AlexaViera

🦋 Bine ai venit în jurnalul Alexa 🦋

🌟Despre mine🌟

⚡Numele meu este Alexa și dacă există ceva care mă caracterizează, este dualitatea din mine. Aspectul meu atrage de obicei privirile; am o frumusețe care, se spune, este greu de ignorat. Ochii mei strălucesc ca și cum ar prinde ultimele sclipiri ale apusului de soare, iar zâmbetul meu are capacitatea de a lumina chiar și cele mai gri zile. Prezenta mea este adesea perceputa ca o adiere de prospetime, o briza blanda in mijlocul rutinei zilnice.. Mă străduiesc să fiu bună și înțelegătoare, tratându-i pe cei din jurul meu cu respectul și căldura pe care cred că o merită. Totuşi, există o faţetă a mea care nu este întotdeauna vizibilă cu ochiul liber. Deși dulceața mea este autentică, am și o latură mai senzuală, o eleganță înnăscută care se manifestă în modul în care mă mișc și interacționez cu lumea. Nu fac asta cu intenția de a seduce, ci este o extensie a încrederii mele și a felului în care mă simt despre mine. Este o parte integrantă a cine sunt, o reflectare a înțelegerii mele de sine și a capacității mele de a mă conecta cu ceilalți în moduri mai profunde și mai complexe.. Dar nu te lasa pacalit de aparentele mele calmuri. Bunătatea mea este ceva ce apreciez profund, dar nu este infinită sau de neclintit.. Când cineva mă dezamăgește sau mă lasă în urmă, pot să arăt o față mai dură și mai hotărâtă. Respectul şi încrederea mea sunt comori care trebuie câştigate şi preţuite. Când se despart, atitudinea mea se schimbă și devin cineva mult mai sever. Nu îmi este teamă să mă apăr sau să stabilesc limite clare, iar această determinare este la fel de importantă pentru mine ca și bunătatea mea.. Pe scurt, sunt un set de contraste: un amestec de dulceață și senzualitate, de bunătate și fermitate. Aceste calități formează un întreg care mă definește și care, sper, oferă o imagine completă a cine sunt cu adevărat.. Viața mea este un dans între blândețe și tărie, și fiecare dintre aceste aspecte contribuie la persoana pe care o vezi în fața ta.⚡

⚡Numele meu este Alexa, si daca exista un lucru care ma caracterizeaza, este dualitatea pe care o port in mine.. Aspectul meu atrage adesea privirile; am o frumusețe care, se spune, este greu de ignorat. Ochii mei stralucesc ca si cum ar prinde ultimele straluciri ale apusului de soare, iar zambetul meu are capacitatea de a lumina chiar si cele mai gri zile.. Prezenta mea este adesea perceputa ca o suflare de prospetime, o briza blanda in mijlocul rutinei zilnice. Mă străduiesc să fiu bună și înțelegătoare, tratându-i pe cei din jurul meu cu respectul și căldura pe care cred că o merită. Cu toate acestea, există o parte a mea care nu este întotdeauna atât de vizibilă cu ochiul liber.. Desi dulceața mea este autentică, am și o latură mai senzuală, o eleganță înnăscută care se manifestă în modul în care mă mișc și interacționez cu lumea.. Nu fac asta cu intenția de a seduce, ci este o extensie a încrederii mele și a felului în care mă simt despre mine. Este o parte integrantă a cine sunt, o reflectare a înțelegerii mele de sine și a capacității mele de a mă conecta cu ceilalți în moduri mai profunde și mai complexe.. Dar nu te lasa pacalit de aparentele mele linisti. Bunătatea mea este ceva ce apreciez profund, dar nu este infinită sau de neclintit. Când cineva eșuează sau mă dezamăgește, pot arăta o parte mai dură, mai hotărâtă. Respectul si increderea mea sunt comori ce trebuie castigate si pretuite. Când sunt rupte, atitudinea mea se schimbă și devin cineva mult mai sever. Nu îmi este teamă să mă apăr sau să stabilesc limite clare, iar această determinare este la fel de mult o parte din mine ca și blândețea mea. Pe scurt, sunt un set de contraste: un amestec de dulceață și senzualitate, bunătate și fermitate. Aceste calități formează un întreg care mă definește și care, sper, oferă o imagine completă a cine sunt cu adevărat.. Viata mea este un dans intre tandrete si putere, si fiecare dintre aceste aspecte contribuie la persoana pe care o vezi in fata ta..⚡

