GiselleBaker

Hei, ce faci? Îmi place să fiu cu tine. Nu-ţi poţi imagina câtă perversitate vom trăi împreună..

Hei, ce faci? Îmi place că eşti cu mine, nu-ţi poţi imagina cantitatea de perversitate pe care o vom experimenta împreună, îţi vei da seama că o să-ţi placă..

Hei, ce faci? Îmi place că eşti cu mine, nu-ţi poţi imagina cât de multă perversitate vom trăi împreună, vei realiza că îţi place..

Femeie, aş fi fost fiul tău, pentru că am băut laptele din sânul tău ca dintr-o fântână, pentru că te-am privit şi te-am simţit alături de mine şi te-am avut în râsul de aur şi vocea de cristal. Pentru că te-am simţit în venele mele ca pe un Dumnezeu în râuri şi te-am adorat în tristele oase de praf şi de cal, pentru ca fiinţa ta să treacă fără durere lângă mine şi să iasă în versuri - curăţată de tot răul. Cum să te iubesc, femeie, cum să te iubesc, să te iubesc cum nimeni nu a ştiut vreodată! Să mor şi să te iubesc şi mai mult. Şi să te iubesc tot mai mult şi mai mult.

Femeie, aş fi fost fiul tău, pentru că ţi-am băut laptele de la sân ca dintr-o fântână, să te privesc şi să te simt lângă mine şi să te am în râsul de aur şi vocea de cristal. Să te simt în venele mele ca pe Dumnezeu în râuri şi să te ador în tristele oase de praf şi de cal, pentru că fiinţa ta va trece fără durere lângă mine şi asta este ressorti în versetul curăţat de tot rău –. Cum să te iubesc, femeie, cum să te iubesc, cum să te iubesc, cum nimeni nu a ştiut niciodată! Mourir et encore te iubesc mai mult. Şi încă te iubesc mai mult şi mai mult.

Femeie, aş fi fost fiul tău, pentru că ţi-am băut laptele sânilor ca dintr-o izvoră, pentru că te-am privit şi te-am simţit lângă mine şi te-am avut în râsul de aur şi vocea cristalină. Pentru că te simt în venele mele ca Dumnezeu în râuri şi te venerez în oasele triste de praf şi cal, pentru că fiinţa ta va trece fără durere lângă mine şi a ieşit în vers - curăţat de tot răul -. Cum aş şti să te iubesc, femeie, cum aş şti să te iubesc, să te iubesc cum nu a ştiut nimeni vreodată! Să mor şi să te iubesc mai mult. Şi totuşi te iubesc din ce în ce mai mult.

Mi-au furat inima; şi Amor, văzând furia mea, mi-a spus: "Ai fost dus de cei mai frumoşi ochi pe care i-am văzut vreodată". Mulţumiri supranaturale te ţin în închisoare. Şi dacă dragostea are dreptate, doamnă, prin semne, îmi ţineţi inima..

Mi-a fost furată inima, iar dragostea, văzând furia mea, mi-a spus: "Ai fost dusă prin cele mai frumoase ochi pe care de când sunt în viaţă, le-am văzut". Mulţumesc supranatural. Te-au închis. Şi dacă dragostea are un rost, doamnă, prin semne, inima mea îţi aparţine..

Mi-a fost furată inima, iar Iubirea, văzând furia mea, mi-a spus: "Ai fost luată cu cei mai frumoşi ochi pe care i-am văzut de când trăiesc". Mulțumim supranatural. Te-au închis. Şi dacă dragostea are dreptate, doamnă, după semne, ai inima mea.

Florile tinere se usucă, soarele speranţei mele se întunecă, ora după oră, agonia mea creşte, şi neliniştea mea, şi durerile mele. Pe sticlă de culoare bogată, poate, pictează fericită fantezia mea, când realitatea tristă, întunecată, pătează sticla şi îi întunecă strălucirea. Ochii se întorc în dorința lor neîncetată, și se învârte indiferent în jurul lumii, și în jurul valorii de se învârte indiferent cerul.

