropate, printre drumurile complicate.. Te voi găsi şi nu te voi mai părăsi.. Te iubesc destul pentru a te duce în locurile mele preferate şi să-ţi spun că acolo mă simt te caut în ceaţa privirilor care nu sunt ale tale, dar te caut quand même. Te iubesc ca să ne putem înnebuni de râs, să ne îmbătăm de nimic şi să ne plimbam liniştiţi pe străzi, oui, en nous tenant la main, sau plutôt en nous tenant la main.. Te iubesc destul pentru a te vindeca, si a ma vindeca, si a ma vindeca impreuna, pentru a inlocui ranile cu zâmbete si lacrimi pentru priviri, unde se poate spune mai mult decat cu cuvinte.. Te iubesc pentru nopţile în care îţi lipsesc, te iubesc destul să ascult râsul tău toată noaptea şi să dorm pe pieptul tău, fără umbre sau fantome, te iubesc suficient să nu te laşi niciodată prins.. Te iubesc cum iubeşti tu anumite iubiri, la vechime, cu sufletul meu şi fără să privesc în urmă.

Dragostea mea e într-o rochie ușoară Printre meri, unde briza plină de viață durează cel mai mult. Acolo unde brisele veselă locuiesc pentru a curta primele folii de pe drum, dragostea mea trece încet, se apleacă spre umbra care se odihneşte în iarbă.. Și unde cerul este o cupă de un albastru deschis Pe pământul zâmbitor, Iubirea mea merge încet, ridicându-și roba în mâna grațioasă Pentru că te am pe tine și nu pe mine pentru că mă gândesc la tine Pentru că noaptea este deschisă pentru că noaptea trece și spun iubire pentru că ai venit să-ți recuperezi imaginea și ești mai bun decât toate imaginile tale pentru că ești Frumos de la picioare la suflet Pentru că ești bun de suflet pentru mine Pentru că te ascunzi ușor în mândrie Cochilie mică și dulce a inimii Căci tu îmi aparții pentru că nu ești al meu pentru că mă uit la tine și mor și mai rău decât moartea mea dacă nu mă uit la tine, iubirea mea dacă nu mă uit la tine pentru că încă exiști peste tot, dar tu exiști mai bine acolo unde te iubesc pentru că gura ta este sânge și ești rece Trebuie să te iubesc, iubirea mea Trebuie să te iubesc chiar dacă această rană este ca două Chiar dacă te caut și nu te găsesc și chiar dacă noaptea trece și te am și nu

Acoperă-mă, iubirea mea, palatul gurii mele cu această spumă extremă și extremă, care este iasomia celor care știu și a celor care ard, încolțită pe vârful coralului stâncos. Rends-moi fou, mon amour, ton sel, fou ta fleur suprême lancinante et acérée, pliant sa fureur dans le diadème de l'œillet mordant qui se déchaîne (Răspundeți-mi, frate, ce este cu tine?. O, curgere strânsă, iubire, o zăpadă fierbinte frumoasă, care se învârte printr-o peșteră atât de îngustă și crudă, pentru a vedea cum gâtul tău frumos alunecă, iubirea mea, și plouă iasomie și stele de salivă! Ne dezbracăm atât de mult până când pierzi sexul sub pat, ne dezbrăcăm atât de mult încât muștele jură că suntem morți. Te-am dezbrăcat înăuntru, te-am deranjat atât de adânc încât orgasmul meu a fost pierdut. Ne dezbracăm atât de mult încât simţim arderea, o spălăm de o sută de ori S-a întors să ne ascundă. Pot ochii mei să închidă pentru ultima dată Umbra care mă va lua în ziua albă, Şi îmi pot elibera sufletul Hora, la măgulitorul ei nerăbdător; Dar nu din cealaltă parte a țărmului Va lăsa amintirea acolo unde a ars: Înotul îmi cunoaşte flacăra, apa rece, şi pierderea respectului pentru legile dure. Alma, pentru care Dumnezeu a fost o închisoare, Venele, ce umor au dat atât de mult foc, Măduva care a ars glorios, Corpul său va pleca, nu grija lui; Va fi cenușă, dar va avea sens; Ei vor fi praf, chiar mai mult praf în dragoste

Două corpuri față în față, uneori sunt două valuri și noaptea e ocean. Două corpuri faţă în faţă uneori sunt două pietre şi noaptea deşertului.. Două corpuri faţă în faţă, uneori sunt legate de rădăcini.. Două corpuri faţă în faţă uneori sunt cuţite şi noaptea e strălucitoare.. Două corpuri faţă în faţă sunt două stele care cad într-un cer gol.. Femeia care are picioare frumoase nu poate fi niciodată urâtă, dulceața îmbunătățește, în general, frumusețea ei pentru totillos viței și coapse să rămână în pubis, acest lucru a fost întotdeauna dincolo de orice tun înconjoară buricul ca unul dintre acele clopote care, dacă sunt supuse presiunii, joacă pentru Elisa cere sfarcurile lubrifiante în așteptare întinde-ți buzele fără să spui salivă și lasă-te iubită de ochii oglinzii femeia care are picioare frumoase știe să rătăcească în tristețe. Tu nu ştii la ce punct am nevoie de vocea ta; am nevoie de privirea ta aceste cuvinte care m-au umplut mereu, am nevoie de pacea ta interioară; am nevoie de lumina buzelor tale! - Nu! Nu pot continua aşa! - Nu! Nu mai pot, nu mai vrea să gândească. Nu mai poate să gândească la nimic altceva decât la tine.. Am nevoie de floarea mâinilor tale, de această răbdare a tuturor acțiunilor tale, de această dreptate care mă inspiră, pentru că ceea ce a fost întotdeauna spinul meu, izvorul vieții mele a secat cu forța uitării.. Eu sunt cel care trebuie, l-am găsit deja, dar mai rămân! - Nu! Îmi lipseşti din nou! - Nu!