⚡Numele meu este Alexa și dacă există ceva care mă caracterizează, este dualitatea pe care o port în mine. Aspectul meu atrage de obicei privirile; Am o frumusețe care, se spune, este greu de ignorat. Ochii mei strălucesc ca și cum ar fi prins ultimele imagini ale apusului de soare, iar zâmbetul meu are capacitatea de a lumina chiar și cele mai sumbre zile. De multe ori prezența mea este percepută ca o adiere de răcoare, o briză blândă în mijlocul vieții de zi cu zi. Mă străduiesc să fiu bun și înțelegător, tratându-i pe cei din jurul meu cu respectul și căldura pe care cred că o merită. Cu toate acestea, există o fațetă a mea care nu este întotdeauna vizibilă cu ochiul liber. Deși dulceața mea este autentică, am și o latură mai senzuală, o eleganță înnăscută care se manifestă în modul în care mă mișc și interacționez cu lumea. Nu fac asta cu intenția de a seduce, ci este o extensie a încrederii mele și a ceea ce simt despre mine însumi. Este o parte integrantă a cine sunt, o reflectare a înțelegerii mele de sine și a capacității mele de a mă conecta cu ceilalți într-un mod mai profund și mai complex.. Dar nu te lasa pacalit de aparentele mele calmuri. Bunătatea mea este ceva ce apreciez profund, dar nu este nici infinită, nici de neclintit. Când cineva mă lasă în jos sau mă dezamăgește, pot arăta o parte mai dură și mai hotărâtă. Respectul și încrederea mea sunt comori care trebuie câștigate și prețuite. Când se rup, atitudinea mea se schimbă și devin mult mai severă. Nu îmi este teamă să mă apăr sau să stabilesc limite clare, iar această determinare este la fel de mult parte din mine ca și blândețea mea. Pe scurt, eu sunt un set de contraste: un amestec de blândețe și senzualitate, bunătate și fermitate. Aceste calități formează un întreg care mă definește și care, sper, oferă o viziune completă a cine sunt cu adevărat. Viața mea este un dans între tandrețe și putere, și fiecare dintre aceste aspecte contribuie la persoana pe care o vezi în fața ta.⚡

 🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁 

🌵RULES OF MY ROOM (Rugă de la camera mea) 🌵

1. Fii bun si respectuos
2. Nu cereți gratuit în schimbul nimicului
3. Îmi place să păstrez o atmosferă plăcută în camera mea de zi, nu o schimb
4. Nu dau informații personale

🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁

🌴Locurile mele preferate🌴

🌊De când îmi amintesc, marea a fost refugiul meu, sursa mea de inspirație și sursa mea constantă de seninătate. Fiecare val care se loveşte de mal pare să aibă propria şoaptă, o melodie unică pe care numai eu o pot interpreta. Marea este mai mult decât un loc pentru mine; este o extensie a ființei mele, un spațiu în care mă simt în armonie completă cu lumea. Îmi amintesc prima dată când am simţit nisipul sub picioarele mele desculţe. Era un apus de soare auriu, iar cerul se topea în nuanțe portocalii și roz, în timp ce valurile sărutau plaja cu blândețe. Senzația nisipului cald pe pielea mea și murmurul constant al mării m-au învăluit într-un calm de nedescris. În acele momente, stresul vieții de zi cu zi a dispărut și mi-am dat seama că mi-am găsit locul. Fiecare vizită la mare este o experiență înnoită. Briza mării îmi mângâie fața cu o răcoare care nu poate fi găsită nicăieri în altă parte. Mă pierd în valurile care se învârt, privind cum orizontul se pierde într-un amestec nesfârșit de apă și cer. Pescărușii, cu strigătele lor vesele, par a fi gardienii acestui regat acvatic, iar eu mă simt norocoasă să fiu un spectator privilegiat al dansului lor liber și nestingherit.. Pe mare, găsesc o pace care e greu de descris. Imensitatea oceanului, vastitatea lui nesfârşită, îmi aminteşte cât de mic sunt în marea schemă a lucrurilor, dar nu într-un mod care să mă facă să mă simt nesemnificativ.. Dimpotrivă, mă face să mă simt conectată la ceva mult mai mare, la o forţă primordială care a existat din timpuri imemoriale.. Fiecare val care se apropie și apoi se retrage este o reamintire constantă a efemerității vieții și a frumuseții care se găsește în simplitatea lucrurilor.. Liniștea mării îmi oferă și un spațiu pentru reflecție și introspecție. Merg pe malul mării, paşii mei marchează o cărare efemeră în nisip şi îmi las gândurile să curgă liber. Uneori stau pe plajă cu o carte în mână, cufundându-mă în povești care mă transportă în locuri îndepărtate, în timp ce ascult murmurul neîncetat al apei. Alteori, închid pur și simplu ochii și las sunetul valurilor să mă învăluie într-o meditație profundă..🌊

🌊De când mă ştiu, marea a fost refugiul meu, sursa mea de inspiraţie şi sursa mea constantă de linişte.. Fiecare val care se lovește de țărm pare să aibă propria șoaptă, o melodie unică pe care numai eu știu să o interpretez. Marea este mai mult decât un loc pentru mine, este o extensie a ființei mele, un spațiu în care mă simt în deplină armonie cu lumea. Îmi amintesc prima dată când am simțit nisipul sub picioarele mele goale. Era un apus auriu, iar cerul se topea în nuanțe de portocaliu și roz, în timp ce valurile sărutau cu blândețe plaja.. Senzația nisipului cald pe piele și murmurul constant al mării m-au învăluit într-un calm de nedescris.. În acele momente, stresul vieții de zi cu zi a dispărut și mi-am dat seama că mi-am găsit locul. Fiecare vizită la mare este o experiență reînnoită. Briza mării îmi mângâie fața cu o prospețime ce nu se găsește nicăieri altundeva. Mă pierd în valurile care se învârt, privind cum orizontul se pierde într-un amestec nesfârșit de apă și cer. Pescărușii, cu strigătele lor vesele, par a fi gardienii acestui tărâm acvatic, iar eu mă simt norocos să fiu un spectator privilegiat al dansului lor liber și nestingherit.. Pe mare, găsesc o pace care e greu de descris. Imensitatea oceanului, imensitatea lui nesfârşită, îmi aminteşte cât de mic sunt în marea schemă a lucrurilor, dar nu într-un mod care să mă facă să mă simt nesemnificativ.. Dimpotrivă, mă face să mă simt conectat la ceva mult mai mare, la o forță primordială care a existat din timpuri imemoriale.. Fiecare val care se apropie și apoi se retrage este o reamintire constantă a impermanenței vieții și a frumuseții găsite în simplitatea lucrurilor. Liniștea mării îmi oferă, de asemenea, un spațiu de reflecție și introspecție. Merg de-a lungul malului, pașii mei marchează o cale efemeră în nisip, și las gândurile să curgă liber. Uneori stau pe plajă cu o carte în mână, cufundându-mă în povești care mă transportă în locuri îndepărtate în timp ce ascult murmurul neîncetat al apei.. Alteori, pur și simplu închid ochii și las sunetul valurilor să mă învăluie într-o meditație profundă..🌊