Se usucă florile tinereţii, se întunecă soarele speranţei mele, oră după oră mă gândesc la agonia mea şi cresc şi anxietatea mea şi durerea mea. Pe sticla bogată în culori, poate fantezia mea arată fericită, când realitatea tristă şi sumbră, o pătează pe sticlă şi o umblă de strălucire. Îmi întorc ochii în dorinţa lor neîncetată, şi lumea se învârte indiferent, şi cerul se învârte indiferent în jurul.

Flori tinere, tulburare soarele speranţei mele, ore după ore, eu mă gândesc şi agonia mea, cresc şi anxietatea mea şi durerea mea. Sur des couleurs riches en verre lisse peut-être que mon fantôme à l'air heureux, quand la triste réalité Il tache le verre et obscurcit sont éclat. Sur des couleurs riches en verre lisse peut-être que mon fantôme à l'air heureux, quand la triste réalité Il tache le verre et obscurcit sont éclat. Sur des couleurs riches en verre lisse peut-être que mon fantôme à l'air heureux, quand la triste réalité Il tache le verre et obscurcit sont éclat. Je tourne les yeux dans leur désir incessant, et le monde tourne indifféremment, et le ciel tourne indifféremment. Eu mă uit în ochii lor în dorinţa lor neîncetată, şi lumea se învârte indiferent, şi cerul se învârte indiferent..

Sunt ochi care privesc, sunt ochi care visează, sunt ochi care strigă, sunt ochi care speră, sunt ochi care râd, sunt ochi care plâng, unii înăuntru, alţii afară. Sunt ca florile care creează pământul. Dar ochii tăi verzi, - Tereza mea veşnică, - cei care fac - mâna ta de iarbă, - mă privesc, mă visez, - mă strigă, mă aşteaptă, mă râd - râd plăcintă, plâng plângând - cu plâns de durere, - de pe pământ înăuntru, - de pe pământ afară.

Sunt ochi care privesc, sunt ochi care visează, sunt ochi care apelă, sunt ochi care aşteaptă, sunt ochi care râd - un râs plăcut, sunt ochi care plâng - cu lacrimi de durere, unii spre interior, alţii spre exterior.. Sunt ca florile care cresc pe pământ.. Dar ochii tăi verzi, Teresa mea veşnică, cei care-ţi fac mâna de iarbă, mă privesc, visează la mine, mă cheamă, mă aşteaptă, se bat joc de mine - un râs plăcut, mă plâng în lacrimi - cu lacrimi de durere, din interior, - din exterior.

Sunt ochi care privesc, - sunt ochi care visează, - sunt ochi care chemă, - sunt ochi care aşteaptă, - sunt ochi care râd - râsete plăcute, - sunt ochi care plâng - cu lacrimi de durere, unii înăuntru - alţii afară. Sunt ca florile pe care pământul le creşte. Dar ochii tăi verzi, - Teresa mea veşnică, cei care fac - mâna ta de iarbă, Mă privesc, mă visează, mă cheamă, mă aşteaptă, râd de mine - râde plăcut, plâng la mine în lacrimi - cu lacrimi de durere, din interior, - din exterior.

Nu știi cum am nevoie de vocea ta; Am nevoie de privirile tale, de acele cuvinte care m-au umplut mereu, am nevoie de pacea ta interioară; Am nevoie de lumina de pe buzele tale!! Nu mai pot. Ține-o tot așa! !. Deja. Nu pot, mintea mea nu vrea să gândească, nu se poate gândi la nimic altceva decât la tine. Am nevoie de floarea mâinilor tale, de acea răbdare a tuturor acțiunilor tale cu acea dreptate pe care mi-o inspiri pentru ceea ce a fost întotdeauna spinul meu

Femeia care are picioare frumoase nu poate fi niciodată urâtă blândă de obicei îşi măreşte frumuseţea pentru că micuţele viţe şi coapsele rămân în pubis că ea a fost întotdeauna dincolo de toate canon înconjoară buricul ca unul dintre acele clopote care, dacă sunt apăsate, se joacă pentru Elisa pretinde sfârcurile lubrifiante de aşteptare Împarte-ţi buzele fără să scrii saliva şi lasă-te iubit de ochii oglinzii femeia care are picioare frumoase Ştie să se rătăcească prin tristeţe..

