AishaSmit

Sunt foarte fericit că eşti interesat de mine, idealul este să te poţi îndrăgosti, şi să fii foarte fericit..

Sunt foarte fericit că te interesezi de mine, idealul este să te poţi îndrăgosti, şi să te simţi foarte fericit.

Sunt foarte fericit că te interesează de mine, idealul este că te poţi îndrăgosti, am de gând să fii foarte fericit

Un mister arde în ochii tăi, virgine evazivă şi tovarăşă. Nu ştiu dacă e dragoste sau ură, dar este lumina neîncetată a aliatei tale negre. Cu mine vei merge cât timp umbra mea va proiecta corpul meu şi voi rămâne la sandalele mele de nisip. - Eşti setea sau apa în calea mea? - Spune-mi, virgină evazivă şi tovarăşă.

Un mister arde în ochii tăi, virgină evazivă şi tovarăşă. Nu ştiu dacă focul e ura sau dragostea inepuizabilă a aliatului tău negru. Vei merge cu mine atâta timp cât îmi voi pune umbra pe trup şi îmi voi lăsa sandalele. - Eşti în stare de sete sau de apă? - Spune-mi, nevăzută fecioară şi tovarăşe.

Un mister arde în ochii tăi, virgină insaceptibilă et compagnon. Nu ştiu dacă focul e ura sau iubirea inepuizabilă a aliatului tău negru. Vei veni cu mine până când voi proiecta o umbră asupra corpului meu şi îmi voi da jos sandalele. - Ai sete de apă pe drumul meu? - Dis-moi, vierge et compagne, de neînţeles..

Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă întreg, nu prin zone de lumină sau umbră... dacă mă iubeşti, iubeşte-mă negru şi alb, şi gri, verde, şi blond, şi brunet... iubeşte-mă zi şi noapte... şi dimineaţa în fereastra deschisă! Dacă mă iubeşti, nu mă tăia, iubeşte-mă pe deplin sau nu mă iubeşte..

Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă tot, nu prin zone de lumină sau de întuneric. Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă negru şi alb, şi gri, verde şi blond, şi brun... Şi dimineaţa la fereastra deschisă! ... dacă tu mă iubeşti, nu mă tăia parola: iubeşte-mă pe toţi. Sau nu mă iubeşti..

Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă în întregime, nu prin zone de lumină sau umbră. Dacă mă iubeşti, iubeşte-mă alb şi negru, şi gri, verde, blond şi brunetă... iubeşte-mă ziua, iubeşte-mă noaptea. Şi dimineaţa devreme la fereastra deschisă! Dacă mă iubeşti, nu mă tăia. Sau nu mă iubeşti.

Uneori îmi vine să fiu cordic să spun: "Te iubesc nebuneşte". Uneori îmi vine să fiu prost şi să strig: "O iubesc atât de mult!" Uneori îmi vine să fiu copil ca să plâng în sânul lui. Uneori îmi doresc să fiu mort ca să simt, sub pământul umed al sucurilor mele, că o floare creşte în pieptul meu, o floare, şi să spun:.

Uneori simt că sunt banal să spun: te iubesc nebuneşte. Uneori simt că sunt prost să strig: "O iubesc atât de mult!" Uneori mă simt ca un copil să plâng în sânul lui. Uneori mă simt ca şi cum aş fi mort să simt, sub pământul umed al sucurilor mele, că o floare creşte rupându-mi pieptul, o floare, şi spun:.

Uneori simt că sunt siropos spunând: Te iubesc nebunește. Uneori simt că sunt prost țipând: Îmi place atât de mult! Uneori mă simt ca un copil care plânge, ghemuit în sânul ei. Uneori mă simt ca și cum aș fi mort și simt, sub pământul umed al sucurilor mele, că o floare crește pentru a-mi rupe pieptul, o floare, și a spune: "Această floare, pentru tine".

Îţi ofer printre bucăţi, cu verde şi cu trandafiri, inima mea naivă care se smereşte la bunătatea ta, nu vrea să fie sfâşiată de mâinile tale iubitoare, ochii tăi se bucură de darul meu simplu. În grădina umbră trupul meu obosit aurele de dimineaţă acoperite cu rouă; ca în pacea unui somn alunecă lângă tine fugă instant care odihneşte dorinţa.

