AprilKershaw

April: Călătoria unei tinere femei spre emancipare

April era o tânără plină de viață, fermecătoare și îndrăzneață. Avea o privire răutăcioasă care strălucea de dorința de a descoperi lumea, un zâmbet care atragea atenția fără să o ceară și o energie contagioasă care lumina fiecare cameră în care intra.. Era frumoasă, într-adevăr — o frumuseţe naturală, aproape insolentă — dar nu asta o definea.. Ceea ce o făcea cu adevărat unică era setea ei de independență, spiritul ei liber și dorința ei arzătoare de a deveni stăpână a propriului destin..

Încă de la o vârstă fragedă, April visa la altceva. Nu doar de aventuri sau de peisaje îndepărtate, ci de o viață în care să decidă totul: alegerile, viitorul, iubirile și pasiunile.. Elle ne voulait pas seulement vivre: Voia să construiască, să aleagă, să refuze, să înceapă din nou. Voia să fie o femeie puternică, liberă, încrezătoare — o femeie împuternicită, cum îi plăcea să spună, cu acest cuvânt pe care l-a învățat din spaniolă și pe care îl rostea cu un accent râzător..

April nu suporta ideea de a fi închisă într-o viaţă trasată. Convenţiile sociale o plictiseau, aşteptările societăţii o făceau să râdă — sau uneori să se înfurie. Ea a refuzat să fie redusă la un rol, la o cutie, la o imagine. Voia să exploreze lumea, să descopere alte culturi, să cunoască oameni care gândesc diferit, să înveţe, să greşească, să se îndrăgostească — poate — şi, cel mai important, să crească în felul ei..

Cu rucsacul plin de caiete de călătorie, cărți feministe și hărți vechi și zdrențuite, într-o zi s-a hotărât să plece. Departe de orașul său natal, departe de reperele sale. Nu fugea, nu. Ea a mers mai departe. A fost o evadare înainte, o căutare personală. Voia să simtă libertatea în pielea ei, în alegerile ei, în cuvintele ei.

Pe drum, Annie a întâlnit alte femei ca ea – curioase, curajoase, uneori rănite, dar întotdeauna în picioare. Împreună împărtăşeau poveşti, vise, speranţe. Aceste întâlniri o hrăneau pe Annie, îi dădeau forţe noi, o ajutau să-şi afirme vocea. A înţeles atunci că emanciparea nu este un scop fix, ci un proces, un drum presărat cu îndoieli, cu lupte, dar şi cu victorii intime..

April nu avea nevoie de permisiune pentru a exista pe deplin. A vrut să se iubească pe ea însăși, cu defectele și focurile ei, să învețe să spună nu fără să se justifice, să spună da fără să se teamă. A vrut să danseze singură pe o plajă, să scrie poezii la lumina unei lumânări, să dezbată într-o limbă străină, să plângă fără rușine, să râdă prea tare, să iubească fără limite. Ea a vrut sa traiasca totul.

Cu timpul, Annie a învățat că adevărata putere vine din interior. Nu o găsea în privirile admirative, nici în validarea exterioară. Era în abilitatea lui de a se ridica, de a alege din nou și din nou.

Nu era perfectă şi nici nu voia să fie. Era în viaţă. Şi a fost mai mult decât suficient.

Mă întreb la ce te gândeşti Când inimile noastre nu se întâlnesc Cum ar putea arăta transa Când te-ai pierdut din braţele mele Mă întreb la ce te gândeşti Dacă ştii că mă doare inima Că nu mai ştiu cum să dansez Văd minutele ca orele Paris, New York, închizi uşa Spune-mi că nu va dura mult Că va dura cât un cântec Marsilia, Roma Căutând serul care îmi va vindeca durerea Care va ameliora migrenele Mă întreb la ce te gândești Când inimile noastre nu se întâlnesc Cum ar putea arăta transa Când te-ai pierdut din braţele mele Mă întreb la ce te gândeşti Dacă ştii că mă doare inima Că nu mai ştiu cum să dansez Că văd minutele ca orele Berlin, Tokyo Sunt doar cuvinte Oricât de mult mi-aş zdrobi ego-ul Rămâne lipsa pielii tale Los Angeles, da, mă părăseşti Ştiu că ne vom întâlni din nou Ştiu că te gândeşti la mine Mă întreb la ce te gândeşti Când inimile noastre nu se întâlnesc Cum poate arăta transa Când eşti pierdut departe de braţele mele Mă întreb la ce te gândeşti Dacă ştii că mă doare inima Că nu mai ştiu cum să dansez Că văd minutele (Ah-aah-ah, ah-aah-ah, ah-aah, ah-aah) Nu sunt eu cea pierduta fara bratele tale? În cele din urmă, nu ești tu cel care are o durere de inimă? Mă întreb la ce te gândeşti Când inimile noastre nu se întâlnesc Cum ar putea arăta transa Când te-ai pierdut din braţele mele Mă întreb la ce te gândeşti Dacă ştii că mă doare inima Că nu mai ştiu cum să dansez Că văd minutele ca orele Mă întreb la ce te gândeşti Când inimile noastre nu se întâlnesc Cum poate arăta transa Când te-ai pierdut din brațele mele Mă întreb la ce te gândești Dacă știi că inima mea doare Că nu mai ştiu cum să dansez Că văd minutele ca orele

