GabyMorello

Să te văd râzând să te ating cu mâinile mele să trăiesc cu tine o zi un an trei săptămâni să împart viaţa serioasă viaţa dulce cu tine să te găsesc în pat să te îmbrac în dormitor să miros alcoolul să fumez să transpir vara sau în dragoste să-ţi închid ochii distraşi.

Luni, fildeș, instrumente, trandafiri, lămpi și linia lui Dürer, cele nouă cifre și zeroul schimbător, trebuie să mă prefac că aceste lucruri există. Trebuie să mă prefac că ele au fost cândva Persepolis şi Roma şi că un nisip subtil măsura soarta nişei pe care secolele de fier au distrus-o. Trebuie să prefac armele și rugurile epice și mările grele care mănâncă stâlpii pământului. Trebuie sa ma prefac ca sunt altii. E o minciună. Eşti doar tu. Tu, mizerabilitatea mea şi fericirea mea, neîncetată şi pură

Mâinile tale sunt mângâierea mea, acordurile mele zilnice, te iubesc pentru că mâinile tale lucrează pentru dreptate. Dacă te iubesc, e pentru că eşti iubirea mea, complicele meu şi totul şi pe stradă, unul lângă altul, suntem mult mai mult decât doi. Ochii tăi sunt vraja mea împotriva zilelor rele, te iubesc pentru privirea ta care vede și seamănă viitorul. Gura ta care e a ta şi a mea, gura ta nu se înşeală, te iubesc pentru că gura ta ştie să strige răzvrătirea.

Îmi luasem deja rămas bun.. Aproape de buzele mele, buzele tale roşii, "La revedere", ai şoptit; te-am privit în ochi o clipă şi tu ai închis ochii fără să te gândeşti şi ţi-am dat primul sărut: am ridicat fruntea, luminat de fericirea mea sigură. Am ieșit în stradă, încântat, în timp ce tu te aplecai la ușă, privindu-mă, strălucind și zâmbind. M-am întors, dulce şi încântat, şi fără să mă opresc să te privesc, am sărit într-un tramvai care trecea cu toată viteza; şi am rămas acolo să te privesc o clipă, zâmbind din tot sufletul meu, şi ţi-am zâmbit şi mai mult... Şi în tramvai, unui om nerăbdător, sarcastic şi curios, care ne privea pe amândoi cu ironie, i-am spus bucuros: „Iertaţi-mă, domnule, pentru această bucurie ».

Nu e ca si cum as muri de dragoste, mor de tine. Mor de tine, dragostea mea, de dragostea mea pentru tine, de nevoia mea urgentă de pielea ta, de sufletul meu, de tine și de gura mea, și de cât de insuportabil sunt fără tine. Mor de tine şi de mine, mor de amândoi, de noi, de acela, sfâşiat, frânt, mor, te mor, murim.. Murim în camera mea unde sunt singur, în patul meu unde îmi lipseşti, pe stradă unde braţul meu e gol, la cinema şi în parcuri, în tramvaie, în locurile unde umărul meu e obişnuit cu capul tău şi mâna mea cu mâna ta şi unde tot în tine te cunosc ca pe mine însumi.

Cânt ce-ai iubit, viața mea, în caz că te apropii și asculți, viața mea, în caz că-ți amintești lumea în care ai trăit, în amurg, cânt, umbra mea. Nu vreau să tac, vie.. Cum m-ai găsi fără strigătul meu credincios? Ce semn, ce semn mă desemnează, viaţa mea? Sunt aceeași care a fost a ta, viața mea. Nici înceată, nici uitată, nici pierdută. Vino în amurg, viaţa mea; vino cu o cântare în minte, viaţa mea, dacă ştii cântecul pe care l-ai învăţat şi dacă-ţi mai aduci aminte de numele meu.. Te aștept fără întârziere sau timp. Nu te teme de noapte, de ceaţă, de ploaie. Vino cu sau fără drum. Cheamă-mă acolo unde eşti, suflete, şi mergi drept la mine, prietene.

Uneori îmi doresc să fiu blândă și să spun: „Te iubesc nebunește. ” Uneori vreau să fiu prost să strig: „Te iubesc atât de mult! ” Uneori îmi doresc să fiu un copil să plâng strâns la piept. Uneori, îmi doresc să fiu mort ca să simt, sub pământul umed al sucurilor mele, că o floare creşte în mine, frângându-mi pieptul, o floare, şi să spun: Această floare, pentru tine.

Tu eşti soarele meu, luna mea, steaua care mă călăuzeşte, motivul liniştii şi aşteptării mele, în ochii tăi găsesc tot ce caut, în râsul tău găsesc un adăpost profund. Fiecare zi cu tine este un vis, dragostea mea pentru tine nu cunoaște bariere sau uși, te port în sufletul meu, în fiecare gând, în fiecare bătaie a inimii, în fiecare sentiment.