AtheneaWillendorf

Hoteluri în Athenea Willendorf

🔴Mă vei găsi online🔴

Monday from 11:00 to 19:00 (GMT-5)

Tuesday from 11:00 to 19:00 (GMT-5)

Wednesday from 11:00 to 19:00 (GMT-5)

Thursday from 11:00 to 19:00 (GMT-5)

Friday from 11:00 to 19:00 (GMT-5)

꧁༒☬Despre mine☬༒꧂

Sunt o fată dulce și calmă, iubesc pacea și armonia în tot ceea ce fac. Mă consider o persoană foarte grijulie, întotdeauna dispusă să îi asculte și să îi susțină pe ceilalți. Desi am o fire linistita, sunt si foarte curioasa si iubesc sa explorez lucruri noi, mereu in cautarea unor experiente care sa ma scoata din zona mea de confort, dar fara sa imi pierd esenta. Îmi place ideea de a împărtăși momente de complicitate și conexiune profundă. Dacă ești cineva respectuos, afectuos și dornic să împărtășească noi aventuri, ne putem cunoaște mai bine.

De asemenea, sunt o fată supusă care se bucură de predare și de o conexiune profundă într-o relație bazată pe încredere reciprocă. Mă consider o persoană deschisă, dornică să exploreze și să învețe, întotdeauna într-un mediu de respect și comunicare clară. Apreciez foarte mult complicitatea, grija si intelegerea limitelor. Dacă ești cineva răbdător, respectuos și dornic să creeze o relație sigură și îmbogățitoare pentru amândoi, aș fi încântat să te cunosc.

Astăzi a fost o zi care a început într-un mod obișnuit, dar care a devenit una dintre acele zile pe care le prețuiesc în memoria mea.. M-am trezit la sunetul familiar al alarmei mele şi pregătit să fac faţă zilei.. După un duş rapid şi un mic dejun uşor, am decis să-mi schimb rutina şi să mă duc la o cafenea diferită de cea de obicei.. În timp ce mă bucuram de cafea şi flirteam prin carte, am observat o fată care stătea în colţ, cu urechile pe cap.. Ochii noştri s-au întâlnit şi, aproape ca şi cum pe impuls, am decis să-l abordez şi să încep o conversaţie.. S-a dovedit că avem gusturi muzicale similare, cântăreţi preferate în comun şi ne place să explorăm noi stiluri de îmbrăcăminte.. Vorbăria a curgat natural, ca şi cum ne-am fi cunoscut întreaga viaţă.. După ce am schimbat râsete şi experienţe, ne-am spus la revedere cu promisiunea de a ne întâlni din nou.. Am mers la cursurile mele la Academia de Dans cu un zâmbet pe fața mea, purtând energia pozitivă a acelei conversații plăcute.. Dansul a fost întotdeauna pasiunea mea, şi fiecare mişcare din studio este o expresie a dragostei mele pentru artă.. Ziua la academie a fost intensă dar plină de satisfacţii.. Am practicat coregrafia, perfecţionat tehnicile, şi am împărtăşit râsul cu colegii mei dansatori.. Fiecare zi de antrenament mă aduce cu un pas mai aproape de obiectivele mele profesionale, şi asta îmi umple inima cu satisfacţie.. După ore, am decis să fac o oprire specială înainte de a reveni acasă.. Am vizitat-o pe mama, care a fost întotdeauna cel mai mare sprijin al meu.. Am împărţit o cină mângâietoare, am amintit poveşti de familie şi ne-am bucurat de timpul petrecut împreună.. Iubirea ei şi cuvintele de încurajare sunt refugiul meu în mijlocul vieţii aglomerate a unui dansator.. Arrivând acasă, epuizat dar fericit, am reflectat pe zi.. Deşi a fost epuizant, a fost o serie de momente semnificative.. Făcând ceea ce iubesc, împărtășind cu noi prieteni și bucurându-mă de timp cu mama mea mi-a amintit de importanța de a valoriza fiecare zi.. Am căzut în pat epuizată cu certitudinea că, în ciuda provocărilor, construiesc o viaţă plină de experienţe semnificative şi oameni care fac călătoria mea mai specială..