Dă-mi inima ta Mâna ta şi restul Dă-mi ceea ce eşti Ce eşti Spune-mi temerile tale Tristeţea şi restul Spune-mi cine eşti Cine eşti Îmi imaginez o lume O lume cerească Unde nimeni nu iese afară Unde nimeni nu rămâne Îmi imaginez un strigăt Strigătele tale în noapte Îmi imaginez atâtea lucruri despre tine Poate că uneori sunt tu Îmi imaginez un cuib de poveşti cu cuvinte triste Îmi imaginez un pat, o insomnie complice Îmi imaginez un eu care se îneacă în viciile tale Fără credință, fără lege, mă strecor printre ochiuri Îmi imaginez un bărbat, o femeie, o doică Care nu vede decât o clonă a mea în înregistrările mele Un mare zgomot în sufletul meu de novice Voi ajunge acasă târziu pentru că nu mai văd riscurile Te rog dă-mi inima ta Dă-mi ceea ce eşti Ce eşti Spune-mi temerile tale Spune-mi cine eşti Cine eşti Vreau să văd din nou lumea de altădată Cel pe care lumea nu-l cunoaşte Vreau să văd din nou umbra celuilalt tu Cel pe care lumea nu-l cunoaşte Vreau să văd din nou lumea de altădată Cel pe care lumea nu-l cunoaşte Vreau să văd din nou în tine tot ce nu sunt Spune-mi pe cine iubeşti şi mai presus de toate Te rog dă-mi inima ta Dă-mi ceea ce eşti Ce eşti Spune-mi temerile tale Spune-mi cine esti te rog dă-mi inima ta Dă-mi ceea ce eşti Ce eşti Spune-mi temerile tale Spune-mi cine eşti Cine eşti

Să-i facă pe toţi marchizii de Sade să pălească Să-i facă pe toţi curvele din port să roşească Să-i facă pe toţi ecourile să strige Să fac zidurile Ierihonului să se cutremure Te voi iubi Să fac iadul să ardă în ochii tăi Dumnezeu Să-ţi ridice sânii şi toţi sfinţii Să se roage şi să ne implore mâinile Te voi iubi Te voi iubi cum nimeni nu te-a iubit vreodată Te voi iubi mai mult decât ţi-ai imaginat în visele tale. Te voi iubi Te voi iubi Cum nimeni n-a îndrăznit să te iubească Te voi iubi Cum mi-a plăcut atât de mult să fiu iubit Te voi iubi. Te voi iubi Să îmbătrânesc, să fac noaptea albă Să fac lumina să ardă până la zi Să ard până la pasiune şi nebunie Te voi iubi, te voi iubi cu iubire Să ne înconjoare, să ne închidă ochii Să ne facă să suferim, să ne facă să murim Să ne ducem sufletele în al şaptelea cer Să credem că suntem morţi şi să mai facem dragoste Te voi iubi Te voi iubi cum nimeni nu te-a iubit vreodată Te voi iubi mai mult decât ţi-ai imaginat în visele tale. Te voi iubi Te voi iubi Cum nimeni n-a îndrăznit să te iubească Te voi iubi Cum mi-a plăcut atât de mult să fiu iubit Te voi iubi. Te voi iubi

Îi cunosc pe cei care se învârt în cercuri Sau se plimbă de-a lungul zidurilor numărând anotimpurile Noi începuturi care nu duc nicăieri Războinici la televizor, eroi în sufrageria mea Am citit poveşti adevărate Dar întrebarea pe care mi-o pun mereu: Unde aş putea găsi

Vezi, e mult mai bine Când eşti încrezător Când ai putere şi speranţă în vârful degetelor Să merg mai departe fără să mă tem de nimic Să bat la uşa necunoscutului fără nici o reţinere Dar întrebarea pe care mi-o pun mereu: Unde aş putea găsi când mă duc în pădure Să-mi cadă braţele ca degetul mic Am găsit nişte pietricele Dar întrebarea pe care mi-o pun Unde aș putea găsi

Am plâns încă două ore Pe cutia ta de biscuiți Faimoasa cu literele New Hampshire Călătoria ta în dragoste Cu Adèle de Bayeux Mi se pare ridicol numele ei Seamănă cu o marcă de pulover Vrea să mă cunoască Să luăm prânzul Împreună Sunt sigură că mă va adora Şi a insistat atât de mult Oh, da, dar sunt geloasă Da, asta e, doar geloasă Sunt geloasă Mănânc chinezesc singură E convenabil, e chiar jos Te-am lăsat să mergi singur Acum îmi muşc degetele Mi-ai spus că e păcat Ea găteşte atât de bine Îi voi face supa mea cu nitroglicerină Bila si glutamatul se lupta in splina mea Imi spun asta de fiecare data Nu as mai manca mancare chineza Oh, da, sunt geloasă Da, asta e, doar geloasă Sunt geloasă Adele ta vrea să te vadă din nou Ea e liberă noaptea să-ţi vorbească din când în când Să zâmbim, să strângem dinţii E adevărat, e normal Nu am nimic împotrivă, nu vreau să fac scandal Pentru voi doi e important, dar asta e arta geloziei mele Să nu știu să-ți spun Da, mă face puțin ciudat Că voiați să vă revedeți Și da, sunt geloasă Da, asta e doar geloasă Oh, da, sunt geloasă Da, asta e doar geloasă Sunt geloasă