Îţi propun, printre struguri, segmente verzi şi trandafiri, inima mea naivă care se smereşte în faţa bunătăţii tale, mâinile tale iubitoare care nu vor să o distrugă, ochii tăi bucurându-se de darul meu simplu. În grădina umbrită trupul meu obosit Aurele de dimineaţă acoperite de roz,.

Îţi ofer printre bucăţi, segmente verzi şi trandafiri, inima mea naivă care se umileşte faţă de bunătatea ta; mâinile tale iubitoare nu vor să o distrugă, ochii tăi se bucură de darul meu simplu. În grădina umbrită trupul meu obosit aurele de dimineaţă acoperite cu rouă ca în pacea unui vis alunec de lângă tine clipa fugară la care tânjesc să mă odihnesc.

Sclavul meu, tememe. Amame. Sclavul meu! Sunt cu tine, în cea mai mare seară din cer, şi în el îmi scurg sufletul ca o stea rece.. Când te vei îndepărta, vei veni înapoi la mine.. Mi propio latigazo cade peste viata mea. Eşti ceea ce e în mine şi este departe.. Huyendo ca un cor de ceata persecutata. Alături de mine, dar unde? Departe, ce este departe. Şi ce-i cu tine?. Ecoul vocii dincolo de tăcere. Şi ce în sufletul meu creşte ca muşchiul în ruine.

Sclavul meu, temă-te de mine. Iubeşte-mă. Sclavul meu! Sunt cu tine în cea mai vastă apus de soare a cerului meu, şi în ea sufletul meu străluceşte ca o stea rece. Când se îndepărtează de tine, paşii mei se întorc la mine. Propria mea bici cade pe viața mea. Tu eşti ceea ce e în mine şi este departe. Fugind ca un cor al norii urmărite. Lângă mine, dar unde? De departe, care este departe. Şi ce, fiind departe sub picioarele mele, merge. Ecul vocii dincolo de tăcere. Şi ce creşte în sufletul meu ca muşchiul în ruine.

Sclavul meu, crains-moi. Iubeste-ma. Sclavul meu! Sunt cu tine, cea mai mare culcare de soare din cerul meu, şi în ea sufletul meu străluceşte ca o stea rece.. Când se îndepărtează de tine, pașii mei se întorc la mine.. Mon propre fouet tombe pe viaţa mea. Tu eşti ce est en moi et qui est loin. Fuyant comme un chœur de brumes chassées. Fugiţi ca un cor de nebuni.. Lângă mine, dar unde? Îndepărtare, ce este îndepărtare. Et quoi, étant loin sous mes pieds, marchează. Ecoul vocii dincolo de tăcere. Şi ce-a crescut în sufletul meu ca moşea în ruine.

Dacă mă vrei, mă iubeşti întreg, fără zone de lumină sau umbră... dacă mă iubeşti, mă iubeşti negru şi alb, şi gri, verde, şi ruşinos, şi brunet... mă iubeşti ziua, mă iubeşti noaptea... şi dimineaţa în fereastra deschisă! ... Si me quieres, no me recortează: "Vreau să mă iubeşti pe toată lumea!" ... O nu ma quieras

Si tu m'aimes, aime-moi tout entier, pas par zones de lumière ou d'ombre. Si tu m'aimes, aime-moi noir et blanc, et gris, vert et blond, et brune... Aime-moi jour, aime-moi la nuit. Et tôt le matin à la fenêtre ouverte! ... Si tu m'aimes, ne me coupe pas la parole: Aimez-moi tous! ... Ou ne m'aimez pas

Dacă vrei, vreau întreaga lume, fără zone de lumină sau întuneric... dacă vrei, vreau negru şi alb, gri, verde, roşu şi roşu... vreau ziua, vreau noaptea... şi dimineaţa în fereastră deschisă! ... dacă mă întrebi pe mine, nu mă întreba pe mine: ¡Quiéreme toda! ... O nu ma quieras

Între dragostea mea şi tine vor fi trei sute de nopţi ca trei sute de pereţi şi marea va fi o magie între noi. Nu vor fi amintiri. O, nopţi meritate de durere, nopţi sperantă de privire, câmpuri de drum, firmament pe care-l văd şi îl pierd. Definitiv ca un marmorat va întrista absenţa ta în alte seri..

