AlessadraJones

Bună ziua, bine ați venit în camera mea, aici veți găsi descrierea mea și o mică istorie despre mine. Sunt caracterizat ca fiind o femeie simplă, cu o inimă spontană și romantică, îmi place să vorbesc, să ascult muzică și să mă bucur de momente minunate și de plăcerile vieții. În camera mea veți găsi momente obraznice cu mângâieri blânde, cuvinte dulci care ne vor face să explodăm de bucurie, îmi plac bărbații sensibili, iubitori, sinceri, cu forme naturale și cu o expresie frumoasă sau romantică IUBESC LATERNURA LA ZÂMBĂREȘTE DETREZORIREA UNUI FRUMOS RĂSĂRIT COLMADO DE SĂRUTURI MÂNGÂIE MÂNGÂIE CARE VIN LA TINE La inimă, lăsând fanteziile noastre să curgă încet și să facă din întâlnirea noastră ceva magic și fascinant Îmi place să-mi plasez ochii în ochii tăi, să văd briza blândă curgând încet în timp ce mă mângâi ASEMES QUE SUSEDA LO MÁS ROMANTICO A CALOR DE UNA VEGADA DONDE FLUYAN LOS MÁS FRESNOS DESEOS ENTRE TU ȘI SPER SĂ TE VĂD ÎN CURÂND ÎN CAMERA MEA PENTRU A DISCUTA DESPRE CEEA CE NE DĂ MAI MULTĂ PLĂCERE ÎN VIAȚĂ Mulţumesc, dragă.

+

Bine ati venit într-o lume de fantezii.

Curățarea pedagogiei. Fanteziile unei cunoştinţe lipicioase[1]

Ce fantezii declanșează gestul de a intra în pedagogie prin salivă? Cum putem face din salivă un cadru pedagogic din care să dezarmăm o relație normativă cu cunoașterea? Cum intră un fluid corporal într-un act de cunoaștere? Ce politică sexuală mobilizează plasarea salivei în centrul gândirii pedagogice? Ce loc ocupă saliva în programa școlară? *** ce loc ocupă fantezia în programele noastre educaţionale? Fantezia este parte din articularea posibilului. Munca fanteziei modifică limbajul normei. Incită la o experiență de a descătușa o anumită restricție normativă pentru a inaugura o nouă locuire a corpului, postulând un viitor diferit pentru norma însăși. Fantezia provoacă limitele învăţăturii şi permite lărgirea „domniului imaginar”, acel spaţiu al dorinţei proliferante în care „simţul nostru al libertăţii este intim legat de reînnoirea imaginaţiei”.”. Pedagogia devine un fel de „antrenament imaginativ pentru o performanţă epistemologică”, o plimbare prin interstiţiile încadrării în căutarea ritmului rezonanţei lipicioase, ca o maşină de pus întrebări pentru a dezartica normele sexuale care guvernează vieţile noastre. Corpuri umane și non-umane. “Fantezii ale unei cunoaşteri lipicioase” are loc nu ca o întrebare deja plantată, ci ca cultivarea unei curiozităţi corporale, a unei îndrăzneli politice şi a unei lăcomii estetice de a construi sau inventa o problemă, de a practica o altă cale a disidenţei sexuale în educaţie.. Pedagogia de tip cuirizare este un mod de a (de)face cunoștințe și corpuri, norme și limbi, afecțiuni și contexte, care încearcă să îngrijoreze cu întrebări seismice, un domeniu istoric predispus la prescripție, definiție, stabilitate, formule, binarități, modele, obiceiuri.. Să pătrundem în pragul vâscos al liniilor greșite ale ideilor pentru a găsi unde se rupe sensul, acordând atenție condițiilor care permit normalității să exercite controlul. *** ¿Cum am învățat să ne antrenăm saliva? Când simțim că saliva noastră se îngroașă, abundă, se revarsă din gură sau se scurge până când vorbirea noastră se usucă? Există salivă care contează mai mult decât altele? Există salivă de unică folosință? Există salivă care poartă consistența nedoriturilor? Ce povești de insulte, excluderi și infamii ne curg prin salivă? Ce epistemologie a plăcerilor ne imaginăm cu toate aceste salivă împreună într-un scenariu de dreapta majoritară? II ce se face cu saliva pe coridoarele academice? Ce se va întâmpla cu programele, cu temele, cu agendele, dacă lăsăm să curgă saliva pe marginile lor? Dacă scrierile academice construiesc o dispoziție afectivă spre ceea ce este transparent, ordonat și curat în practicile corporale ale gândirii, nu cumva incrustarea textuală devine o scriere inadecvată? Ce fel de relație de cunoaștere și de tulburare perceptivă se construiește între un fluid care se privatizează ca cel al intimității și un semnificant ca cel educațional care pare să vorbească despre public? Ce alte moduri de a face experienţă educaţională putem sonda prin construirea salivei ca o agenţie doritoare? ***