Anticipation m-a învăluit în timp ce mă pregăteam pentru unul dintre cele mai excitante momente ale carierei mele de dans.. Today, I would perform at the majestic George Eliécer Gaitán Theater (Astăzi, aș cânta la majestatea George Eliécer Gaitán Theater). Magnitudinea acestui scenariu nu a scăpat din mintea mea, şi am simţit un amestec de nervozitate şi emoţie.. Începând de curând, am intrat în obişnuita mea rutină de antrenament.. Fiecare pas, fiecare rând, a fost crucial pentru a asigura că prezentarea mea ar fi fără de greş.. Costumele şi machiajul au adăugat o atingere specială la pregătire, transformându-mă într-o versiune înaltă a mea.. Ajungând la teatru, magnificenţa clădirii m-a impresionat încă o dată.. Tavanele înalte, detaliile arhitecturale elegante şi istoria care emană din fiecare colţ au creat o atmosferă unică.. Realitatea că am fost de gând să danseze pe acea scenă prestigioasă m-a umplut cu emoție. În spatele scenei, am împărtăşit râsete şi cuvinte de încurajare cu partenerii mei de dans.. "Camaraderia dintre noi a uşurat nervii care plutiseră în aer".. Ne-am ajutat reciproc să ne asigurăm că totul era în regulă, de la costume la coregrafie.. A venit timpul să treci pe scenă.. Luminile de la teatru au dispărut, iar murmurul publicului a anticipat începutul spectacolului.. Cu fiecare pas pe care l-am făcut spre scenă, am simţit vibraţia emoţiei în aer.. Când am intrat în lumina reflectoarelor, audienţa a devenit o mare de feţe nelimitate.. Muzica a început, şi muşchii mei au sincronizat cu melodia familiară.. Fiecare mişcare era infuzată cu pasiune şi dedicare.. Coregrafia s-a desfăşurat cu graţie, şi am devenit complet scufundat în arta dansului.. Energia publicului s-a manifestat în aplauze şi în vânturi, care mi-au alimentat performanţa pe scenă.. Fiecare salt, fiecare întoarcere, a fost o celebrare a anilor de dedicare şi dragoste pentru dans.. Conexiunea dintre muzică, mişcare şi public a creat o experienţă unică şi de neuitat.. La sfârşitul prezentării, aplauzele au răsunat prin teatru ca o undă de recunoaştere.. Am plecat cu mulţumirea, simţind gratificarea de a fi împărtăşit pasiunea mea cu o astfel de audienţă apreciativă.. Teatrul Jorge Eliécer Gaitán a devenit locul unde a avut loc unul dintre cele mai memorabile capitole ale carierei mele, o zi pe care o voi preţui mereu în inima mea ca o victorie asupra provocărilor şi o celebrare a dansului pe care îl iubesc..

Ziua a început plină de aşteptări şi energie pentru repetiţii în Medellin.. O prezentare importantă venea, şi eram cu toţii dedicaţi să atingem perfecţiunea în fiecare mişcare.. Totuşi, de la începutul procesului, lucrurile au început să se complice.. Coreografiile nu au curgat aşa cum ne-am aşteptat.. Fiecare pas părea să se rătăcească peste următorul, şi frustrarea a luat-o peste.. Stress era palpabil în aer, şi în mijlocul tensiunii, dezaprobări au apărut.. O discuţie intensă a izbucnit între o colegă de clasă şi mine, fiecare apărând viziunea ei despre coregrafie.. Cuvintele ascuţite au resonat în studio, iar armonia de care aveam nevoie pentru succesul prezentării noastre era înfloritoare.. Din fericire, într-un moment de claritate, am realizat că lucrăm spre acelaşi scop.. Am decis să punem deoparte diferenţele noastre şi să ne concentrăm pe găsirea unui compromis care să beneficieze întregul grup.. După o discuţie calmă şi gândită, am reuşit să ne împăcăm, recunoscând că presiunea momentului a afectat comunicarea.. Grupul, deşi relevat de rezolvarea disputei, încă simţea tensiunea construită.. Am decis să luăm o pauză şi să găsim un restaurant din apropiere pentru a ne relaxa şi reîncărca.. Ne-am împărtăşit râsul şi poveştile în timp ce ne-am bucurat de mâncare, şi camaraderia a crescut din nou.. Cu toate acestea, îngrijorarea a intrat în gândurile noastre din nou când am primit vestea că unul dintre colegii noştri de clasă şi-a rănit genunchiul în timpul repetiţiei.. Aerul a devenit gros cu incertitudine.. Eram la câteva zile distanţă de spectacol şi ne confruntam cu posibilitatea de a rearanja întreaga coregrafie.. După un moment de şoc, ne-am întâlnit ca grup pentru a discuta opţiunile noastre.. Am decis să-l susţinem pe partenerul nostru rănit şi să ajustăm coregrafia pentru a se adapta situaţiei sale.. Solidaritatea era evidentă, şi toată lumea era angajată să facă ce era necesar pentru a face prezentarea de succes, chiar dacă asta însemna să facă schimbări de ultim moment.. Drumul spre prezentare a devenit mai provocator, dar adversitatea ne-a adus chiar mai aproape împreună ca echipă.. Incertitudinea şi stresul au devenit forţa care a condus la perfecţionarea fiecărui detaliu.. În ciuda obstacolelor, prezentarea din Medellin a fost efectuată cu succes, iar aplaudă audienței a rezonat ca un testament al rezistenței și dedicării noastre..

♥ Marea mea aventură într-un sat columbian ♥

Călătoria mea la Fresno, Tolima nu a fost doar o scufundare în natură și cultura cafelei, ci și o oportunitate de a întâlni oameni incredibili care au lăsat o impresie profundă asupra mea. Acest mic municipiu, cu peisajele sale verzi și cafeaua sa faimoasă în întreaga lume, m-a primit într-un mod pe care nu-l voi uita niciodată..

Day 1: Sosirea și căldura Doña María Am ajuns în Fresno într-o zi însorită, după o călătorie care mi-a permis să mă bucur de peisajul montan și de aerul curat. Prima mea oprire a fost o fermă de cafea condusă de Doña María, o femeie mai în vârstă, cu mâinile lucrate pe câmp, dar cu un zâmbet care lumina totul. Din momentul în care am ajuns, m-a făcut să mă simt ca acasă.

Doña Maria m-a întâmpinat cu o cafea proaspăt preparată și mi-a povestit despre viața ei în Fresno. Mi-a povestit cum bunicii ei au plantat primii cafenieri la acea fermă și cum ea a continuat tradiția familiei. Am vorbit ore în șir în timp ce eu mă bucuram de liniștea fermei, înconjurată de natură. În acea noapte, am dormit într-o cameră simplă, dar confortabilă, în timp ce briza răcoroasă de la munți m-a legat la somn.

Day 2: A doua zi, am avut norocul să-l întâlnesc pe Don Carlos, un fermier care este pasionat de munca sa, care a fost însoțit de un grup de oameni care au învățat să cultive cafea. El a făcut parte dintr-un tur care ne-a dus să explorăm una dintre cele mai vechi ferme de cafea din zonă. Don Carlos, cu pălăria sa tipică din regiune și bastonul de lemn, era un om cu puține cuvinte, dar cu o cunoaștere profundă a cultivării cafelei..

Am fost surprins de răbdarea cu care ne-a explicat fiecare pas al procesului, de la selectarea celor mai bune boabe până la prăjire. „Fiecare ceașcă de cafea are o poveste”, mi-a spus el în timp ce îmi arăta cum sunt culese manual boabele. Cu ajutorul lui, am reușit să-mi aleg singur boabe de cafea, o sarcină care părea simplă, dar care necesita multă îndemânare. Am învățat să apreciez și mai mult fiecare înghițitură de cafea pe care o bem zilnic.

După tur, ne-am așezat să luăm o delicioasă „lechona tolimense” pentru prânz, pe care am împărțit-o cu ceilalți vizitatori. A fost un moment de convivialitate în care l-am ascultat pe Don Carlos împărtășind anecdote din viața sa și dragostea sa pentru mediul rural. “Cafea este mai mult decât un job, este viața noastră”, ne-a spus cu mândrie.

Day 3: Aventura pe Cerro Gualí cu Laura și Andrés În a treia zi am decis să merg pe Cerro Gualí, și acolo i-am întâlnit pe Laura și Andrés, un cuplu tânăr care vizitau și Fresno. Din primul moment, ne-am conectat prin pasiunea noastră pentru natură. Împreună am pornit în urcare, care s-a dovedit a fi mai dificilă decât ne așteptam. Cu toate acestea, glumele lui Andres și energia Laurei au făcut călătoria distractivă.

În timpul drumeției, am vorbit despre călătoriile noastre respective. Laura era fotograf amator, iar pe măsură ce urcam, ea surprindea în mod constant fiecare detaliu al peisajului. Andres, pe de altă parte, era un aventurier născut, mereu în căutarea următoarei provocări. M-au încurajat să continui pe măsură ce panta se înăsprea, și în cele din urmă am ajuns în vârf, unde am rămas fără cuvinte la vederea uluitoare a Văii San Juan..

Dupa drumetie, am decis sa mergem cu totii trei la unul dintre bazinele naturale din zona pentru a ne racoriti. Ne-am petrecut după-amiaza discutând și râzând în timp ce ne relaxam în apele cristaline. A fost una dintre acele zile când simţi că eşti exact unde ar trebui să fii.

Day 4: Ultima zi a calatoriei mele a fost un amestec de nostalgie si recunostinta, dar am avut parte de o zi minunata. M-am întors în piaţa principală, unde am întâlnit-o pe Doña Rosa, o vânzătoare de la piaţa locală pe care mi-o recomandase Don Carlos. Avea un stand plin de fructe exotice si dulciuri tipice. Mi-a oferit să încerc niște achiras de casă și mi-a explicat în detaliu cum se fac, cu o bunătate care mi-a amintit cât de cald este orașul..

Înainte de a mă întoarce, mi-am luat rămas bun de la Doña María, care mi-a dat un pachet de cafea de la ferma ei. „Așa că poți lua o bucată din Fresno cu tine oriunde mergi”, mi-a spus ea cu un zâmbet. Am simtit ca nu numai ca ii luasem cafeaua cu mine, dar si dragostea ei si tot ce am invatat de la oamenii pe care i-am intalnit..

Această călătorie a fost mult mai mult decât o vizită într-un loc frumos. A fost o experiență îmbogățitoare, plină de oameni care, cu simplitatea și înțelepciunea lor, m-au învățat să apreciez lucrurile mărunte din viață. Fresno, cu oamenii săi călduroși și pământul fertil, a câștigat un loc special în inima mea.