Femeia care are picioare frumoase nu poate fi niciodată pusă blândeţea îşi sporeşte în general frumuseţea pentru micuţii pui şi coşuri să se întârzie în pubis asta a fost întotdeauna dincolo de orice canon înconjoară buricul ca unul dintre acele clopote care, dacă sufera presiuni, ei joacă pentru Elisa, cereţi-mi sânii lubrifianţi, în aşteptare, întindeţi-vă buzele fără să vă scuipaţi saliva şi lăsaţi-vă să iubiţi prin ochii oglinzii, femeia cu picioarele frumoase ştie să se rătăcească în tristeţe..

Femeia cu picioare frumoase nu poate fi niciodată rea. De obicei, o femeie care se simte frumoasă cu picioarele înalte, cu pantorile şi coapsele înalte, stă în pubis, care a fost mereu dincolo de orice canon, care se învârte în jurul buricului, ca unul din acele clopote care, dacă le-ai apăsa, se potrivesc pentru ca Elisa să-şi revendice pieptul. A la espera întreabură buzele fără să pronunţe saliva şi să se lase să se iubească prin ochiul oglinzii femeia care are picioarele frumoase ştie să se plimbe prin tristeţe.

Femeia care are picioare frumoase nu poate fi niciodată pusă blândeţea îşi sporeşte în general frumuseţea pentru micuţii pui şi coşuri să se întârzie în pubis asta a fost întotdeauna dincolo de orice canon înconjoară buricul ca unul dintre acele clopote care, dacă sufera presiuni, ei joacă pentru Elisa, cereţi-mi sânii lubrifianţi, în aşteptare, întindeţi-vă buzele fără să vă scuipaţi saliva şi lăsaţi-vă să iubiţi prin ochii oglinzii, femeia cu picioarele frumoase ştie să se rătăcească în tristeţe..

Femeia care are picioare frumoase nu poate fi niciodată urâtă blândă de obicei îşi măreşte frumuseţea pentru că micuţele viţe şi coapsele rămân în pubis că ea a fost întotdeauna dincolo de toate canon înconjoară buricul ca unul dintre acele clopote care, dacă sunt apăsate, se joacă pentru Elisa pretinde sfârcurile lubrifiante de aşteptare Împarte-ţi buzele fără să scrii saliva şi lasă-te iubit de ochii oglinzii femeia care are picioare frumoase Ştie să se rătăcească prin tristeţe..

¡Ce râs de contact cu ochii tăi, uşoare ca porumbeii speriaţi de pe malul apei! Ce contact rapid al ochilor tăi cu privirea mea! Cine eşti tu? Ce contează! În ciuda ta, în ochii tăi există un cuvânt scurt enigmatic. Nu vreau să ştiu. Îmi place să mă priveşti pe latură, ascunsă, speriată. Aşa că pot să cred că fugi de ceva, de mine sau de tine, de nimic, de acele tentaţii care se spun că urmăresc femeile căsătorite..

Ce contact zâmbitor al ochilor tăi, luminoşi ca porumbeii speriaţi de pe malul apei! Cât de rapid contactul ochilor tăi cu privirea mea! Cine eşti? Nu contează! În ciuda ta, există un cuvânt scurt în ochii tăi enigmatic nu vreau să știu. Îmi place să mă priveşti din lateral, ascuns, speriat. Deci, pot să cred că ești fugind de ceva, de la mine sau de la tine, ești binevenit, de acele ispite pe care le spun că le urmăresc femeile căsătorite..