Întunericul bun

O femeie goală în întuneric generează o strălucire care dă încredere, astfel încât dacă apare o pană de curent sau o deznădejde este convenabil și chiar esențial să ai la îndemână o femeie goală, atunci pereții se acuareleaza tavanul se transformă în cer pânzele de păianjen vibrează în unghiul lor picioarele se întind în aer. Almanahul duminicală şi ochii fericiţi şi felini privesc şi nu obosesc să privească o femeie goală şi în întuneric o femeie iubită sau dacă vrei exorcizează o dată moartea.

Tu și noi

Când iubești, ceri bunăstare, un pat de cedru și o saltea specială, când iubim este ușor de reparat cu cearșafuri, cât de bine fără cearșafuri, nu contează, când iubești calculezi interesul și când te îndrăgostești calculezi din nou, când iubim este ca și cum ne-am renaște și dacă ne îndrăgostim nu ne simțim bine, când te iubim suntem de o altă magnitudine, sunt poze, bârfe, presă și dragostea este un boom, când iubim este O dragoste comuna la fel de simpla si de gustoasa ca sa ai sanatate, tu cand iubesti te consulti cu ceasul pentru ca timpul pe care il pierzi valoreaza jumatate de milion, cand iubim fara si cu fervoare ne bucuram si functia este ieftina, tu cand iubesti analistul mergi el este cel care dicteaza daca o faci bine sau prost, cand iubim fara atat de scurta scurtitate subconstientul piola incepe sa se bucure de tine cand iubesti cere o stare de bine pat de cedru și o saltea specială când ne place este ușor de reparat cu cearșafuri cât de bine fără cearșafuri nu contează.

Se bărbierea o femeie frumoasă, cu mânecile ridicate până la buric, cu picioarele desfăcute, așezată pe un scaun larg și spațios.. Ea se uită la el cu bucurie, după ce se bărbierise foarte bine, şi, batjocorind, îşi băgă degetul în el.. Şi cum îşi clătina coapsele, răspunzând la momeala folosită, o anumită aromă îi dădu imediat un miros plăcut.. Dar el, văzând că nu este adevărat, a zis: „Măcar să fiu! Ce fac eu? Că nu este lemnul acestui foc».

Corpul unei femei,

Dealuri albe, coapse albe, arăți ca lumea în atitudinea ta de dăruire. Corpul meu de fermier sălbatic te subminează şi-ţi aruncă copilul din adâncul pământului.. Am fost singur ca un tunel. Păsările fugeau de mine şi noaptea intră în mine cu o invazie puternică.. Pentru a supravieţui, te-am forjat ca pe o armă, ca o săgeată în arcul meu, ca o piatră în slingul meu.. Dar vine vremea răzbunării, şi te iubesc.. Corpul de piele, de mușchi, de lapte, avid și ferm. Oh, vasele de piept! Oh, ochii de absență! Ah, florile pubilor! Ah, vocea ta lentă şi tristă! Corpul femeii mele, voi persista în harul tău. Setea mea, dorinţa mea fără limită, drumul meu indecis! Pâini întunecate unde setea eternă continuă, şi oboseala continuă, şi durerea infinită.

Cuvintele unui poet

Am visat o fată care dormea cu un bărbat pe care îl iubea cu tandreţe, şi care în el era tot ce era diligent şi neglijent.. Ea, deşi rău, în cele din urmă, a rezistat, spunând: "Ce vor spune oamenii despre mine? ”, într-adevăr, a îndeplinit accidentul său, dând cele două finaluri porfia lui. Galantul o săruta şi o îmbrăţişa mai cald decât o lemnă aprinsă; dulce să-l verse nu începe, când se trezeşte şi spune somnului: "Durează puţin mai mult, ce te-a costat, pentru că pentru mine nu era o plăcere mică?"?”