🌊De când îmi amintesc, marea a fost refugiul meu, sursa mea de inspirație și sursa mea constantă de liniște. Fiecare val care loveşte ţărmul pare să aibă propria murmurare, o melodie unică pe care numai eu o pot interpreta. Marea este mai mult decât un loc pentru mine; este o extensie a ființei mele, un spațiu în care mă simt în armonie totală cu lumea. Îmi amintesc prima dată când am simțit nisipul sub picioarele mele goale. Era un apus de soare auriu, iar cerul se topea în nuanțe de portocaliu și roz, în timp ce valurile sărutau cu blândețe plaja. Senzația nisipului fierbinte pe pielea mea și murmurul constant al mării m-au învăluit într-o liniște de nedescris. În acele momente, stresul vieții de zi cu zi a dispărut și mi-am dat seama că mi-am găsit locul. Fiecare vizită la mare este o experiență reînnoită. Briza mării îmi mângâie fața cu o răcoare care nu se găsește nicăieri în altă parte. Mă pierd în valurile care se leagănă, privind orizontul pierdut într-un amestec infinit de apă și cer. Pescărușii, cu strigătele lor vesele, par a fi gardieni ai acestui regat acvatic, iar eu am norocul de a fi un spectator privilegiat al dansului lor liber și nestingherit.. În mare găsesc o pace greu de descris. Imensitatea oceanului, imensitatea lui infinită, îmi amintește cât de mic sunt în marea schemă a lucrurilor, dar nu într-un mod care să mă facă să mă simt nesemnificativ.. Dimpotrivă, mă face să mă simt conectat la ceva mult mai mare, la o forță primordială care există din timpuri imemoriale.. Fiecare val care se apropie și se retrage este o reamintire constantă a impermanenței vieții și a frumuseții care se găsește în simplitatea lucrurilor. Liniștea mării îmi oferă, de asemenea, un spațiu de reflecție și introspecție. Merg de-a lungul malului, pașii mei marchează o cale efemeră în nisip și îmi las gândurile să curgă liber. Uneori stau pe plajă cu o carte în mână, cufundându-mă în povești care mă transportă în locuri îndepărtate în timp ce ascult murmurul neîncetat al apei. Alteori, închid pur şi simplu ochii şi las sunetul valurilor să mă cuprindă într-o meditaţie profundă..🌊

🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈

Inca aud acest cantec, imi place atat de mult:

Cel mai bun duşman al meu

Eşti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată

Dar cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat

În ziua în care te-am întâlnit, poate că mi-ar fi plăcut mai mult

Ca acea zi sa nu vina niciodata (sa nu vina))

Cea mai rea dintre binecuvântări

Cel mai frumos blestem

De la tine ar trebui sa ma indepartez

Dar cum se spune, mai bine să fii singur decât să fii în compania greșită

Stii ce se spune, fii aproape de cei mai buni prieteni

Chiar mai aproape de adversarii tăi

Dar cel mai bun duşman al meu eşti tu

Fugi de mine, cel mai rău suntem tu şi eu Dar dacă încă îmi cauţi vocea Uită-mă, cel mai rău suntem tu şi eu

De ce numele tău mă doare Când se ascunde chiar acolo în spaţiu?