Ce contact zâmbet de ochii tăi, ușor ca porumbeii speriați pe malul apei! La ce viteză îl contactezi cu ochii mei! Cine eşti? Este important! În ciuda ta, există un cuvânt în ochii tăi enigmatici pe care nu vreau să-l ştiu. Îmi place să mă priveşti de o parte, să mă ascunzi, să mă sperii. Deci, eu pot să cred că tu eşti ceva, din partea mea sau a ta, de nimic, din aceste tentaţii pe care le spun să le urmărească femeii căsătorite..

Te dezbraci ca și cum ai fi singur și descoperi brusc că ești cu mine. Cât de mult te iubesc atunci între cearșafuri și frig! Începi să flirtezi cu mine ca un străin, iar eu te fac o curte ceremonioasă și călduță. Cred că sunt soțul tău și mă înșeli. Și cum ne iubim atunci în râsul de a fi singuri într-o iubire interzisă! (Mai târziu, când s-a întâmplat, mi-e frică de tine și simt un fior.)

Tu te déshabilles comme si tu étais seul et soudain tu découvres que tu es avec moi. Comme je t'aime alors entre les draps et le froid! Tu commences à flirter avec moi comme un étranger et je vous fais une cour cérémonieuse et chaleureuse. Je pense que je suis ton mari et que tu me trompes. Et comme on s'aime alors dans le rire de nous retrouver seuls dans un amour interdit! (Plus tard, quand c'est arrivé, j'ai peur de toi et je ressens un frisson.)

Te dezbraci ca si cum ai fi singur si dintr-o data descoperi ca esti cu mine. Cum te iubesc atunci între cearceafuri și frig! Începi să flirtezi cu mine ca un străin şi te fac curte ceremonios şi cald. Cred că sunt soţul tău şi că mă înşeli. Şi cum ne iubim atunci în râs de găsirea noastră singuri în dragoste interzisă! (Mai târziu, când s-a întâmplat, mă tem de tine și mă simt un răceală.

Două corpuri faţă în faţă sunt uneori două valuri şi noaptea este ocean. Două corpuri faţă în faţă sunt uneori două pietre şi o noapte pustiu. Două corpuri faţă în faţă sunt uneori rădăcini în noapte legate. Două corpuri faţă în faţă sunt uneori cuţite şi noaptea fulger. Două corpuri faţă în faţă sunt două stele care cad într-un cer gol..

Două corpuri în faţa unuia de altul, uneori sunt două valuri şi noaptea este ocean. Două corpuri care se confruntă, uneori sunt două pietre şi noaptea deşertului. Două corpuri care se confruntă uneori sunt rădăcini în noapte legate. Două corpuri în faţa unuia de altul, uneori sunt cuţite şi noaptea fulgerătoare. Două corpuri care se confruntă sunt două stele care cad într-un cer gol..

Două corpuri față în față, uneori, și două valuri, iar noaptea este ocean. Două corpuri faţă în faţă, uneori sunt două pietre şi noaptea deşertului. Două corpuri faţă în faţă, uneori sunt rădăcini în noaptea aceea. Două corpuri față în față, uneori sunt cuțite și noaptea elică. Două corpuri faţă în faţă sunt două stele care cad într-un cer gol..

O să-mi pot închide ochii, ultima umbră care mă va duce în ziua albă, şi voi putea dezlănţui sufletul meu, ora asta, o să-mi fie dor de tine, dar nu de altă parte pe malul mării, voi lăsa amintirea, unde arde, unde se vede că-mi cheamă apa rece, şi voi pierde respectul pentru legea severă.. Alma, a cui tot un Dumnezeu închisoare a fost, Venas, care humor a tanto fuego au dat, Medulas, care au ars glorios, Corpul său va lăsa, nu su cura;.

Ultimul îmi poate închide ochii, umbra care mă va duce în ziuă albă, şi voi putea elibera sufletul meu. Hora, la empressement lui, flatator anxios, dar nu de această altă parte a ţărmului, va lăsa amintirea unde a ars: Înotul îmi cunoaşte flacăra, apa rece, şi pierd respectul pentru legile severe.. Sufletul, pentru care Dumnezeu a fost o închisoare, vene, ce umor au dat atâta foc, din mărunţişurile care au ars glorios, corpul lui va pleca, nu grija lui; vor fi cenuşă, dar va avea sens; vor fi praf, şi mai mult praf în dragoste.