Mă gândesc la sexul tău.. Simplificat inima, mă gândesc la sexul tău, în fața copilului matur de zi. Simt butonul fericirii, e în sezon. Şi moare un sentiment vechi degenerat în bun simţ.. Mă gândesc la sexul tău, un furculiu mai prolific şi mai armonios decât pântecele umbrelor, deşi moartea concepe şi opreşte de la Dumnezeu însuşi.. O, Conştiinţă, mă gândesc, da, la un sălbatic liber care se bucură de tot ce vrea, de tot ce poate.. Oh, scandalul de miere al crepuscularului. Oh, sună-mă. ¡Odumodneurtse! 6 Aşteptarea, cavaler Bonald Şi tu îmi spui că ţi-ai epuizat sânii de la a mă aştepta, că te doare ochii de la a-i avea goi de trupul meu, că ai pierdut până şi atingerea mâinilor de a atinge această absenţă prin aer, că uiţi mărimea caldă a gurii mele. Şi tu îmi spui că ştii că am sângerat în cuvintele de a-ţi spune numele, de a-mi bate buzele de sete de a te avea, de a-mi da memoria, înregistreaza-o orbeşte, o nouă modalitate de a te salva în sărutări din absenţă în care îmi strigi că mă aştepţi.. Şi tu îmi spui că eşti atât de făcută pentru acest loc nelocuit al trupului meu, încât abia dacă se vede umbra ta, abia dacă eşti sigură în acest întuneric pe care distanţa îl pune între trupul tău şi al meu.. 7 Pandemică şi cerească, Gil de Biedma Pentru că nu este nerăbdarea căutătorului de orgasm care mă trage din corp în alte corpuri pentru a fi posibil tineri: eu urmăresc şi iubirea dulce, iubirea tandre pentru a dormi lângă mine şi care să-mi înveselească patul la trezire, aproape ca o pasăre. ¡Dacă eu nu pot să mă dezbrac niciodată, dacă am putut vreodată să intru în braţe fără să simt - chiar dacă pentru o clipă - aceeaşi uimire ca la douăzeci de ani! Pentru a cunoaște iubirea, pentru a învăța, este necesar să fi fost singur. Şi trebuie să fi făcut dragoste în patru sute de nopţi, cu patru sute de corpuri diferite,. Că misterele sale, așa cum a spus poetul, sunt ale sufletului, dar un trup este cartea în care sunt citite. Şi de aceea mă bucur că m-am răsucit pe nisipul gros, pe jumătate îmbrăcată, în timp ce căutam tendonul acela de la umăr.

Arta de a seduce

Buzele tale, moi și seducătoare, sunt petale de pasiune care îmi trezesc iubirile. Când se ating de ale mele, lumea se oprește, și în acel moment, eu îți aparțin numai ție, femeie. Buzele tale sunt poarta spre extazul dorit, un sărut de-al tău, paradisul cel mai dorit. Gustul său, un amestec de miere și ambră, este nectarul zeilor care înnebunește în fiecare zi.

Zâmbetul tău este cea mai puternică armă, capabilă să cucerească orice fluture. Când buzele tale se îndoaie într-un gest ceresc, inima mea se predă atâtei frumuseți naturale. Zâmbetul tău este o rază de soare în timpul iernii, o briză răcoroasă într-un deșert veșnic. Captiv cu fiecare râs şi scântei de bucurie, zâmbetul tău, femeie, este melodia care îmi ghidează sufletul.

Mâinile tale explorând pielea mea, corpurile noastre într-un dans fără sfârșit. Pasiunea se ridică la cer, în timp ce gemetele noastre sunt singurul sunet din cameră. Acest poem ne scufundă într-un dans pasional între doi iubiți. Prin intermediul unui limbaj senzual și evocativ, autorul ne invită să fim martorii conexiunii fizice și emoționale dintre două corpuri care se predau complet plăcerii..

În ochii tăi îmi găsesc refugiul, navighez în imensitatea privirii tale. Buzele tale sunt dulci mângâieri, care îmi trezesc sufletul îndrăgostit. Râsul tău este muzică cerească, care îmi luminează calea întunecată. Vocea ta e o melodie dulce, care-mi mângâie inima curată. Fiecare cuvânt al tău e ca un vers veşnic. În fiecare gest al tău găsesc dragoste sinceră. Tu eşti visul din care nu vreau să mă trezesc, motivul pentru care zâmbesc fără încetare. Tu eşti dorinţa care bate în pieptul meu, lumina care îmi luminează universul îngust. Căci în tine găsesc fericirea deplină şi în braţele tale, iubito, mă predau fără durere. Fie ca acest poem sincer să fie declarația mea, te iubesc cu tot sufletul, fără ezitare.

Mă iubesc aşa cum sunt, iubesc ceea ce sunt

Corpul își amintește, scrie Sándor Márai, ca și cum ar vorbi despre altcineva, și este adevărat. Pielea care îl acoperă este responsabilă pentru gravarea numelor și prenumelor. Feţele rămân în mâini şi nu se şterg în albul nopţii. Spatele are proprii neuroni care își amintesc de unghiile de la degete.. Coapsele, cu brațele, păstrează pentru totdeauna moaletea părților laterale. Corpul își amintește, iar amintirile lui vorbesc despre splendori și umidități. "Memoria corpului", de Alejandro Oliveros. Alejandro Oliveros (1948) este în prezent unul dintre cei mai importanți poeți venezueleni. A studiat medicina și apoi a obținut o diplomă de licență în educație. În 1971 a fondat revista Poesía şi mai târziu a condus Zona Tórrida până în 1980. 2008. A locuit la New York între 1978 și 1981, grație unei burse a Fundației Guggenheim. Din 1981 a fost profesor de literatură engleză şi nord-americană la Facultatea de Litere a Universităţii Centrale din Venezuela, iar între 2004 şi 2008 şef al Departamentului de Literaturi Clasic şi Occidentale.. Din 1996, el a publicat, cu emisiuni anuale, jurnalul său literar, din care au apărut până acum treisprezece volume în diferite edituri.. Traducător din franceză, engleză şi italiană, versiunile sale poetice vor fi publicate în curând în Voces ajenas. Cu zece cărți de poezie publicate între.

Mâna și picioarele

¡Ah, ce cuib de mângâieri sălbatice am descoperit! Păstrate în pădurea ta de la răsăritul lumii, aşteptau mâna care să le smulgă, privirea care să le verse în toate venele tale, tremurul care să-ţi declanşeze spasmul şi nebunia.. Ochii tăi tremură în pupilele trezite, ochii dansează în ritmul umerilor, pielea lungă în rădăcina lor tremură, stalactitul anxios al dorinței, melcul care se încrustează în urechi; ochii tăi bruște, teribile. ¡Ochii tăi! Şi nebunie, vrăjitorie şi mai multă nebunie. ¡Pantera care fuge, cerbul cedat, şarpele care învăluie braţele tale, îmbrăţişarea a o mie de liane care se învârt, iarba lungă unde se nasc sânii, golful fierbinte al coapselor, plaja cu netezimea albă a burţii tale. Si nebunie, tandrete si mai multa nebunie. Cadenţa răsunătoare a muzicii pădurii, tamburul nocturn sună pe spatele tău, flautul imperceptibil al oftajului, geamătul lung al buzelor sfărâmate şi strigătul veşnic păstrat, în sfârşit noaptea se sparge în bucăţi ascuţite. Si nebunie, ritm si mai multa nebunie. Peşteri, peşteri, lacuri, muşchi uşor; ciuperci agăţate, spini în gura ta; fructe necunoscute, sucuri descoperite; recolte în zori, sete care se stinge deja; vene care se răzvrătesc, sânge eliberat; iepure urlat, călăreţ care se împinge. Si nebunie, nebunie si mai multa nebunie. ¡Oh, ce cuib de mângâieri sălbatice am descoperit! Şi ce voci neatinse în fundul tău curat! Şi ce flori se deschid la atingerea mâinilor mele! Sălbaticul meu, iubeşte-mă aşa, învăluie-mă în ceaţa ta! Şi să bem din izvorul acestei nebunii primitive!

Natura vie

Unde umiditatea se păstrează ajutoare şi blândă şi suflarea căldurii nu ajunge la Mama Gea, urcă, urcă tăcuţi ca nişte cuvinte încete, în tăcere urcă, urcă aceşti spiriduşi cu mâinile nemişcate. Şi când au înălţarea de la arţar sau flamingo, se odihnesc şi rămân să bată de misterul lor. ¡Nu trece prin ele, spun, lasă-i, ei dorm! Pentru că doar eu, fantoma, nu le îndoi și nu le rănesc. Auzi-i dormind, dormind fără să miște un fir de păr. Ei nu trăiesc şi nu mor, ei ascultă doar tăcerea, şi cu tăcerea fac ceva ce noi nu ştim: visul copiilor sau dansul unor pitici răutăcioşi.. Sunt atât de adormiţi păstrându-şi secretul şi poate propriul meu vis. Ferigii înalţi dorm tăcuţi ca un secret, continuă să bată aşa adormiţi, tăcuţi şi bătând. ¡Ce dulce fruntea lui rece și aspirația lui de cer! În aer merg şi merg şi scad, scad, rămân şi seamănă cu călugărul care îşi dăruieşte sufletul în rugăciunea sa. Ferigii înalte dorm, eu le voi păstra somnul.

Tu ești partea din tine din mine, în gaura pe care trupurile noastre nu o pot acoperi, dacă sunt încurcate coabitează într-o masă de îmbrățișări Ridul infinit format în cearșaful pielii noastre, perdeaua împrăștiată care plutește rătăcind printre gemetele unui animal rănit Lumina ceasului deșteptător care pâlpâie clipind la moartea iubitoare, o picătură de sudoare desculță care se izbește de pământ, se așează pe picioarele mele și se evaporă Același lemn forjat în alabastru confiat cu miros de scorțișoară și mentă, zăvorul ruginit al vechilor trucuri, firul de praf care se scurge în mii de lumini plutitoare, nemișcat în gravitatea unei reflexii slabe Imaginea care atârnă la tăblia capului; Sinuos și reptilian atârnat de lalele îmbrățișate Colțul vitraliului crăpătură care lasă să iasă oscilații de lumină: opale albe care se izbesc de perete Salteaua îngustă care își strigă existența instabilă, lampa electrică care aruncă umbre chinezești și iarbă esparto Voi sunteți chiar camera în care, lipsită de particulele voastre, are loc alchimia corpurilor noastre

Îţi amăgesc corpul, pielea ta moale alunecând pe a mea. Pielea ta: o hartă memorată în sare Avariţie acel palpit lingual în salientul meu pompând piciorul înăuntru: ritual-trezire a instinctelor noastre, saliva împărtăşită, efluvii unisoşi Lacomie, nuditatea ta simplă, decăderea respiraţiilor, privirile noastre pierdute căutate, gâtul tău deschis spre mine, fragilitatea acestei ascensiuni momentane care ne duce în corpul celuilalt unde murim, din nou, în viaţă, unde trăim o clipă, în moarte.

PALABRAS DE AGRADECIMIENTO:

Vă mulțumim că ați fost acolo, în vremuri bune și rele, pentru sprijinul dvs. necondiționat, pentru prietenia dvs. de neegalat. Îți mulțumesc pentru că ești confidentul meu, pentru că mă asculți fără să judeci, pentru sfaturile tale înțelepte și oneste, pentru compania ta în singurătate. Îți mulțumesc că ești lumina mea în întuneric, că îmi dai speranță și credință, pentru zâmbetul tău cald și sincer, pentru că ești un înger în viața mea..

Îți mulțumesc pentru prietenia ta sinceră, pentru loialitatea și încrederea ta, pentru râsul și lacrimile tale, care au fost un dar în viața mea. Îți mulțumesc că mi-ai împărtășit secretele tale, că m-ai ascultat și m-ai înțeles, pentru cuvintele tale de încurajare și încurajare, care mi-au dat putere și speranță. Îți mulțumesc pentru gesturile tale de prietenie, pentru că ești acolo când am nevoie de tine, pentru că ești prietenul meu necondiționat, pentru că faci parte din familia mea.

Vă mulțumim pentru ajutorul dumneavoastră dezinteresat, pentru generozitatea și solidaritatea dumneavoastră, pentru timpul și resursele dumneavoastră, care au făcut posibil imposibilul. Vă mulțumesc pentru angajamentul și dedicarea dvs., pentru profesionalismul și eficiența dvs., pentru experiența și cunoștințele dvs., care au fost cheia succesului meu. Îți mulțumesc pentru umilința și noblețea ta, pentru sensibilitatea și umanitatea ta, pentru că ești un adevărat erou, care a făcut diferența în viața mea.

Vă mulțumesc foarte mult pentru vizitarea profilului meu recunoscător cu tine și să te cunosc, sărutări mari.