Ce emoție, ură sau dulceață

Când îți aud numele? Ţi-am spus să nu te uiţi înapoi

Trecutul care te urmează te războiește Dar cel mai mare dușman al meu ești tu Fugi de mine, cel mai rău ești tu și eu Dar dacă încă îmi cauți vocea Uită-mă, cel mai rău ești tu și eu

💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕💕

Călătoria eternă

Sub cer, atât de larg şi de adânc, Pământul şopteşte secrete pe care doreşte să le păstreze. Munţii stau în linişte, În timp ce râurile îşi sculptează urmele nesfârşite. Soarele, el răsare, pictează ziua, Şi în lumina lui, umbrele se joacă. Stelele, ele asteapta, in tacere inalta, Ca niste vise vechi care nu mor niciodata. Prin păduri dese şi deşerturi largi, Vânturile, ele călătoresc, unul lângă altul. Ele poartă povești despre țări îndepărtate, De mări în mișcare și nisipuri aurii. Vorbesc despre dragoste, despre pierdere, despre timp, De momente prinse în rima raţiunii. De inimi care se frâng, şi inimi care se vindecă, De lucruri pierdute odată, acum făcute reale. Totuşi vânturile vor rătăci mereu, o călătorie care nu se va sfârşi niciodată, căci viaţa nu este decât un cântec trecător, o poveste scrisă în vânt. Şi deşi umblăm sub cer, drumurile noastre, speranţele noastre, nu le putem nega, Vântul ne va purta prin luptă, O mână călăuzitoare în această viaţă. Aşa că haideţi să ascultăm, cu urechile deschise, Şoaptele pe care le preţuim. Pentru că în vânt, am putea găsi răspunsurile pe care le-am lăsat în urmă.

🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈 

Călătoria unui vis

Sub stele, dincolo de mare, Un vis s-a născut atât de sălbatic și liber. A fluturat mai întâi ca o aripă de fluture, O șoaptă de speranță, un cântec de cântat. A călătorit prin nopţile atât de reci, O poveste care încă nu a fost spusă pe deplin. Dansează pe marginea fricii, şi sărută norii, departe şi aproape,. Visul a devenit puternic, deşi părea mic, a rătăcit departe, ca şi cum ar fi visat De munţi înalţi şi văi largi, De locuri unde pierduţii se pot ascunde. A întâlnit soarele, a sărutat ploaia, a învățat că bucuria vine după durere. A văzut luna în toată graţia ei, Şi a simţit vântul pe faţa ei. Visul a devenit înţelept, dar totuşi ştia că fiecare drum era ceva nou. A învăţat să aibă încredere, a învăţat să cadă, a învăţat că frica nu e aşa de înaltă. Prin păduri întunecate şi oceane largi, Şi-a păstrat inima, nu s-a ascuns. S-a întâlnit cu durere, s-a întâlnit cu pierdere, Dar și-a păstrat credința și a suportat costul. Căci în depărtare, putea vedea, locul unde trebuia să fie. Şi deşi drumul era lung şi abrupt, visul nu-şi putea permite să doarmă. S-a împiedicat o dată, s-a clătinat de două ori, dar nu a cedat gheţii. A întins mâna spre stele şi a atins cerul, Un foc arzând, nu a întrebat de ce. Călătoria lungă, drumul necunoscut, Totuşi a crescut, a strălucit, a crescut. Şi în sfârşit, într-o noapte liniştită, a sosit visul, cu scopul său luminos. Pentru că fiecare călătorie, deşi pare o cale necunoscută, este încă un vis. Şi odată ce se termină, sau aşa pare, începe una nouă – pentru totdeauna.

🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈 

Ecourile timpului

Timpul se întinde ca cerurile nesfârşite, Un râu curge, dar zboară. Fiecare clipă trece, blândă şi liniştită, O şoaptă prinsă pe deal. Sub soare, sub stele, Călătorim departe, ne purtăm cicatricile. Prin râsete puternice și lacrimi care cad, stăm împreună, sau singuri, prin toate acestea. Mâinile timpului nu se vor odihni niciodată, se mișcă, trage, ne pune la încercare. Fiecare ticăie o bătaie de inimă, un pas pe care îl facem, Fiecare la propriul nostru, drumurile noastre pe care le facem. Totuşi în linişte, în adâncuri, Amintirile pe care încercăm să le păstrăm, Ele răsună încet în inimile noastre, Un cântec de zile, de dragoste, de părţi. Ne agatam de zilele trecatoare, de momentele luminoase, de iubirile care raman. Dar timpul, neîncetat, alunecă, Şi deşi îl urmărim, nu va sta. Cautam raspunsuri, cautam adevarul, urmarim intelepciunea tineretii noastre. Dar timpul, cu mâna lui, ne învaţă că viaţa nu e decât un nisip mişcător. Şi încă călătorim, aşa cum trebuie, Prin bucurie şi durere, dragoste şi încredere. Ecoul timpului ne cheamă numele, Un cântec de pierdere, un cântec de câştig. Căci la sfârşit, când totul este spus, când toate visele sunt lăsate nespuse, descoperim că timpul a fost doar un ghid, un partener care merge alături de noi. Aşa că lasă ecourile să umple aerul, Lasă timpul să ne amintească că ne pasă. Căci deşi alunecă, lasă în urmă o urmă de amintiri, moi, rafinate.

🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈

Există un drum pe care nimeni nu-l poate vedea, o potecă întortocheată care mă cheamă,. Se răsucește și se învârte, se îndoaie și se estompează, Țese prin lumină și prin umbre nesfârșite. Merg pe această cale, deşi nu ştiu unde va duce sau cum va creşte. Fiecare pas e tăcut, dar atât de tare, O şoaptă pierdută în mulţime. Soarele poate apune, stelele pot răsări, Dar drumul încă se întinde, sfidează Acoperirea timpului, tragerea soartei, O călătorie condusă de greutatea Viselor odată zdrobite, speranțele odată luminoase, Acum îngropate adânc în noapte. Pe drum, îi întâlnesc pe cei înţelepţi, sufletele care merg cu ochii deschişi. Vorbesc despre dragoste, vorbesc despre pierdere, De lupte purtate, de vise aruncate odată. Se spune că drumul este lung și greu, că viața te va tăia, va lăsa o cicatrice, dar în fiecare cicatrice, există putere de găsit, un dar, un semn care modelează mintea. Ascult cu atenţie, dar încă merg, Pentru că sunt lucruri despre care trebuie să vorbesc Tăcerii, necunoscutului profund, Un loc unde numai eu am crescut. Copacii din jurul meu murmura incet, Un cantec care ma cheama sa devin Mai mult decat sunt, mai mult decat stiu, Sa gasesc raspunsurile pe care le semin In tacere, in inima care bate, In fiecare loc in care aleg sa incep. Drumul este întunecat, noaptea este aproape, dar eu încă merg, nu mă tem. Pentru fiecare pas pe care il fac singur, este un pas mai aproape de al meu. Nu merg să scap de trecutul meu, ci să îmbrățișez viitorul aruncat De alegerile făcute și de căile neîncercate, De momentele în care am ales să mă ascund. Dar ascunderea e un lucru trecător, Căci în întuneric, adevărurile prind aripi. Ele se ridică, ard, luminează calea, Și în lumina lor, încep să spun: "Nu sunt pierdut, nu mi-e frică, Pentru că în această lume, am fost re-făcut. " Drumul poate se întorce, poate nu se va sfârşi, dar voi continua să merg, în jurul curbei. Fiecare pas pe care il fac, las in urma o bucata din ceea ce credeam ca e al meu. Şi în plecare, găsesc mai mult De cine sunt, de ce sunt. Drumul tăcut mă va duce adevărat, În locuri vechi, în locuri noi. Nu-mi va spune ce să văd, dar îmi va arăta tot ce pot fi. Căci în această călătorie, voi găsi adâncurile inimii şi minţii mele. Şi când drumul va ajunge la capăt, mă voi uita înapoi, inima mea se va vindeca. Pentru că fiecare pas, fiecare lacrimă, fiecare zâmbet, m-a adus mai aproape, tot timpul, să ştiu că: călătoria este aproape, dar calea pe care merg este întotdeauna clară.

🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈🌈