AntoCrus

Fiecare bucată din viaţa mea are ceva de-al tău şi asta nu e nimic extraordinar. Ştii asta la fel de bine ca mine.. Totuşi, vreau să-ţi spun ceva. Când spun toate parcelele, nu mă refer doar la asta de acum, la asta de a te aştepta şi aleluia să te găsesc, şi să te pierd, şi să te găsesc din nou, şi sper că nimic altceva.. Nu vreau să spun că dintr-o dată spui, voi plânge și eu cu un nod discret la gât, bine va plânge. Şi să ne protejeze o ploiţă nevăzută şi poate că de aceea va răsări soarele.. Nu mă refer doar la faptul că, zi de zi, să măresc stocul de mici şi decisive compliciuni, sau că eu pot sau cred că pot transforma eşecurile în victorii, sau să-mi faci darul dulce al ultimei tale disperări.. nu. E mult mai grav.. Când spun toate parcelele, vreau să spun că în plus faţă de acel cataclism dulce, îmi rescrii şi copilăria, acea vârstă în care spui lucruri adulte şi solemne şi adulţii solemni le sărbătoresc, iar tu ştii că nu merge.. Vreau să spun că rearanjați adolescența mea, acel timp când am fost un bătrân încărcat cu suspiciuni, și știi în schimb extrage din acest pustiu, germenul meu de bucurie și să-l udă privind. Vreau să spun că tu îmi scutură tinereţea, acel vas pe care nimeni nu l-a luat niciodată în mâini, acea umbră pe care nimeni nu s-a apropiat de umbra ei, iar tu în schimb ştii să o scutură până când încep să cadă frunzele uscate, şi ramura adevărului meu rămâne fără dovadă.. Vreau să spun că tu îmi îmbrăţişezi maturitatea, acest amestec de uimire şi experienţă, acest strâns colţ de suferinţă şi zăpadă, acest bec care luminează moartea, această prăpastie a vieţii sărace.. Vezi tu, e mult mai grav, mult mai grav, pentru că prin aceste cuvinte şi alte cuvinte, vreau să spun că nu eşti doar fata dragă care eşti, ci şi femeile splendide sau precaute pe care le-am iubit sau vreau să le iubesc.. Pentru că datorită vouă am descoperit, (veţi spune că era timpul şi cu dreptate), că dragostea este un golf frumos şi generos, care se luminează şi se întunecă, după cum vine viaţa, un golf unde navele vin şi pleacă, vin cu păsări şi semne, şi pleacă cu sirene şi nori.. Un golf frumos și generos, Unde navele vin și pleacă. Dar tu, te rog, nu pleca.
 

Fiecare bucată din viaţa mea are ceva de-al tău şi asta nu e nimic extraordinar. Ştii asta la fel de bine ca mine.. Totuşi, vreau să-ţi spun ceva. Când spun toate parcelele, nu mă refer doar la asta de acum, la asta de a te aştepta şi aleluia să te găsesc, şi să te pierd, şi să te găsesc din nou, şi sper că nimic altceva.. Nu vreau să spun că dintr-o dată spui, voi plânge și eu cu un nod discret la gât, bine va plânge. Şi să ne protejeze o ploiţă nevăzută şi poate că de aceea va răsări soarele.. Nu mă refer doar la faptul că, zi de zi, să măresc stocul de mici şi decisive compliciuni, sau că eu pot sau cred că pot transforma eşecurile în victorii, sau să-mi faci darul dulce al ultimei tale disperări.. nu. E mult mai grav.. Când spun toate parcelele, vreau să spun că în plus faţă de acel cataclism dulce, îmi rescrii şi copilăria, acea vârstă în care spui lucruri adulte şi solemne şi adulţii solemni le sărbătoresc, iar tu ştii că nu merge.. Vreau să spun că rearanjați adolescența mea, acel timp când am fost un bătrân încărcat cu suspiciuni, și știi în schimb extrage din acest pustiu, germenul meu de bucurie și să-l udă privind. Vreau să spun că tu îmi scutură tinereţea, acel vas pe care nimeni nu l-a luat niciodată în mâini, acea umbră pe care nimeni nu s-a apropiat de umbra ei, iar tu în schimb ştii să o scutură până când încep să cadă frunzele uscate, şi ramura adevărului meu rămâne fără dovadă.. Vreau să spun că tu îmi îmbrăţişezi maturitatea, acest amestec de uimire şi experienţă, acest strâns colţ de suferinţă şi zăpadă, acest bec care luminează moartea, această prăpastie a vieţii sărace.. Vezi tu, e mult mai grav, mult mai grav, pentru că prin aceste cuvinte şi alte cuvinte, vreau să spun că nu eşti doar fata dragă care eşti, ci şi femeile splendide sau precaute pe care le-am iubit sau vreau să le iubesc.. Pentru că datorită vouă am descoperit, (veţi spune că era timpul şi cu dreptate), că dragostea este un golf frumos şi generos, care se luminează şi se întunecă, după cum vine viaţa, un golf unde navele vin şi pleacă, vin cu păsări şi semne, şi pleacă cu sirene şi nori.. Un golf frumos și generos, Unde navele vin și pleacă.