BrownNutellina

❤️Keiko❤️

Hei iubito, dacă ești aici îți doresc o zi bună, sunt o fată columbiană căreia îi place să vorbească și să primească plăcere de la domni, îmi place foarte mult și vei primi și partea mea. 🥰🥰🥰 chiar dacă nu crezi uneori sunt puțin timidă chiar dacă îmi place să cunosc oameni din toată lumea, Aflați despre diferite culturi și vedeți ce se poate întâmpla.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Hei, iubito, dacă ești aici, îți doresc o zi bună, sunt o fată columbiană căreia îi place să vorbească și să primească plăcere de la domni, îmi place foarte mult și vei primi și tu partea mea. 🥰🥰🥰 Chiar daca nu-ti vine sa crezi, uneori sunt putin timida, desi imi place sa cunosc oameni din toata lumea, sa descopar culturi diferite si sa observ ce se poate intampla.

                 ∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Hei, bebeluș, dacă ești aici, îți doresc o zi frumoasă, sunt o fată columbiană căreia îi place foarte mult să vorbească și să primească plăcere de la domni, îmi place un tratament bun și partea mea o vei primi și tu. 🥰🥰🥰 Chiar dacă nu crezi uneori, sunt puțin timidă, dar îmi place să întâlnesc oameni din întreaga lume, să descopăr diferite culturi și să văd ce se poate întâmpla.

               ∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Paul Verlaine - Au bal

Un vis de coapse de femei

Avand cer si tavan

Fundurile și fundul acestor doamne

Foarte frumoase, care vin și pleacă.

Într-un balon de fuste vesele

Pe sunete drăguțe și porcine;

Şi fundul tău are aceste dungi,

Și idioții au mâneci!

Ciorapi albi pe care vițeii sunt fermi

Atât de râzător și atât de bandativ

Cu, în partea de sus, fără sfârșit, fără termeni

Acest tren de momeală în pandantive,

Și botine bine arcuite

Se potrivesc picioarele destul de mari

Conduc dansuri măsurate

În paşi rapizi, ca şi cum am fi obosit

O transpirație specială

Miroase atât de bine și nu,

Cum și umed și trouduculière,

Şi coapse înalte, şi ciorapi de jos,

Float și se întoarce, vesel și moale,

Amestecat cu parfumuri de piele

Ne-a înnebunit minţile

Pe care youtres le au fără pălării.

Notați cât de bun locul meu este

Se trouve dans ce bal charmant : 

Sunt pe pământ, şi suprafaţa mea

Pare propice aparent

Pentru dansatorii apetisanți

Care vor bine, se pare pentru

Astfel de intenții farse,

Învârtindu-se pe mine când îmi vine rândul,

Ce, de un extraordinar

Privilegiul în ele sau în mine,

Fără să mă rănească, dimpotrivă,

Pentru că emoţia dulce, dulce

Că aceste cinci sute de mii de gâdilaturi

De sărutări care te înconjoară

Chiar și picioarele, coaiele,

Burta, coada și glandul!

Cântecele se tăcu şi dansurile

- Opreşte-te. Imediat fese

Să-și pună în ritm farmecele lor dense,

O, cer! tu, cu îngăduinţa lui, te întorci

Doar pe fata mea, asa ca

Limba mea intre cele doua gauri

Divine val de la usa la usa

La căutarea tocanelor bogate.

Toate fundurile la rând

Vin cu generozitate

Adu-mă, fiecare în stilul său,

Acest adevărat banchet al unui adevărat gurmand.

Mă trezesc, mă ating;

Eu sunt, pulsul în galop.

Numele lui Dumnezeu de avort spontan!

Numele lui Dumnezeu de curvă adevărată!

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Un vis de coapse de femei

Avand cer si tavan

Fundurile și fundul acestor doamne

Foarte frumoase, care vin și pleacă.

Într-un balon de fuste vesele

Pe sunete drăguțe și porcine;

Şi fundul tău are aceste dungi,

Și idioții au mâneci!

Ciorapi albi pe ce viței fermi Atât de râzătorii și atât de bandativi Cu vârf, fără sfârșit sau termeni, Acest tren de momeală în pandantive Și cizme bine arcuite Picioare potrivite suficient de mari Plumb măsurat dansează în pași vii, ca și cum ar fi puțin obosiți O anumită transpirație Mirosind bine și nu, Spermă și umedă, și trouduculière, și coapsă, și ciorapi, plutește și se întoarce, veselă și moale, amestecată cu parfumuri de piele ca să ne înnebunească capetele pe care le au yotterii fără pălării. Observă cât de bine locul meu se află în acest bal fermecător: Sunt pe pământ, iar suprafața mea pare favorabilă aparent Dansatoarelor apetisante Care vor bine, se pare, pentru astfel de intenţii farseşti, Să se învârtă pe mine când e rândul meu, Acest lucru, printr-un privilegiu extraordinar în ele sau în mine, fără să mă rănească, dimpotrivă, Pentru că emoția dulce, dulce Que ces cinq cent mille chatouilles De petons vous caracolant A même les jambes, les couilles, Le ventre, la queue et le gland! Cântecele se opresc şi dansurile se opresc. Încearcă să-ți îndrepți privirile spre cer, spre cerul cel mare! Pe unul dintre ei stai pe faţa mea, aşa că limba mea între cele două găuri divine se mişcă din uşă în uşă, în căutarea unor tocanite bogate. Toate fundurile la rând vin generos să-mi aducă, fiecare în stilul său, acest adevărat banchet al unui adevărat gurmand. Mă trezesc, mă ating; Sunt eu, pulsul în galop.. Numele lui Dumnezeu de avort spontan! Numele lui Dumnezeu de adevărat bastard!

Un vis de coapse de femei

Avand cer si tavan

Fundurile și fundul acestor doamne Foarte frumos,

Care vin şi pleacă.

Într-un balon de fuste vesele

Pe sunete drăguțe și porcine;

Şi fundul tău are aceste dungi,

Și idioții au mâneci!

Ciorapi albi pe care vițeii sunt fermi

Atât de râzători şi de încântaţi Cu, în vârf,

Fără sfârşit, fără termeni Acest tren de momeală în pandantive

Şi cizme bine curbate

Picioarele sunt destul de mari.

Conduc dansuri măsurate

În pași vii,

Ca un pic obosit

O transpirație specială, miroase atât bine cât și rău

, Cum și umed și trouduculière,

Şi coapse înalte, şi ciorapi de jos,

Float și se întoarce, vesel și moale

Amestecat cu parfumuri de piele

Ne-a înnebunit minţile

Pe care youtres le au fără pălării.

Notați cât de bun locul meu este

Se trouve dans ce bal charmant :

Sunt pe pământ, şi suprafaţa mea

Pare propice aparent

Pentru dansatorii apetisanți

Care vor bine, se pare pentru

Astfel de intenții farse,

Învârtindu-se pe mine când îmi vine rândul,

Ce, de un extraordinar

Privilegiul în ele sau în mine,

Fără să mă rănească, dimpotrivă,

Pentru că emoţia dulce, dulce

Că aceste cinci sute de mii de gâdilaturi

De sărutări care te înconjoară

Chiar și picioarele, coaiele,

Burta, coada și glandul!

Cântecele se opresc şi dansurile se opresc.

Imediat, fese să pună în pas farmecele lor dense,

O, ceruri! unul dintre ei, stai chiar pe fața mea,

Așa că limba mea între cele două găuri

Divine val de la usa la usa

La căutarea tocanelor bogate.

Toate fundurile la rând

veniți cu generozitate să Mă aduceți,

Fiecare în stilul său, Acest adevărat banchet al unui adevărat gurmand.

Mă trezesc, mă ating;

Eu sunt, pulsul în galop.

Numele lui Dumnezeu de avort spontan!

Numele lui Dumnezeu de curvă adevărată!

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Când te văd trecând, O, dragul meu, indolent, La cântecul instrumentelor care se sparg pe tavan, Suspendându-ți mersul armonios și lent, Și rătăcind oboseala privirii tale adânci; Când contemplu, prin focul gazului care o colorează, Fruntea ta palidă, înfrumusețată de o atracție morbidă, Unde torțele serii luminează zorii, Și ochii tăi atrăgători ca cei ai unui portret, îmi spun: Ce frumos este! și ciudat de proaspăt! Memoria masivă, regală și grea, Coroana, și inima lui, zdrobită ca o piersică, Este coaptă, ca și trupul său, pentru dragostea învățată. Ești fructul toamnei cu arome suverane? Ești un vas funerar care așteaptă câteva lacrimi, un parfum care te face să visezi la oaze îndepărtate, o pernă mângâietoare sau un coș cu flori? Știu că există ochi, cei mai melancolici, care nu ascund secrete prețioase; Sicrie frumoase fără bijuterii, medalioane fără moaște, mai goale, mai adânci decât voi, o, Ceruri! Dar nu este suficient ca tu să fii aparența, Pentru a bucura o inimă care fuge de adevăr? Ce contează cât de prost sau indiferent ești? Mască sau decor, salut! Îmi place frumusețea ta.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Bărbatul şi femeia

L'homme est la plus élevée des créatures; la femme est le plus sublime des idéaux. Omul este cea mai înaltă dintre creaturi; femeia este cea mai sublimă dintre idealuri.. Dumnezeu a făcut pentru om un tron; pentru femeie un altar.. Tronul înălţă; altarul sfinţeşte.. L'homme est le cerveau, la femme le coeur. Bărbatul este creierul, femeia este inima.. Creierul face lumina, inima face dragostea.. Lumina este roditoare, dragostea se ridică.. L'homme est fort par la raison; la femme est invincibil prin lacrimi. Raţiunea convingă; lacrimile mişcă. L'homme est capable de tous les héroïsmes; la femme de tous les martyrs. L'homme este capabil de toate eroiile, femeia de toate martiriile.. L'héroïsme ennoblit; le martyre sublime (Eroismul înnobilizat, martiriul sublim). L'homme la suprematie; la femme la preferenţă. Suprematie înseamnă forţă; preferenţă reprezintă le droit.. L'homme este un geniu, femeia un înger. Le genie est incommensurable; l'ange indéfinissable. Aspiratia omului este cea mai mare glorie; aspiratia femeii este cea mai mare virtute.. La gloria face tot ce este mare; virtutea face tot ce este divin. L'homme este un Code; la femme un Evangile. Le Cod corectează; l'Evangelile, parfait, L'homme pense; La femme songe. Să gândeşti, e să ai pe cap o larvă; să gândeşti, e să ai pe frunte o aurelă.. L'homme este un ocean; la femme este un lac. Oceanul la perla care orne; lac, poezia care iluminează. L'homme est un aigle qui vole; la femme est le rossignol qui chante. Omul este un vultur care zboară; femeia este un rossignol care cântă.. Să zbori, e să domine spaţiul, să cânţi, e să cucereşti sufletul.. L'homme est un temple; la femme est le Sanctuaire.. Înaintea Templului ne descoperim noi; în faţa Sanctuarului ne agenouillons. Enfin: L'homme est placé où finit la terre; la femme où commence le ciel. L'homme este plasat unde se termină la terre; femeia unde începe cerul. ».

                            ∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞ 

Văzând plăcile în această dimineață

Nu mi-am zis, " " Ei sunt bogaţii.

haine ale săracilor Nici modestie democratică

Vrea să-şi acopere durerea de mine, Nici libertatea în onoare

Faptul că acum imităm Frunzele, o, libertate

Nici casele, nici pămîntul,

Flambent pentru că vom pleca pentru a nu mai fi

Nici aceste mâini agitate nu vor lucra

Mâine pentru noi toţi Nici măcar nu am fost spânzuraţi

Cei care nu au știut să se bucure de viață Ni

Chiar reînnoim lumea prin a o lua înapoi.

Bastilia știu că doar o reînnoiește

cei care sunt întemeiați în poezie

Paris parce que mon ami André Salmon s'y

Maria Ne-am întâlnit în

În timpul tinereții noastre

Atât fumători, cât și îmbrăcați sumar așteptând zorile

Iubit, iubit de aceleaşi cuvinte de care va avea nevoie

Schimbați sensul

Mici și încă nu știu să râdă

Masa şi cele două pahare au devenit un muribund care ne-a

Aruncat ultima privire a lui Orfeu

Paharele au căzut, s-au spart și noi

Am învățat să râdem. Am plecat în pelerinaj.

Peste străzi, prin păduri, prin păduri,

țări prin rațiune l-am văzut din nou pe margine

al râului pe care plutea Ophelia Who White

El plutea încă printre crini de apă.

În mijlocul cătunelor încântătoare, pe flaut cântând

L-am văzut lângă un mujik muribund

L-am văzut făcând asta sau cealaltă

în cinstea acelorași cuvinte care schimbă

În faţa copiilor şi spun toate aceste lucruri Amintire

Şi Avenir pentru că prietenul meu André Salmon se căsătorește.

Să ne bucurăm nu pentru că ne-a fost dat

Prietenia a fost râul care ne-a fertilizat

Terenuri riverane a căror abundență este

Nici pentru că

ochelarii noștri ne aruncă încă o dată

privirea lui Orfeu murind Nici pentru că

Am crescut atât de mult.

Ne-ar putea confunda ochii cu stelele

Nici pentru că plăcile se ciocnesc

Fereastra cetățenilor care sunt fericiți

timp de o sută de ani să aibă viață și

Nici pentru că sunt întemeiate în

Poezie, avem drepturi asupra versurilor.

care formează și desfac Universul Nici pentru că

putem plânge fără ridicol și că

Nu pentru că știm să râdem, nici pentru că fumăm

Şi să bem ca odinioară, să ne bucurăm

Pentru că este directorul Focului și poeților

Iubirea care umple, precum și lumina

Tot spațiul solid dintre stele

Dragostea vrea ca azi prietenul meu André Salmon să se căsătorească.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞ 

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