Ultimul care îmi poate închide ochii, umbra care mă va lua în ziua albă, şi va putea elibera acest suflet al meu. Hora, la dorinţa lui neliniştit flatare, dar nu din partea aceea pe malul Ea va lăsa memoria, unde ea a ars: Înotul îmi cunoaşte flacăra, apa rece, şi pierd respectul pentru legea severă.. Sufletul, pentru care un Dumnezeu a fost o închisoare, vene, ce umor au dat atât de mult foc, măduvă, care au ars glorios, El va părăsi corpul ei, nu au grijă de ea; Ele vor fi cenușă, dar va avea sens; Praf vor fi, mai mult praf în dragoste.

Ne-am dezbrăcat atât de mult încât am pierdut sexul sub pat, ne-am dezbrăcat atât de mult încât muştele au jurat că am murit. Te-am dezbrăcat pe dinăuntru, te-am îngrijorat atât de mult încât mi-am pierdut orgasmul. Ne dezbrăcam atât de mult încât mirosea a ars, că de o sută de ori lava s-a întors să ne ascundă..

Ne dezbrăcăm atât de mult până când pierzi sexul sub pat, ne dezbrăcăm atât de mult încât muștele au jurat că am murit. Te-am dezbrăcat înăuntru, te-am dezlegat atât de adânc încât orgasmul meu s-a pierdut. Ne dezbrăcăm atât de mult încât mirosim ars, care îl spală de o sută de ori S-a întors să ne ascundă.

Ne-am întâlnit atât de goale până când nu ne-am făcut sex sub pat, ne-am întâlnit atât de goale încât muştele au jurat că suntem morţi. Te-am dezbrăcat din interior, te-am deranjat atât de profund încât orgasmul meu a fost pierdut. Ne-am întâlnit atât de nud încât am simţit că l-am ars, asta l-a spălat de sute de ori. S-a întors să ne ascundă..

Acoperă-mă, iubire, cerul gurii mele cu acea spumă extrem de răpitoare, care este iasomia pe care o gustă și din care arde, încolțită în vârful coralului de stâncă. Laudă-mă, iubire, sarea ta, sălbatica ta floare supremă ascuțită și lâncezitoare, Îndoindu-și furia asupra diademei garoafei mușcătoare care o dezlănțuie. O, curgere încinsă, iubire, o, frumoasă barbotare temperată din zăpadă printr-o grotă atât de îngustă în carne, pentru a vedea cum gâtul tău subțire alunecă, iubire, și plouă peste tine cu iasomie și stele de salivă!

Couvre-moi, mon amour, le toit de ma bouche avec cette mousse extrême extrême, qui est le jasmin de ceux qui savent et de ceux qui brûlent, germé sur la pointe du corail rocheux (Cuvântul meu, iubire, este de la gura mea, cu moșeea asta extremă, care este iasminul celor care știu și celor care ard, germat pe coasta de corali roșii). Rends-moi fou, mon amour, ton sel, fou Ta fleur suprême lancinante et acérée, Pliant sa fureur dans le diadème de l'œillet mordant qui se déchaîne (Rende-mi-o-fou, dragostea mea, selul tău, fou). Oh, curgere strânsă, iubire, oh zăpadă caldă superbă care clocotește printr-o peșteră atât de îngustă și crudă, pentru a privi cum aluneci gâtul tău frumos, dragostea mea, și plouă iasomii și stele de salivă!

Acoperă-mă, iubire, cu spuma aia extremă, care e iasominul celor care ştiu şi al celor care ard, care a răsărit pe vârful rocii de corali. Fă-mă nebun, iubire, sărura ta, nebuna ta, floarea ta ascuţită, înflăcărată, înflăcărată, în diadema cravăului înflăcărat, care se curge sălbatic. Oh, curgerea strânsă, iubire, oh, frumoasă zăpadă caldă care bulge printr-o grota atât de îngustă, să vezi cum gâtul tău fin alunecă, iubire, şi plouă de iasomie şi de saliva stelelor!