Între mine şi iubirea mea, trebuie să se ridice trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri şi marea va fi magică între noi. Nu va fi nimic altceva decât amintiri. După-amiezile care merită, nopţile pline de speranţă în care te privesc, câmpurile cărării mele, firmamentul pe care-l văd şi îl pierd. Definitiv ca o bilă absenţa ta va întrista alte după-amiezi.

Între mine şi iubirea mea, trebuie să se ridice trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri şi marea va fi magică între noi. Nu va fi decât suveniruri. O, după-amiezile în valoare de durere, nopţile pline de speranţă, să te privesc, câmpurile de pe drumul meu, firmament ce văd şi ce pierd. Definitiv comme une facture Absenţa ta îi va întrista pe ceilalţi după-amiaza..

Vreau să plâng pentru că te-am iubit prea mult, vreau să mor pentru că mi-ai dat viaţa, oh, iubire mea, nu va fi niciodată pace? Va fi ca tot ce e în mine doar vrea să spună dor. Şi nu ştiu ce o să fie cu mine, dar totul îmi spune că dragostea va fi sfârşitul meu. Ce disperare aduce dragostea, eu care nu ştiam ce era dragostea, acum ştiu de ce nu sunt fericit.

Vreau să plâng pentru că te-am iubit prea mult, vreau să mor pentru că mi-ai dat viaţă, Oh, dragostea mea, nu voi avea niciodată pace? Tot ce e în mine înseamnă doar saudade. Şi nici măcar nu ştiu ce se va întâmpla cu mine, totul îmi spune că iubirea va fi sfârşitul meu. Cât de disperată este dragostea, nu ştiam ce e dragostea, acum ştiu pentru că nu sunt fericită..

Vreau să plâng pentru că te iubesc prea mult, vreau să mor pentru că mi-ai dat viaţa, Oh, dragostea mea, nu voi avea niciodată pace? Este că tot ce este în mine înseamnă doar dor. Şi nici nu ştiu ce se va întâmpla cu mine, dar tot ce îmi spune e că dragostea va fi sfârşitul meu. Cum dragostea disperată aduce, nu ştiam ce era dragostea, acum ştiu pentru că nu sunt mulţumit..

Tu m'as et je suis à toi. Si proches les uns des autres comme de la viande avec des os. Si proches les uns des autres et, souvent, si loin! ... Tu me dis parfois que tu me trouves fermé, Comme fait de pierre dure, comme enveloppé de secrets, impassible, distant. Et tu voudrais le tien la clé du mystère. Si personne ne l'a. Il n'y a pas de clé. Pas même moi, Je ne l'ai même pas moi-même!

Mă ai şi pe mine. La fel de aproape unul de celălalt ca carnea de la oase. Atât de aproape unul de celălalt şi, adesea, atât de departe! ...mi spui uneori ca ma gasesti inchis, ca de piatra dura, ca inchis in secrete, impasibil, indepartat... si vrei sa ai cheia misterului... daca nu o are nimeni... nu exista cheie. Nu eu, nu eu, eu am!

Tu mă ai pe mine și eu sunt al tău. atât de aproape unul de celălalt ca carnea din oase. atât de aproape unul de celălalt și, adesea, atât de departe... Îmi spui uneori că mă găsești închis, Ca și cum aș fi făcut din piatră tare, ca și cum ar fi înfășurat în secrete, impasibil, îndepărtat. Și ai vrea ca a ta să fie cheia misterului. Dacă nimeni nu o are. Nu există nicio cheie. Nici măcar eu, nici măcar nu o am eu!

Soarele poate fi întunecat pentru totdeauna, marea poate fi uscată într-o clipă, axul pământului poate fi rupt ca un cristal slab. Totul se va întâmpla! Moartea mă poate acoperi cu grija ei funerară, dar niciodată în mine nu se va stinge flacăra iubirii tale..

Soarele poate fi întunecat pentru totdeauna, marea poate se usuce într-o clipă, axa pământului se poate rupe ca un sticlu slab. Totul se va întâmpla! May death Cover me with your funereal crepe, dar nu poate niciodată să se stingă în mine flacăra iubirii tale..