Flétri les jeunes fleurs, trouble le soleil de mon espérance, heure après heure je compte et mon agonie Ei cresc, precum şi anxietatea şi durerea mea. Pe culori bogate de sticlă netedă poate că fantezia mea arată fericit, atunci când realitatea tristă și întunecată Ea pătează sticla și îi pătează strălucirea. Je tourne les yeux dans leur désir incessant, et le monde tourne indifféremment, et le ciel tourne indifféremment. Eu mă uit în ochii lor în dorinţa lor neîncetată, şi lumea se învârte indiferent, şi cerul se învârte indiferent.. Ție îți trimit plângerile răului meu profund, frumoasă nefericită: versurile mele sunt inima ta și a mea Dragostea mea este într-o ținută ușoară Printre meri, Unde brizele animate durează cel mai mult Aleargă în companie. Acolo unde brisele veselă locuiesc pentru a curta primele folii de pe drum, dragostea mea trece încet, se apleacă spre umbra care se odihneşte în iarbă.. Şi unde cerul e o cupă de albastru deschis Pe pământul zâmbet, iubirea mea merge încet, ridicându-şi rochia cu mâna graţioasă. Tu vei veni nu à bras ouverts eu voi pune capul meu pe sânii tăi tu vei spune les mots că j'espère je voi cânta de doux chants funebre promise tale de mări, de văi și de vârfuri de munte eu voi fi tatăl copiilor tăi strălucirea ta comme l'éclair eu voi deveni o stea tu vei fi prietena mea, plus jolie ca toate prietenele voi canta des chansons de jorge ben tu auras le cheveux longs voi tresser le mien voi dori o casa la campagne voi construi o cabana la malul raului voi vorbiți uneori de toate culorile de iris vă voi iubi mereu voi dori Des fleurs am un cal, o chitara si noi ne vom lucra niciodata, niciodata

Dacă m-ai chemat, da, dacă m-ai chemat! Aş lăsa totul, aş arunca totul: preţuri, cataloage, albastrul oceanului pe hărţi, zilele şi nopţile lor, telegrame vechi şi o iubire. Tu, care nu eşti iubita mea, dacă m-ai chema! Şi încă aştept vocea ta: telescoape în jos, de la stea, prin oglinzi, prin tuneluri, pentru anii bisecți poate veni. Nu ştiu unde.. Un miracol, întotdeauna. Pentru că dacă mă chemi - dacă mă chemi, da, dacă mă chemi! — Va fi un miracol, incognito, fără să-l vezi. Niciodată buzele care te sărută, niciodată vocea care spune: "Nu pleca". » Cum va fi să fii tu? Este enigma, atracția copleșitoare de a ști, dorința irezistibilă de a arunca ancora în tine, de a te poseda. Ce nedumerire va fi să fii tu. Ce, misterul, durerea de a fi tu şi de a şti. Ce, uimirea de a fi tu, cu adevărat tu şi cu ochii tăi, vezi-mă. Cum va fi să realizezi că te iubesc? Ce se va întâmpla, fiind tu, să mă auzi spunând asta? De ce să simt ceea ce ai simţi. Drăguţă, ca într-o piatră proaspătă de izvor, apa deschide un fulger larg de spumă, Este zâmbetul pe faţa ta, drăguţă. Frumoasă, cu mâini frumoase și picioare subțiri ca un cal de argint, mergi, floarea lumii, așa te văd eu, frumoasă. Frumos, cu un cuib de cupru încurcat în capul tău, un cuib de culoarea mierii întunecate unde inima mea arde și se odihnește, frumos. Ochii tăi nu se potrivesc în fața ta, ochii tăi nu se potrivesc pe pământ. Sunt tari, sunt rauri in ochii tai, tara mea este in ochii tai, merg pentru ei, ei lumineaza lumea in care merg, frumos. Frumoasa, sanii tai sunt ca doua paine de porumb si luna de aur, frumoasa. Drăguţă, mărimea ta, braţul meu a făcut-o ca un râu când a trecut o mie de ani prin corpul tău dulce, drăguţă. Nu e nimic ca soldurile tale, poate că pământul are într-un loc ascuns curba și aroma corpului tău, poate undeva drăguț. Frumoasa, frumoasa mea, vocea ta, pielea ta, unghiile tale frumoasa, frumoasa mea, fiinta ta, lumina ta, umbra ta, frumoasa, Totul este al meu, frumos, totul este al meu, al meu, când te plimbi sau te odihnești, când cânți sau dormi, când suferi sau visezi, întotdeauna, când ești aproape sau departe, întotdeauna, ești a mea, frumusețea mea, întotdeauna