Zi şi noapte te-am căutat fără să găsesc locul unde cânţi Te-am căutat pe timp sus şi pe râu jos Te-a pierdut printre lacrimi nopţi şi nopţi te-a căutat fără să găsească locul unde plângi Pentru că ştiu că plângi, mă uit la mine în oglindă ca să ştiu că plângi şi că m-ai plâns. Doar tu salvezi plânsul şi cerşetorul întunecat Îl faci rege încoronat de mâna ta.

Zi şi noapte te-am căutat fără să găsesc locul unde cânţi te-am căutat prin timp deasupra şi prin râu dedesubt Te-ai pierdut în lacrimi nopţi şi nopţi te-am căutat fără să găsesc locul unde plângi Pentru că ştiu că plângi, e suficient să mă privesc în oglindă să ştiu că plângi şi că ai plâns pentru mine. Doar Tu salvezi plânsul şi cerşetorul întunecat, îl faci rege încoronat de mâna Ta..

Zi şi noapte te-am căutat fără să găsesc locul unde cânţi te-am căutat prin timp sus şi prin râu jos Te-ai pierdut în lacrimi nopţi şi nopţi te-am căutat fără să găsesc locul unde plângi pentru că ştiu că plângi Îmi ajunge să mă privesc în oglindă să ştiu că plângi şi că ai plâns pentru mine. Şi de un cerşetor negru Tu-l faci rege încoronat de mâna ta.

M-am gândit la tine, la părul tău pe care lumea umbrelor l-ar invidia, și am pus un punct din viața mea în el și am vrut să visez că ești al meu. Umblu pe pământ cu ochii ridicați – oh, nerăbdarea mea -- atât de sus încât creatura umană i-a aprins într-o mânie trufașă sau într-o roșeață mizerabilă. A trăi: -A ști să mori; Astfel sunt chinuit de această căutare nenorocită, de acest bine înverșunat și întreaga Ființă din sufletul meu este reflectată și, căutând fără credință, prin credință mor de credință.

M-am gândit la tine, la părul tău pe care lumea umbrelor l-ar trimite, şi am pus un punct în viaţa mea şi am vrut să visez că eşti al meu. - Eu parcurg pământul cu ochii înălţaţi. - La o asemenea înălţime încât în une colère hautaine ou dans des rougeurs misérables Creatura umană le-a aprins. Vivre: -Să ştiu să mor, aşa mă doare această căutare nefericită, acest bine feroce, şi tot ce este în sufletul meu se reflectă, şi căutând fără credinţă, mor de credinţă..

M-am gândit la tine, la părul tău pe care lumea umbrelor l-ar invidia, şi am pus un punct din viaţa mea în ele şi am vrut să visez că eşti a mea. Merg pe pământ cu ochii înălţaţi - oh, dorinţa mea! - la o asemenea înălţime încât în mânie înălţată sau în flăcări mizerabile, creatura umană le-a aprins. Trăiesc: -Să ştiu cum să mor; aşa mă afectează această căutare nefericită, acest bine feroce, şi toată Fiinţa din sufletul meu se reflectă, şi căutând fără credinţă, mor de credinţă.

Sclavul meu, tememe. Amame. Sclavul meu! Sunt cu tine, în cea mai mare seară din cer, şi în el îmi scurg sufletul ca o stea rece.. Când te vei îndepărta, vei veni înapoi la mine.. Mi propio latigazo cade peste viata mea. Eşti ceea ce e în mine şi este departe.. Huyendo ca un cor de ceata persecutata. Alături de mine, dar unde? Departe, ce este departe. Şi ce-i cu tine?. Ecoul vocii dincolo de tăcere. Şi ce în sufletul meu creşte ca muşchiul în ruine.