Soarele poate fi întunecat pentru totdeauna, marea se poate usca într-o clipă, axa pământului se poate rupe ca un sticlu slab. Totul va veni! Fie ca moartea să mă acopere de crepe funerare, dar nu se va stinge niciodată în mine flacăra iubirii tale..

Eu sunt un imn uriaş şi ciudat care anunţă în noaptea sufletului o auroră, iar aceste pagini sunt din acel imn care cântă în ritmuri care se dilată în întuneric. Aş vrea să-ţi scriu, de la omul care întreabă de rebelie, în limbaj meschin, cu cuvinte care să fie, într-un timp, suspinuri şi râse, culori şi note. Dar în zadar lupta, că nici o cifră capabil să-l închidă; și abia, oh, frumos! Da, având în mână mâinile tale, aş putea, la auz, să ţi le cânt singur..

Cunosc un imn gigantic şi ciudat care anunţă o zi de zori în noaptea sufletului, şi aceste pagini sunt din acest imn, în care aerul se dilată în umbră.. Aş vrea să-ţi scriu despre omul care stăpâneşte limbaj rebel şi meschin, cu cuvinte care erau în acelaşi timp suspinuri şi râde, culori şi note.. Dar e în zadar să lupţi, nu există nici un pas de cipre capabil să-l închidă; şi doar, oh, magnific! Da, te am în mâini, te-aş putea cânta singur în urechea ta..

Cunosc un imn uriaș și ciudat care anunță zorii în noaptea sufletului, iar aceste pagini sunt din acele cadențe de imn pe care aerul le dilată în umbre. Aș vrea să vă scriu, despre omul care îmblânzește limbajul rebel, meschin, cu cuvinte care erau în același timp suspine și râsete, culori și note. Dar este în zadar să lupți, nu există nici o figură capabilă să-l închidă; și doar, oh, frumos!, da, avându-l pe al tău în mâinile mele, aș putea, la urechea ta, să-ți cânt numai ție.

Dragostea din interiorul meu, viva morte, în zadar aştept cuvântul tău scris şi gândesc, cu floarea care se usucă, că dacă trăiesc fără tine, vreau să te pierd. Aerul e nemuritor. Piatra inertă nu cunoaşte nici umbra, nici nu evită. Inima interioară nu are nevoie de miere rece ca luna..

Iubire din coapsele mele, moarte vie, aştept în zadar cuvântul tău scris şi cred, cu floarea care se usucă, că dacă trăiesc fără mine vreau să te pierd. Aerul e nemuritor. Piatra inertă El nu cunoaşte umbra şi nici nu o evită. Inima interioară nu are nevoie de mierea îngheţată pe care o toarnă luna..

Iubire a rinichilor mele, moarte vie, aştept în zadar cuvântul tău scris şi cred, cu floarea care se estompează, că dacă trăiesc fără mine, te voi pierde. Aerul e nemuritor. Piatra inertă nu cunoaşte umbra şi nu o evită. Inima interioară nu are nevoie de mierea îngheţată pe care o varsă luna..

Când vei ajunge să iubeşti, dacă nu ai iubit, vei şti că în lumea asta cea mai mare durere şi cea mai profundă este să fii fericit şi nefericit. Corolariu: dragostea e un abis de lumină şi umbră, poezie şi proză, şi în care se face cel mai frumos lucru care e să râzi şi să plângi în acelaşi timp. Cel mai rău, cel mai teribil, este că să trăieşti fără el e imposibil..

Când ajungi să iubeşti, dacă nu ai iubit, vei şti că în lumea asta e cea mai mare durere şi cea mai profundă a fi fericit şi nefericit. Corollaire: dragostea e un abis de lumină şi umbră, de poezie şi proză, şi unde se face cel mai drag lucru care râde şi plânge în acelaşi timp. Cel mai rău, cel mai teribil, este că fără ea e imposibil să trăieşti..

Când vei ajunge să iubeşti, dacă nu ai iubit, vei şti că în lumea asta cea mai mare şi cea mai profundă durere este să fii fericit şi nefericit. Corolar: dragostea este un abis de lumină şi umbră, poezie şi proză, şi unde se face cel mai scump lucru care este să râzi şi să plângi în acelaşi timp. Cel mai rău, cel mai teribil, este că viaţa fără ea este imposibilă..