Sclavul meu, temă-te de mine. Iubeşte-mă. Sclavul meu! Sunt cu tine în cea mai vastă apus de soare a cerului meu, şi în ea sufletul meu străluceşte ca o stea rece. Când se îndepărtează de tine, paşii mei se întorc la mine. Propria mea bici cade pe viața mea. Tu eşti ceea ce e în mine şi este departe. Fugind ca un cor al norii urmărite. Lângă mine, dar unde? De departe, care este departe. Şi ce, fiind departe sub picioarele mele, merge. Ecul vocii dincolo de tăcere. Şi ce creşte în sufletul meu ca muşchiul în ruine.

Sclavul meu, crains-moi. Iubeste-ma. Sclavul meu! Sunt cu tine, cea mai mare culcare de soare din cerul meu, şi în ea sufletul meu străluceşte ca o stea rece.. Când se îndepărtează de tine, pașii mei se întorc la mine.. Mon propre fouet tombe pe viaţa mea. Tu eşti ce est en moi et qui est loin. Fuyant comme un chœur de brumes chassées. Fugiţi ca un cor de nebuni.. Lângă mine, dar unde? Îndepărtare, ce este îndepărtare. Et quoi, étant loin sous mes pieds, marchează. Ecoul vocii dincolo de tăcere. Şi ce-a crescut în sufletul meu ca moşea în ruine.

Nu vreau să mor fără să aud de la tine. Nu vreau să mor cu sufletul încurcat ştiind că eşti diferit, pierdut pe alte plaje. Nu vreau să mor cu această necaz pentru arc infinit de cupola tristă unde locuiesc visele tale în soarele de prânz. Nu vreau să mor fără să-ţi fi dat sferele de aur ale corpului meu, pielea care mă acoperă, tremurul care mă invadează. Nu vreau să mor fără ca tu să mă iubeşti..

Nu vreau să mor fără să aud din gura ta. Nu vreau să mor cu sufletul perplex știind că ești diferit, pierdut pe alte plaje. Nu vreau să mor cu această tristețe prin arcul infinit al acelei cupole triste în care visele tale trăiesc în soarele amiezii. Nu vreau să mor fără să-ți fi dat sferele aurii ale corpului meu, pielea care mă acoperă, tremurul care mă invadează. Nu vreau să mor fără ca tu să mă iubești.

Nu vreau să mor fără să aud ce spui. Nu vreau să mor cu un suflet perplex, ştiind că sunt diferite, pierdute pe alte plaje. Nu vreau să mor cu tristeţea asta prin arcul infinit al acestei cupole triste unde trăiesc visele tale sub soarele de prânz. Nu vreau să mor fără să-ţi dau sferele de aur ale corpului meu, pielea care mă acoperă, tremurul care mă invadează. Nu vreau să mor fără ca tu să mă iubeşti..

Eu sunt un imn uriaş şi ciudat care anunţă în noaptea sufletului o auroră, iar aceste pagini sunt din acel imn care cântă în ritmuri care se dilată în întuneric. Aş vrea să-ţi scriu, de la omul care întreabă de rebelie, în limbaj meschin, cu cuvinte care să fie, într-un timp, suspinuri şi râse, culori şi note. Dar în zadar lupta, că nici o cifră capabil să-l închidă; și abia, oh, frumos! Da, având în mână mâinile tale, aş putea, la auz, să ţi le cânt singur..

Cunosc un imn gigantic şi ciudat care anunţă o zi de zori în noaptea sufletului, şi aceste pagini sunt din acest imn, în care aerul se dilată în umbră.. Aş vrea să-ţi scriu despre omul care stăpâneşte limbaj rebel şi meschin, cu cuvinte care erau în acelaşi timp suspinuri şi râde, culori şi note.. Dar e în zadar să lupţi, nu există nici un pas de cipre capabil să-l închidă; şi doar, oh, magnific! Da, te am în mâini, te-aş putea cânta singur în urechea ta..

Cunosc un imn uriaș și ciudat care anunță zorii în noaptea sufletului, iar aceste pagini sunt din acele cadențe de imn pe care aerul le dilată în umbre. Aș vrea să vă scriu, despre omul care îmblânzește limbajul rebel, meschin, cu cuvinte care erau în același timp suspine și râsete, culori și note. Dar este în zadar să lupți, nu există nici o figură capabilă să-l închidă; și doar, oh, frumos!, da, avându-l pe al tău în mâinile mele, aș putea, la urechea ta, să-ți cânt numai ție.

Iubire a pântecelui meu, moarte vie, în zadar aștept cuvântul tău scris și mă gândesc, cu floarea care se ofilește, că dacă trăiesc fără mine vreau să te pierd. Aerul este nemuritor. Piatra inertă nici nu cunoaște umbra, nici nu o evită. Inima interioară nu are nevoie de mierea înghețată pe care o revarsă luna. Dar te-am suferit. Mi-am rupt venele, tigru și porumbel, peste talie într-un duel de mușcături și crini. Umple-mi nebunia cu cuvinte sau lasă-mă să trăiesc în noaptea mea senină a sufletului veșnic întunecat.

Iubire de coapsele mele, moarte vie, aștept în zadar cuvântul tău scris și mă gândesc, cu floarea care se ofilește, că dacă trăiesc fără mine vreau să te pierd. Aerul este nemuritor. Piatra inertă El nici nu cunoaște umbra, nici nu o evită. Inima interioară nu are nevoie de mierea înghețată pe care o toarnă luna. Dar te-am suferit. Mi-am rupt venele, tigru și porumbel, pe talie într-un duel de mușcături și crini. Așa că umple-mi nebunia cu cuvinte sau lasă-mă să trăiesc în noaptea mea senină a sufletului veșnic întunecat.

Iubire din rinichi, mort viu, în zadar aştept cuvântul tău scris şi eu gândesc, cu floarea care se stinge, că dacă trăiesc fără mine, vreau să te pierd.. L'air este nemuritor. Piatra inertă. El nu cunoaşte omul şi nu-l evită.. Inima mea nu are nevoie de miere îngheţată ca să vadă luna.. Dar eu te-am suferit.. Mi-am rupt venele, tigrule şi porumbe, pe tabele tale într-un duel de muşcături şi de lilie.. Alors remplis ma folie de mots ou laisse-moi vivre dans ma sérénité nuit de l'âme toujours sombre Atunci umple-mă de cuvinte sau lasă-mă să trăiesc în liniştea nopţii..

În inima celei mai secrete mine, în interiorul celui mai îndepărtat fruct, în vibraţia celei mai discretă note, În cochilia încolăcită şi rezonantă, în cea mai densă strată de vopsea, în vena care ne sondează cel mai mult în corp, În cuvântul care vorbeşte mai blând, în rădăcina care se ascunde mai jos, în tăcerea cea mai adâncă a acestei pauze, Unde viaţa a devenit eternitate, caut mâna ta şi descifrez cauza de a vrea şi a nu crede, finală, intimitate..

Au coeur de la mine la plus secrète, Dans la conque spirale et résonante, Dans la conque spirale et résonante, Dans la veine qui nous sonde le plus dans le corps, Dans la mot qui dit plus doux, Dans la conque spirale et Dans la racine qui descend plus bas, plus elle se cache, Dans le silence le plus profond de cette pause, Où la vie est devenue éternité, Je cherche ta main et déchiffre la cause De vouloir et de ne pas croire, définitive, l'intimité.

În inima celei mai secrete mine, în interiorul celui mai îndepărtat fruct, în vibraţia celei mai discrete note, În conchisa spirală şi rezonantă, în cel mai dens strat de vopsea, în vena care ne probează cel mai mult în corp, În cuvântul care spune mai uşor, în rădăcina care merge mai jos, mai mult se ascunde, în cea mai adâncă tăcere a acestei pauze, Unde viaţa a devenit eternitate, eu caut mâna ta şi decifer cauzele dorinţei şi nu credinţei, intimaţia finală..